Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5531/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3723/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5531/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.192 din 21.01.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 30 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606 din 06.04.2004, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " - prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă civile nr 192 din 21 01 2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, cu opinie majoritară, s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște 2005, 2006, 2007 și de C 2004, 2005, 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei - B -Sucursala V, până în luna septembrie 2007, așa cum reiese din copia carnetului de muncă, depusă la dosar.
A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe Unitate pentru anii 2003-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, angajații - beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe -, la alin.2 al acestui articol prevăzându-se că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, modificându-se însă alin.2 al acestui articol, prevăzându-se că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se dispune pentru viitor și fără menționarea și a contractelor colective de muncă încheiate ulterior anului 2003.
A reținut prima instanță că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu I, conform dispozițiilor art.168 M, dispoziții care au fost menționate în contractele încheiate în toți anii ulteriori. Întrucât conducerea patronatului începând cu anul 2004 nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia potrivit prevederilor Contractului colectiv de muncă, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc și că potrivit art.969 Cod civil"convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"și prin urmare dispozițiile din contractul colectiv de muncă pe care reclamantul își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii, nefăcând nici dovada includerii în salariile angajaților a acestor suplimentări salariale, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
Totodată, a înlăturat apărările pârâtei, fundamentate pe hotărâre a Comisiei Paritare a -, respectiv Hotărârea nr.12/18.06.2007, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de -, încheiat între - și I, sens în care s-a stabilit că, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, apreciind că, prin această hotărâre, se urmărește interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă, a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 (în ceea ce privește prima de Paște pe acest an)
Interpretând clauzele contractuale susmenționate, tribunalul a apreciat că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe unitate pe anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților pârâtei doar pentru anul 2003, deoarece, dacă nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin.1.
Tribunalul a mai avut în vedere la reținerea caracterul datorat al drepturilor bănești și atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a formulat întâmpinare și nu a depus la dosar înscrisuri, în conformitate cu dispozițile art. 287 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - (fostă SC -, care a criticat hotărârea, susținând că instanța fondului a reținut, în mod eronat, existența dreptului subiectiv al salariatului intimat la acordarea primelor de Paști și de C, întemeindu-se doar pe o evidentă eroare de redactare a dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate aferent anilor 2004-2006, fără a avea în vedere că, în raport de caracterul neclar al clauzei contractuale a cărei aplicare se solicită, se impunea interpretarea acesteia în conformitate cu dispozițiile art.9 și art.10 și anexei 2 pct.4 al acestui contract de muncă.
Consideră că, întrucât prima (sau, după caz, sporul salarial) se include în salariul de bază al unui salariat, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului în mod distinct încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește, astfel, în mod permanent.
Mai arată că efectul imediat este unul extinctiv, pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază.
De asemenea, recurenta mai arată că, în drept, suntem pe tărâmul novației, consacrată de art.1128 pct.1 Cod civil, în redactarea: "- debitorul contractează în privința creditorului său o datorie nouă ce se substituie celei vechi, care este stinsa.".
Precizează că tocmai de aceea a susținut și susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C, după ce, în anul 2003, părțile Contractului Colectiv de Muncă (CCM) au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța fondului, în mod eronat, nu a avut în vedere stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C începând cu anul 2004 care rezultă din interpretarea clauzei aplicate de instanța fondului, cu atât mai mult cu cât această clauză este concordantă cu dispoz.art. 177 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 288/02/15.02.2006 ce prevede că primele de Paști și C se acordă distinct dacă nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
In dezvoltarea celor aratate anterior, recurenta s-a prevalat de dispozitiile art 41 al 1 din contractul colectiv de munca pe anii 2007-2010 care arata ca parile sunt de acord ca in perioada urmatoare sa procedeze la includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si pentru conditiile de munca, sporurile urmand a fi acordate numai in cazul in care nu au fost cuprinse in salariul de baza.
In ceea ce priveste interpretarea clauzelor contractuale, recurenta a aratat ca, potrivit art 9 din contactul colectiv de munca, interpretarea se face prin consens, iar daca acest lucru nu se realizeaza, interpretarea se va face in favoarea salariatului.
De asemenea, recurenta a invederat instantei de recurs ca in cazul in care apar neintelegeri legate de executarea, modificare, suspendarea si incetarea contractului colectiv de munca, se va constitui o Comisie Paritara, care adopta prin consensul partilor, hotarari obligatori pentru partile contractante. In acest sens, recurenta se prevaleaza de Nota asupra precizarii situatiei primelor de Pasti si de C, prin care se confirma includerea primelor in salariul de baza al salariatilor, care ar trebui luata in considerare de instanta de judecata deoarece clarifica vointa comuna a parilor din prezenta cauza.
Intimatul a formulat intampinare prin care invocat exceptia tardivitatii recursului,fiind formulat cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de lege, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea caii de atac formulate intrucat suplimentele salariale au fost incluse in salariul de baza doar pentru anul 2003, salariatii pastrand dreptul la plata distincta a acestor suplimente salariale si pentru anii 2004-2007.
In dezvoltarea sustinerilor sale, intimatul-reclamant a mai aratat faptul ca in carnetul de munca nu este mentionata includerea acestor suplimente in salariul de baza in anul 2003 si nici nu exista un act aditional la contractul individual de munca care sa prevada expres acest lucru.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - (fostă SC - nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că, prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea SC - SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004-2006), invocându-se în susținerea acestor pretenții disp. art.168 alin.1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este în mod neîndoielnic neclar.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei pârâte formulat în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract.
Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor recurentei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispoz. art. 305 Cod proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) cod. pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" - SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu foștilor salariați.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu pot fi reținute, oricum, deoarece codul d e procedură civilă consacră principiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, proba cu expertiză contabilă judiciară nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2 - a Cod proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările părților, formulate prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta " " - B (fostă "" - ), împotriva sentinței civile nr. 192 din data de 21 -, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
-
Red/dact I -
2 ex./ 22.10.2009
Jud.fond: M, E
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
