Speta Legea 10/2001. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1836/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 482
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.667 din 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.105.418/03.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL a solicitat judecarea în lipsă, prin motivele de apel d e la dosar, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimatei-reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că dispozițiile Deciziei nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt obligatorii în speța de față, făcând trimitere și la dispozițiile Legii nr.10/2001.
Consideră că Municipiul B prin Primarul General a constatat greșit că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită de a solicita restituirea imobilului în natură.
De asemenea, consideră că s-a depășit termenul de 60 de zile, în care unitatea deținătoare era obligată să răspundă cererii de restituire în natură sau acordare de măsuri reparatorii, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, în conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001.
Arată că intimata-reclamantă a făcut dovada cu acte doveditoare a calității pe care o deține, s-a îndeplinit și cerința cu privire la depunerea actelor de stare civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 17.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând restituirea în natură a imobilului (nevândut) compus din construcție și teren aferent de 458. situat în B,-, mansardă, sector 3, care a aparținut părinților săi și (fost ), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1989/06.07.1934 la Tribunalul Ilfov, și transcris sub nr.11274/1934 - naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, fără titlu, potrivit art.2 din Legea nr.10/2001.
În motivarea cererii s-a arătat că s-a formulat notificarea nr.558/26.06.2001, dosarul fiind complet, fără a se primi vreun răspuns de la pârât, fapt ce echivalează cu refuzul restituirii.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.10/2001 și Decizia nr.20/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ulterior, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că restituirea în natură o solicită doar cu privire la spațiul de la mansardă ce a făcut obiectul contractului de închiriere între AL și chiriașa, nu și cel vândut către, tot la mansardă, cu contract de vânzare-cumpărare sub nr.3641/04.08.1997.
S-au administrat probele cu înscrisuri: actul de proprietate, anexa la Decretul nr.92/1950, acte de Stare civilă, declarații de notorietate (încheiate în, apostilate), raport de expertiză de identificare și evaluare din anul 2000, relații de identificare de la Primăria Municipiului B - Serviciul cadastru Imobiliar, situația juridică a spațiilor din imobil vândute în baza Legii nr.112/1995 unor persoane fizice, mai puțin spațiul de la mansardă ce a făcut obiectul contractului de închiriere către, extras din registrul stării civile pentru născuți al Primăriei Sectorului 1 B care atestă nașterea reclamantei la 26.03.1936, părinții fiind și și certificatul de moștenitor al reclamantei de pe urma părinților și nr.52/12.05.2003, certificatul de căsătorie al reclamantei, copii de pe pașaport, adrese, notificarea.
Prin Sentința civilă nr.667/08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, s-a admis cererea și s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren situat în B,-, mansardă, sector 3.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului cu actele de stare civilă și certificatul de moștenitor de la dosar, respectiv cu actul de proprietate depus la dosar, potrivit art.22-23 din Legea nr.10/2001.
În plus, s-a reținut și aplicarea art.4 din Legea nr.10/2001, notificarea echivalând deopotrivă, cu o repunere în termenul de acceptare a succesiunii, și respectiv cu acceptarea succesiunii părinților reclamantei - foști proprietari.
S-a reținut că imobilul în cauză este liber, fiind închiriat cu contractul nr.4018/07.2005 pentru, astfel că s-a dispus restituirea în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul B prin Primarul General, arătând că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului, întrucât doar unitatea deținătoare este abilitată să emită o dispoziție de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură, într-o procedură necontencioasă, care nu limitează însă accesul la justiție.
Iar termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 este de recomandare, iar nu imperativ, iar soluționarea notificării este condiționată de completarea dosarului administrativ cu toate actele, pe care reclamanta nu le-a depus, deși i s-a comunicat acest aspect.
Astfel, există inadvertențe între numele și și pentru care nu s-au depus declarații de notorietate, în sensul că primele două persoane ar fi aceleași cu celelalte două menționate.
Tot astfel, nu s-au depus la dosar dovezi privind calitatea de moștenitor pentru cei doi proprietari - părinți, iar toate aceste înscrisuri trebuiau depuse până la data soluționării notificării.
Actele de proprietate de la dosar nu fac dovada proprietății depline asupra imobilului în litigiu, precum și determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
S-a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Apelul nu este fondat.
Prima critică vizând faptul că mai întâi trebuia să fie soluționată notificarea printr-o dispoziție administrativă în baza Legii nr.10/2001 care să fie apoi, supusă controlului judiciar, nu este fondată, apelanta având o culpă în nesoluționarea notificării timp de 7 ani, ceea ce echivalează cu un refuz de soluționare, partea îndreptățită având acces la instanță pentru soluționarea notificării pe fond, astfel cum a statuat și Decizia nr.20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Invocarea termenului de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001 și a caracterului său de recomandare nu este de natură să justifice nesoluționarea notificării în cauză, într-un termen rezonabil.
Privitor la faptul că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor față de foștii proprietari, Curtea constată că, dimpotrivă, actele de stare civilă de la dosar, unite cu extrasul de naștere de la Primăria Sectorului 1 B și declarațiile de notorietate (din, apostilate) de cunoaștere a reclamantei și a părinților acesteia, fac dovada deplină a filiației și a faptului că părinții reclamantei au purtat numele de și, respectiv,.
Iar certificatele de moștenitor emise în 2003 și 2005 atestă calitatea de moștenitor al reclamantei de pe urma părinților săi.
În plus, astfel cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt incidente prevederile art.4 din Legea nr.10/2001, notificarea valorând repunere în termenul legal de acceptare a succesiunii și, respectiv, acceptarea ei pentru imobilul pentru care s-a formulat notificare.
Dovada dreptului de proprietate, respectiv întinderea dreptului cu privire la imobil este făcută cu actul de vânzare-cumpărare de la dosar a terenului de 458. identificați prin relațiile de la Primăria Municipiului B - Direcția de Cadastru și prin expertiza extrajudiciară de la dosar, unit cu procesul-verbal din 04.02.1941 care atestă imobilul - proprietate de la aceeași adresă, teren de 420. și casa cu parter, subsol, etajul 1, etajul 2 și mansardă, ce a aparținut în indiviziune soților și, atestate de Arhivele Statului - unite cu mențiunea din anexele la Decretul nr.92/1950, unde la poziția nr.3918 figurează cu 3 apartamente în B,-, fiind de notorietate că statul a recompartimentat imobilul spre a-l închiria apoi, unor locatari.
În consecință, nici aceste critici privind lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei în notificarea formulată, nu sunt fondate, astfel că, potrivit art.295-296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.667/08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B,-, - 4,.1,.9,.39, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /4 ex./16.10.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena
