Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5587/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3965/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5587/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta- "" SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.379 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.09.2009 depusă la dosar-fila 23, lipsind intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, acordă recurentei prin avocat, cuvântul asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat I, având cuvântul, solicită a se constata că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită, prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 și pe cale de consecință, solicită suspendarea pricinii și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, cu motivarea că aspectele învederate prin invocarea acestei excepții nu țin de controlul constituțional, conform deciziei Curții Constituționale, ci de interpretarea și aplicarea prevederilor legale.
Recurenta -""SA - Membru Grup,prin avocat I, interpelată fiind, arată că nu înțelege să declare recurs împotriva măsurii luate de către intimata de control judiciar, ocazie cu care arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Membru Grup,prin avocat I, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că acțiunea dedusă judecății, este prematur formulată, atâta timp cât nu au avut loc negocierile asupra Contractului Colectiv de Muncă în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Totodată, recurenta, prin avocat, apreciază că dreptul reclamanților de a primi aceste sume de bani reprezentând primele de Paști și de C, este prescris și sub aspectul că aceste prime nu reprezintă un drept salarial prestat în cadrul societății recurente, ci izvorăsc din prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
Cât privește modul de calcul al drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu, recurenta, prin avocat, solicită a se observa că acesta este total greșit, întrucât reclamanții în cauză, la momentul calculării drepturilor salariale s-au raportat la salariul mediu brut la nivel de societate, pe de o parte, iar pe de altă parte, după anul 2003 părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare în salariul de bază; măsură susținută atât de reprezentații salariaților cât și de instanțele judecătorești care au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora către salariați.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.379/26.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei - SA B și a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 7476 lei reprezentând valoarea actualizată la 31.12.2008 a drepturilor bănești constând în suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2005, 2006 și 2007 și Paște 2006,2007, actualizate la data plății; a respins ca fiind prescrisă acțiunea pentru Paști 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Articolul art.168 al.1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol,cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui reclamant.
Din cele expuse, tribunalul a constatat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 al. 1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, a apreciat prima instanță, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu putea fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuiau să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu a fost primită, deoarece, în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2004-2007 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă, cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
De altfel, a susținut tribunalul, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă rezultă că dispozițiile art.168 alin.1 nu au fost respectate nici chiar în anul 2003 când salariații au beneficiat de 500 lei pentru sărbătoarea de C și 320 lei pentru sărbătoarea de Paști.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamanților, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, aspect confirmat și în concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora pentru anii 2005-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate reclamanților suplimentări salariale, aceștia beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de paște și crăciun, s-a constatat că acestea se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât, sub aspectul cuantumului instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Prin urmare, cum din cele expuse rezultă că prin probele administrate nu a făcut dovada susținerilor în sensul că dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paști și C în perioada 2005-2007 nu mai există, instanța de fond a constatat acțiunea întemeiată în parte și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești constând în suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2005, 2006 și 2007 și Paște 2006,2007, actualizate la data plății. A respins cererea reclamanților vizând acordarea suplimentărilor salariale aferente sărbătorilor de Paști 2005, întrucât, în raport de data formulării cereiri de chemare în judecată și de dispozițiile art.283 lit.c Codul Muncii, dreptul material la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantului, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat.
Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul Muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește motivul de ordine publică privind necompetența teritorială a instanței de fond, prevăzut de art. 304 pct. 3.proc.civ. și invocat prin înscrisul depus la dosar pentru termenul de judecată din 16.09.2009, Curtea reține netemeinicia acestuia, având în vedere faptul că pricina a fost legal soluționată în primă instanță de către Tribunalul în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, care stipulează că cererile referitoare la conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Apărarea recurentei sub acest aspect nu poate fi primită de către C, întrucât art.73 din Legea nr. 168/1999 invocat de către aceasta a fost abrogat implicit, ca urmare a adoptării noului Cod al muncii, care în art. 298 alin. 2 din Codul Muncii prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare acestuia.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduseîn salariul de bazăal fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007, rămânând incluse în salariu.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauză îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă cât și a expertizei contabile administrată în cauză.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a reținut că nivelul suplimentărilor salariale de Paști și C, au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, în mod egal pentru toți salariații.
Expertul desemnat în cauză a concluzionat că în anii 2004-2007 suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul de bază și nici acordate separat, deși art.168 alin. 1din Contractul colectiv de muncă s-a menținut în aceeași formă, fiind aplicate doar indexări ale salariilor de bază.
Curtea reține că expertul și-a depășit atribuțiile, în raport de dispozițiile art. 201 din Codul d e procedură civilă, procedând la interpretarea clauzelor contractuale întrucât concluziile sale în sensul că suplimentările salariale pretinse în cauză nu ar mai fi fost incluse în salariul de bază ulterior anului 2003, nu au corespondent în situația de fapt rezultată din documentele contabile examinate, conform cărora, în următorii ani, nu au fost înregistrate diminuări ale salariului de bază prin eliminarea sumelor acordate cu acest titlu în anul 2003.
Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisuri administrate în cauză și nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003,.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției de prescripție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - "" SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.379 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției de prescripție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./17.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
