Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 571/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 571/R-CM
Ședința publică din 23 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâta împotriva sentinței civile nr.525/CM din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă, în nume propriu și ca apărător al recurentelor-reclamante și, în baza împuternicirii avocațiale nr.58/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual și avocat pentru recurentul-pârât B, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar adresă emisă de, comunicând un exemplar și apărătorului recurentelor-reclamante.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Recurenta-reclamantă, personal și ca apărător al recurentelor-reclamante și susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și pe fond admiterea acțiunii în ce privește drepturile solicitate pentru perioada 01.04.2006 până la încetarea contractului, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamante ca nefondat.
Având cuvântul asupra recursului declarat de, îl susține oral așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii reclamanților.
Recurenta-reclamantă, în nume propriu și ca apărător al recurentelor-reclamante și având cuvântul asupra recursului declarat de pârâtă, solicită respingerea lui ca nefondat, considerând că instanța de fond a stabilit aceste drepturi în mod corect.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantele, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului G, și, în calitate de moștenitoare ale defunctului G, au chemat în judecată pe pârâta "" pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale pentru perioada 2004 și până la data încetării contractului individual de muncă al reclamantei, respectiv al defunctului G, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective. Au solicitat totodată dobânda legală pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată, reclamanta și G au fost salariații pârâtei dinainte de anul 2004. La data de 11 iunie 2007, contractul de muncă dintre pârâtă și a încetat, în prezent fiind pensionară, iar cel dintre pârâtă și Gaî ncetat ca urmare a decesului salariatului intervenit la data de 29 octombrie 2007. De pe urma defunctului au rămas moștenitori reclamanții, soție supraviețuitoare și și ă, fiice.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 (1) că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC ""
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.161, 236, 243 Codul Muncii și art.168 (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Prin sentința civilă nr.525/CM/09.06.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, în perioada 19.11.2004-11.06.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să plătească reclamantelor, în calitate de moștenitori ai defunctului G, drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 19.11.2004-01.04.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A respins cererea reclamantelor privind acordarea dobânzii legale. A obligat pe pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, din înscrisurile aflate la dosar, următoarele:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 prin care, se susține, părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat al nu a fost depusă la dosar.
Astfel, a rezultat că drepturile amintite nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1 al art.168.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În plus, pârâta nu a putut produce dovezi în sprijinul susținerii conform căreia drepturile salariale solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază brut al acestuia.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a considerat că prevederile art.168 alin.1 se raportează la salariul de bază mediu pe
S-a mai reținut că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Tribunalul a aplicat, prin urmare, dispozițiile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă coroborate cu art. 236 alin. 4 din Codul Muncii și cu art. 969 civil. și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantelor, personal și în calitate de moștenitori drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în perioada 19.11.2004-11.06.2007.
Pentru defunctul G obligația de plată a fost stabilită pentru perioada 19.11.2004-01.04.2006 întrucât, pentru suplimentarea salarială ocazionată de sărbătoarea de Paști din anul 2004, s-a împlinit termenul de prescripție cu consecința stingerii dreptului la acțiune.
În fine, s-a dispus actualizarea creanței cu indicele de inflație în baza art. 161 pct. 4 din Codul Muncii iar cererea de plată a dobânzii legale a fost privită ca neîntemeiată pe motiv că ar constitui o dublă reparație.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul Muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul Muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
- În mod eronat a analizat instanța de judecată, din punct de vedere gramatical, în al patrulea motiv de recurs, textul art.168 alin.2 din CCM "în anul 2003, salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, s-a constatat că prevederile art.168 alin.2 din CCM, aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004. Pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior cu unele completări și modificări. Modificările au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar în anii 2006 și 2007, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
La rândul lor, reclamantele critică soluția instanței de fond în sensul că greșit s-a dispus plata drepturilor cuvenite defunctului G numai până la data de 01.04.2006.
Contractul individual de muncă al autorului recurentelor a încetat prin deces la data de 30.10.2006, așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul său de muncă.
În drept, recursul reclamantelor este întemeiat pe dispozițiile art.3041și urm. Cod procedură civilă.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul Muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a doua al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul Muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în contractul colectiv de muncă pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
De altfel, așa cum susține și pârâta menținerea alineatului 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă în aceeași formă chiar și după anul 2003, în care au fost incluse în salariul de bază, trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, cu atât mai mult cu cât clauza contractuală vorbește despre suplimentarea drepturilor salariale, și nu despre salariului de bază.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta, deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale celor doi foști salariați la momentele stabilite în contractul colectiv de muncă, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă față de cuantumul convenit de părți.
Salariul de bază este potrivit art.155 Codul Muncii elementul de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Potrivit adresei nr.831/2008 emise de angajator, salariul de bază mediu pe în anii 2004-2007 depășește 700 lei.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul Muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul Muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate de pârâtă, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul declarat de aceasta să fie respins ca nefondat.
Recursul reclamantelor este fondat.
Deși a reținut că primele de Paște și de C se cuvin fostului salariat G în baza contractului colectiv de muncă, iar pârâta nu a făcut dovada plății acestora pentru perioada anilor 2004 - 2007, în mod greșit a limitat perioada pentru care a dispus realizarea dreptului în discuție la data de 01.04.2006.
S-a stabilit prin negociere colectivă ca plata primelor să se efectueze cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, or în anul 2006 sărbătoarea de Paște a fost ulterioară datei de 01 aprilie și anterioară datei de încetare a contractului individual de muncă.
Ultima mențiune efectuată în carnetul de muncă în data de 01.04.2006 nu vizează încetarea raporturilor de muncă, ci majorarea salariului. Pe de altă parte, din actul de deces de la fila 3 din dosar a rezultat încetarea contractului individual de muncă în baza art.56 lit. a) din Codul Muncii, aspect necontestat de unitate.
În temeiul art.3041și art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul reclamantelor și va modifica sentința în sensul că dispune plata drepturilor bănești pentru G până la data de 30.10.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele-reclamante, și, împotriva sentinței civile nr.525/CM din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta.
Modifică sentința în sensul că dispune plata drepturilor bănești pentru G până la data de 30.10.2006.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
TehnorecLG.
4 ex./20. 10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
