Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5731/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4523/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5731R
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții: PRIMARUL SECTORULUI 6, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.117, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4163/18.05.2009, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că
prin cererile de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs formulate de PRIMARUL SECTORULUI 6, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4163/18.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 6.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Municipiului
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 117, Consiliul Local al Sectorului 6 și Inspectoratul Școlar al Municipiului
A obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând creșterea tranșei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime pentru perioada martie 2006-decembrie 2007, actualizată cu indicele inflației până la data plății.
A obligat pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 6 la alocarea, aprobarea și distribuirea fondurilor bănești către unitatea de învățământ, fonduri necesare pentru plata sumelor reprezentând creșterea tranșei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
A respins în rest acțiunea.
În considerente a reținut că reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr. 117, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Primarul Sectorului 6 B și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, obligarea pârâtei Școala cu Clasele I-VIII nr. 117 la calculul și plata sumei reprezentând creșterea tranșei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, pentru tranșa de vechime de 35-40 de ani în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 actualizată în funcție de indicele de inflație, obligarea pârâților Consiliul Local al Sectorului 6 B prin Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, la alocarea, aprobarea și distribuirea fondurilor bănești către unitatea de învățământ.
Înainte de a proceda la analizarea cererii pe fond, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Municipiului B și a Consiliului Local al Sectorului 6 s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Având în vedere acest text legal, precum și HG nr. 538/2001, instanța a considerat că aceste două instituții au calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu acțiunea formulată de reclamantă are două petite principale, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului B și a Consiliului Local al Sectorului 6.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a avut calitatea de personal didactic în perioada 2006-2007.
Potrivit art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform alin.2 al art. 50.
Din adeverințele depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime cerute conform art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997. Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicare dispozițiilor legale, reclamanta fiind privată de un drept recunoscut de lege. Pârâții nu au făcut dovada achitării drepturilor bănești solicitate de reclamantă, iar sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului, în temeiul art. 287 din Codul muncii. Prin neefectuarea acestei probe, se poate considera că pârâții au recunoscut pretențiile reclamantei.
la timp a acestor drepturi bănești a produs reclamantei un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma să fie achitate reclamantei, astfel încât apare ca întemeiată cererea acesteia de actualizare cu indicele inflației. puterii de cumpărare a sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație care este aplicabil pentru întreaga perioadă când aceste drepturi au fost nesocotite, impunându-se recuperarea integrală a prejudiciului.
În ceea ce privește însă perioada pentru care reclamanta a solicitat plata acestor drepturi bănești, tribunalul a reținut că aceasta se referă la perioada ianuarie 2005-decembrie 2007. Conform art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Față de această prevedere legală, tribunalul a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în ianuarie 2005, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.03.2009, astfel că pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2006, dreptul la acțiune este prescris.
Ținând seama de prevederile art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 și HG nr.538/2001, tribunalul a admis și cererea privind obligarea pârâților Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 6 la alocarea, aprobarea și distribuirea fondurilor bănești către unitatea de învățământ, fonduri necesare pentru plata sumelor reprezentând creșterea tranșei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Primarul Sectorului, Consiliul Local al Sectorului 6, Inspectoratul Școlar al municipiului B și Școala cu clasele I-VIII nr. 117 înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, Primarul Sectorului 6 și Consiliul Local al Sectorului 6 arătat că instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 6, admis acțiunea formulată de reclamanta, în sensul obligării pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime pentru perioada 03.2006 - decembrie 2007, actualizată în funcție de rata inflației.
Recurenții consideră că sentința menționată este netemeinică și nelegală, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304. pct. 8 și 9. proc. Civ. pentru următoarele motive:
În primul rând, pentru ca o persoană (fizică sau juridică) să poată sta în judecată în calitate de pârât în cadrul acțiunii civile este necesară existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecații. Potrivit dispozițiilor Legii nr.53/2003 - Codul muncii - litigiile de muncă se desfășoară între angajator (unitatea de învățământ) și angajat.
Instanța în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 6, fără a ține cont de faptul că nu există identitate între instituția recurentă și debitoarele obligației în raportul juridic de drept material dedus judecații. Astfel, dreptul solicitat de reclamanți reprezintă, de fapt, un drept salarial invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă. Or, între instituțiile recurente și reclamanta - membră de sindicat - nu există raporturi de muncă.
Atribuțiile Consiliului Local și ale Primarului Sector 6, conferite de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, de art. 167 din Legea nr. 24/1995, și anume să repartizeze fondurile pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, au fost îndeplinite cu prisosință, prin urmare devine evident că nu există nicio culpă procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului B sau prin bugetele locale în baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării aprobata prin hotărâre a guvernului și cu asistență tehnică a inspectoratelor școlare.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr.538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își întocmească bugetul propriu. În acest sens, conducerea fiecărei instituții de învățământ preuniversitar are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicându-se masuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor.
De asemenea, instituțiile de învățământ preuniversitar de stat au obligația să își fundamenteze sumele necesare în vederea finanțării complementare, potrivit normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, transmise de Ministerul Finanțelor Publice.
În vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării, proporțional cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele finanțării, precum și costurile anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțare. La nivelul fiecărui inspectorat școlar se constituie Comisia pentru stabilirea cheltuielilor medii anuale pe instituții de învățământ preuniversitar de stat care stabilește în mod obiectiv și fundamentat costul anual orientativ pe un elev/preșcolar, volumul cheltuielilor necesar cu personalul, manualele școlare și bursele elevilor etc.
elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
Conform prevederilor art. 18 alin.1 din Hotărârea nr.538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit Hotărârii nr.538/2001, de către ordonatorii principali de credite. În acest sens, conform prevederilor nr. 5/2001, a fost înființată Administrația Școlilor a Sectorului 6, prin Hotărârea nr. 10/22.02.2001 a Consiliului Local al Sectorului 6, aflată în subordinea instituției recurente, având ca principală activitate administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și funcționând din punct de vedere al bugetului local, ca ordonator terțiar de credite pentru aceste unități de învățământ.
Administrația Școlilor Sector 6 deschide credite pentru cheltuieli materiale unităților de învățământ preuniversitar de stat, iar acestea, prin personalul propriu de administrare angajează și efectuează cheltuielile aprobate prin buget pe baza de documente legale (state de plată salariale, comenzi, contracte, convenții etc).
Așadar, devine evident faptul că, în ceea ce o privește, instituția recurentă își îndeplinește atribuțiile conferite de lege, în calitate de ordonator secundar de credite.
Pentru toate aceste considerente, recurenții solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în baza art.304 pct.8, 9, Cod proc. civ. modificarea în tot a sentinței civile nr.4163/18.05.2009, pronunțata de către Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul civil nr-, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin recursul formulat, Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Școala cu clasele I-VIII nr. 117 au arătat că reclamanta a chemat in judecata SM. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la recalcularea drepturilor salariale privind tranșele de vechime pentru perioada 1 martie 2006- decembrie 2007, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației de la scadență până la data plații.
Instanța, judecând fondul, în mod greșit a admis cererea reclamantului, obligând pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor articolului 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 01.02.2006 - decembrie 2007, sume ce vor fi actualizate până la plata efectivă.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a-II-a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: " de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1.000;
- coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, în conformitate cu art. 7 din Legea nr.84/1995 (Legea învățământului), unitățile de învățământ au personalitate juridică și pot sta în instanță în nume propriu, iar art. 23 litera f) din Ed. nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede: "Directorul unității de învățământ răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale".
Drept urmare, competența calculului drepturilor salariale o are unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea persoana în cauză, și nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trasă la răspundere doar în cazul în care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin nr.OG4/2006 și nr.OG11/2007, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
În calculul acestor coeficienți s-a ținut cont și de prevederile art.50 alin. 2 din Legea nr.128/1997 așa cum se observă din anexele la aceste ordonanțe, în care sunt trecute ca trepte de vechime și treptele de la 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă. Recurenții consideră că nu era necesar ca în textul ordonanțelor respective să se precizeze în mod expres că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, câtă vreme acest lucru rezultă din anexele la respectivele acte normative, în care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea tranșă de vechime în învățământ. Dacă art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus în aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atât, aceste acte normative au fost în vigoare în perioadele respective, reclamanții nesolicitând nici până în acest moment constatarea nelegalității acestora la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare, și unitățile de învățământ sunt obligate să respecte actele normative în vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse mai sus, recurenții au învederat instanței că nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contră, ele au fost aplicate așa cum au fost reglementate prin lege.
Se poate observă că pârâta este obligată de reglementările speciale din domeniul învățământului să respecte ordinele Mai mult, nu unitatea calculează salariile după propriile reguli, ci urmează reglementările legale elaborate de Instanța, prin greșita aplicare a legii, a obligat pârâta să calculeze salariile și să plătească diferențele astfel rezultate, neținând cont că nu avea această calitate, nici nu dispune de fondurile necesare, deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
Cercetând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de Consiliul Local și Primarul Sectorului 6 este întemeiat pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive nu poate fi reținută, întrucât între părți există raporturi juridice derivate din lege (art. 167 alin. 1-3 din Legea nr. 84/1995), în baza cărora plata drepturilor salariale ale persoanelor din unitățile școlare se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta.
În același sens, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 dispune că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv cheltuielile de personal incluse în finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În alin. 5 al aceluiași articol se stipulează că în termen de 60 de zile de la publicarea actului normativ, guvernul va aproba norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, norme aprobate prin HG nr. 538/2001.
Acest din urmă act normativ reiterează ideea potrivit căreia cheltuielile învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, precum și obligația autorităților administrației publice locale și județene, înțelegând prin aceasta consiliile locale și primarii aleși, de a dispune măsurile necesare pentru ca finanțarea acestor cheltuieli să se efectueze potrivit prevederilor OUG nr. 32/2001, legilor anuale ale bugetului de stat și principiilor înscrise în Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, având în vedere prerogativele ce revin acestor pârâți-recurenți în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, a angajării și efectuării cheltuielilor aprobate prin buget, Curtea reține că aceștia au calitate în raportul juridic obligațional dedus judecăți, astfel că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
Pe fondul cauzei, relativ la recursurile declarate de și Școala cu clasele I-VIII nr. 117, în mod legal și temeinic, față de redactarea expresă a art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, a statuat prima instanță că reclamantelor li se cuvine creșterea cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ.
Având în vedere această dispoziție de excepție, nu se poate susține în mod valabil că tranșele de creștere a salariilor, potrivit grilelor prevăzute de lege includ și procentul de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, de vreme ce art. 50 alin. 2 îl menționează distinct, cu titlu de tranșă "suplimentară", înțelegând prin aceasta, "suplimentar" față de salariile prevăzute în grile.
În caz contrar, ar însemna să se considere că textul art. 50 alin. 1 și 2 nu constituie izvorul unui drept salarial de sine-stătător, de aplicație nemijlocită, ci o normă cu aplicație mijlocită, care dă o reglementare de principiu și care, pentru a fi pusă în aplicare, este dezvoltată prin dispoziții cuprinse în alte acte normative, eventual subsecvente.
Or, legea nr. 128/1997 nu este o lege superioară juridic, cum ar fi Constituția sau o lege organică, care să fixeze reguli de adoptare pentru alte acte normative, cu valoare juridică inferioară, ci este o lege ordinară, de ale cărei prescripții legiuitorul (în sens restrâns) ori Guvernul, când acționează ca legiuitor delegat, nu sunt ținuți, putând s-o modifice sau s-o abroge printr- manifestare contrară de voință, valabilă sub aspect formal.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, în aplicarea sus-menționatei reglementări, legiuitorul drepturilor salariale ale personalului didactic a prevăzut grile care respectă creșterea cu cel puțin 1/25 a coeficientului de ierarhizare la fiecare tranșă de vechime, ceea ce asigură o suficientă aplicare a art. 50 alin. 1 și 2, întrucât acest din urmă text a rămas în vigoare ca atare, circumscriind un drept salarial suplimentar față de salariul prevăzut în grile și susceptibil a fi acordat ca atare.
În sens contrar, nu se pot reține nici prevederile art. 5 din OG nr. 15/2008, ca explicitând prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe de o parte pentru că ordonanța în discuție nu are caracter interpretativ față de lege, dar mai ales față de declararea neconstituționalității acestui text. Astfel, prin Decizia nr. 983/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531/31.07.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 din OG nr. 15/2008, reținând că, modificând structura de calcul al salariului, guvernul a depășit limitele abilitării acordate prin Legea nr. 373/2007, viciile de neconstituționalitate ale ordonanței nefiind acoperite de faptul că aceasta a fost aprobată prin lege, dimpotrivă, s-au transmis, intrinsec, acesteia.
Rezultă, pe baza celor expuse, că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, iar recursurile declarate, analizate prin prisma criticilor deduse judecății, sunt nefondate, impunându-se să fie respinse ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții PRIMARUL SECTORULUI 6, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.117, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4163/18.05.2009, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./13.11.2009
Jud. fond:
Opinia separată a domnului judecător
Admite recursul. Modifică sentința atacată, în tot, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Intimații reclamanți au calitatea de cadre didactice, conform adeverințelor depuse la dosarul de fond, îndeplinind condițiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienți de ierarhizare.
Prima instanța a reținut în mod corect că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Însă, așa cum se poate constata din evoluția valorilor coeficienților de multiplicare în raport cu treptele de vechime în învățământ, astfel cum sunt evidențiați in grilele cuprinse in anexele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecații, și anume ianuarie 2005 - decembrie 2007, existat o creștere a valorii acestui coeficient după fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 și pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situație similară o regăsim și în grilele aferente anilor 2006 si 2007.
În carnetele de munca ale cadrelor didactice au fost efectuate mențiuni privitoare la acordarea acestor coeficienți.
În consecință, apreciem că această creștere a valorilor coeficienților de multiplicare a fost determinată și de includerea coeficientului de 1/25 invocat de intimații reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Prevederea art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008, la care intimații au făcut referire în cererea de chemare în judecată nu face decât să constate în mod expres o situație care exista în fapt, și anume includerea în coeficienții de multiplicare și a creșterii de 1/25, prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea nr. 128/1997.
Pentru aceste considerente, apreciem că prima instanță a procedat o interpretare și aplicare greșite ale legii, devenind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
JUDECĂTOR,
Red./tehn./12.11.2009
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
