Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 578/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 578
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.424 din 14.03.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - " " - GRUP și avocat pentru intimații și, lipsă fiind aceștia din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al patrulea termen și că nu s-a depus la dosar soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cererea de strămutare.
Avocat pentru intimații și arată că s-a respins cererea de strămutare.
Avocat pentru recurenta - " " - GRUP confirmă că s-a respins cererea de strămutare.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - " " - GRUP solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Arată că prin intermediul comisiei paritare părțile au ajuns la un acord. Precizează că sumele reprezentând primele de paști și crăciun au fost incluse în salariu de bază fără a fi evidențiate separat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și solicită respingerea recursului. Arată că este imposibil să se dea eficiență unui act adițional din anul 2008, ca acesta să aibă efect retroactiv. Precizează că expertiza extrajudiciară depusă de recurentă nu constituie probă și că sumele trebuiau prevăzute distinct. Mai arată că salariile au crescut ca urmare a negocierii acestora și a inflației, iar nu ca urmare a introducerii primelor. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.424/14.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâta "" - Membru Grup și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale, aferente perioadei decembrie 2004 - 01.03. 2007, pentru sărbătorile de Paști și C, conform disp. art.168(1) din contractul colectiv de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 300 lei cheltuieli de judecată; a fost obligată pârâta să achite suma de 890 lei către biroul de expertize din cadrul Tribunalului Iași în contul d-lui expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.7895/99/17.10.2007, reclamanții și -a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate începând cu luna decembrie 2004 și până la data desfacerii contractelor de muncă,actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Deși CCM prevede această obligație, susțin reclamanții că pentru anii 2004-2007 nu au beneficiat de aceste drepturi.
La termenul de judecată din 27.02.2008, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității introducerii acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanța a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
De asemenea, referitor la excepția prematurității formulării acțiunii, instanța a constatat că și această excepție este neîntemeiată. Instanța a reținut că dreptul reclamantului de a beneficia de suplimentările de Paști și de C există independent de negocierile dintre patronat și sindicat prevăzute în art.168 alin.1 teza 2, cu atât mai mult cu cât, chiar prin acest text se menționează că negocierile au loc în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor și beneficiarilor. Lipsa negocierilor nu poate avea drept consecință negarea dreptului reclamantului, drept prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții și - au fost salariații pârâtei "" - membru Grup până la data de 24.03.2006.
Potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul "" pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Potrivit alin.2 al aceluiași articol, "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Dispozițiile art.168 alin.1 au fost menținute și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006. 2 al art.168 a fost modificat prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006, în sensul că s-a prevăzut în aceste contracte că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel, s-a reținut de către instanță că, din cuprinsul art.168 alin.2, în ambele variante, rezultă în mod clar că suplimentările salariale prevăzute în art.168 alin.1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și nu și pentru anii 2004-2006.
Prin Nota Comisiei Paritare s-au interpretat dispozițiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă în sensul că suplimentările salariale de Paști și de C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003 și vor fi acordate salariaților sub această formă.
Potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Or, în speță, s-a reținut de către instanță că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamantă a suplimentărilor de Paști și De asemenea, pârâta nu a făcut nici dovada faptului că aceste suplimentări de Paști și de C le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamanților în perioada 2004-2006.
În raportul de expertiză efectuat de d-l expert se reține că nu au fost incluse în salariile de bază suplimentările salariale de Paști și de
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamanții și -în contradictoriu cu pârâta "" - membru Grup.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, pârâta "" - Membru Grup susține, în primul rând, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii ori ale Contractului Colectiv de Muncă, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă, care tind, în esență, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acordă în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractul Colectiv de Muncă. Evoluția în timp a dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Dacă părțile ar fi considerat că alin.2 al art.168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adițional, când părțile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil și ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esențiale.
Astfel, textul din 2003 folosește prepoziția "pentru" și forma de viitor a verbului, "vor fi introduse", în timp ce versiunea din 2005 folosește prepoziția "în" și timpul perfect compus al verbului, "au fost introduse", fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidență faptul că, în anul 2003, avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operațiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind și concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului său, pârâta "" - Membru Grup a depus înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul pârâtei este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat plata suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C prin Contractul Colectiv de Muncă. Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ca atare, instanța de fond a aplicat corect prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, atunci când a stabilit că cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste suplimentări erau datorate) și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta-recurentă.
Pe fond, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și clauzele Contractului Colectiv de Muncă încheiat între părți.
Astfel, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în vigoare în anul 2003 și 2004 prevedea la art.168 alin.2 că "pentruanul 2003, suplimentările de la alin.1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (actul adițional din 25.02.2003).
Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că: "În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articolau fost introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin Nota nr.22/31.08.2007 (înregistrată sub nr.5140/31.08.2007), Comisia Paritară a procedat la interpretarea art.168 alin.1 și 2, după cum urmează: "Începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".
Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părți, în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, potrivit art.9 din Contractul Colectiv de Muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului. Potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare., organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă.
Ca urmare, având în vedere că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au avut divergențe în ceea ce privește interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, cât și interpretării gramaticale a textelor în discuție, rezultă că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM au fost incluse în salariul de bază al salariaților (inclusiv al reclamanților), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
În consecință, reclamanții au beneficiat până la data desfacerii contractului individual de muncă de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003.
Din carnetul de muncă rezultă cu claritate că salariul de bază nu a fost modificat în anii următori, în sensul micșorării lui prin efectuarea operațiunii opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, ci, dimpotrivă, a fost majorat, ca urmare a negocierilor colective, pornind de la nivelul celui din anul 2003 (și nu de la un nivel redus față de anul 2003, prin excluderea suplimentărilor salariale incluse conform prevederilor CCM).
Este lipsită de relevanță împrejurarea că interpretarea Comisiei Paritare a intervenit după încetarea contractului de muncă al reclamanților; interpretarea nu este echivalentă modificării contractului colectiv de muncă, pentru a vorbi de opozabilitate de la data înregistrării la. ci ea s-a făcut atunci când s-a impus clarificarea înțelesului clauzei contractuale respective, după judecarea primelor acțiuni introduse de salariații societății-pârâte, când instanțele au dat o interpretare contrară celor avute în vedere de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Cât privește raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta concluzionează că nu au fost incluse în salariile de bază suplimentările salariale de Paști și de C, fără a aduce argumente sau dovezi din care să reiasă această împrejurare. Instanța de recurs consideră că se impunea ca expertul să prezinte comparativ situația salariilor de bază ale reclamanților în perioada de referință, însoțită de documentele justificative, în lipsa acestora raportul de expertiză fiind neconcludent și în mod greșit a fost avut în vedere de prima instanță.
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art.236 alin.4 Codul muncii și ale contractului colectiv de muncă (ce reprezintă legea părților), precum și că a făcut o apreciere greșită a probelor aflate la dosar, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și înlăturării, potrivit art.274 Cod procedură civilă, a dispoziției de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - membru Grup împotriva sentinței civile nr. 424/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâta - membru Grup.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30. 09. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
09.10.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
