Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5880/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4148/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5880/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă SC SA prin INSOLVENCY SPECIALISTS, împotriva sentinței civile nr.111 LM din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ȘT., -, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns de recurenta pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 39 dosar, lipsind intimații reclamanți, -., -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.111/LM/06.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -., - împotriva pârâtei SC SA (fostă SC SA); a omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic; a obligat pârâta să plătească reclamanților cu titlu de drepturi salariale nete suplimentările de Paști și C, actualizate cu indicele de inflație, următoarele sume de bani: - 5046 lei; -. - 2872 lei; -2872 lei, - 2185 lei, 1602 lei, - 2185 lei, - 2185 lei, - 4236 lei, - 2872 lei, - 5046 lei, - - 3443 lei; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei SC SA (fostă SC SA).
Potrivit Contractului Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003, art.168 alin.1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În anul 2003 pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paști.
Pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel formularea conținută, în acte adiționale din anii 2004 - 2006 la Contractele Colective de Muncă, în speță art. 168 alin. 2 specifică: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Argumentul esențial al pârâtei este acela că atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
În opinia pârâtei această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare (mecanism prevăzut în Contractul Colectiv de muncă) datorită clauzei confuze conținute în art.168 din Contract, în sensul de a-și explica propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului ajungând la concluzia că atât în anul 2003, cât și în anii 2004-2007 drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamanților prin includerea lor în salariul de bază al angajaților.
Pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigiu între reclamanți și pârâtă, în acord cu jurisprudența constantă a instanței superioare - Curtea de APEL BUCUREȘTI, tribunalul a ordonat efectuarea unei expertize contabile, având nevoie de opinia unui specialist, care să lămurească anumite aspecte esențiale ale procesului de față: să verifice apărarea pârâtei în sensul dacă drepturile salariale suplimentare de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 și în anii ulteriori (2004-2007), situație în care acțiunea acestora ar fi fost nejustificată, sau, în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamantului, să se determine cuantumul sumelor ce li se cuvenea.
Din verificările expertului contabil a rezultat că în perioada de referință, pentru care reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și ulterior) aceste drepturi nu au fost plătite reclamantului, procedându-se la determinarea în concret a sumelor cuvenite.
Așadar, în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați prin includerea în salariul de bază.
S-a constatat că potrivit art.168 alin.1 teza II din Contractul de muncă aplicabil la nivel de unitate: "Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare, nu a rezultat că pentru anii 2004-2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea criteriilor și condițiilor prevăzute de teza II a art.168 alin.1
Așadar, atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarilor, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale suplimentare prin includerea în salariu de bază plătit reclamanților.
În ceea ce privește validitatea hotărârii Comisiei Paritare, tribunalul a apreciat că, din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii care interzice orice convenție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea, a omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și a obligat pârâta să plătească reclamanților cu titlu de drepturi salariale nete suplimentările de Paști și C, actualizate cu indicele de inflație, următoarele sume de bani: - 5046 lei; -. - 2872 lei; -2872 lei, - 2185 lei, 1602 lei, - 2185 lei, - 2185 lei, - 4236 lei, - 2872 lei, - 5046 lei, - - 3443 lei.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă, și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență că instanța de fond a nesocotit faptul că prin operațiunea de includere a primelor în salarii a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art.168 (1) din Contractul colectiv de muncă, reclamantul nemaiavând astfel dreptul la primirea primelor, atâta timp cât acestea au fost incluse în salariile de bază.
De altfel, includerea sumelor, primelor în salariile angajaților și după includerea din 2003, mai exact în perioada 2004-2008 este atestată și de rapoartele de expertiză contabilă efectuate în dosarele SC SA. S-a nesocotit apărarea recurentei,în sensul că suplimentările salariale reprezentând primele pentru Paște și au fost introduse în salariile de bază ale angajaților în martie 2003. Ulterior, aceste sume au rămas incorporate în salarii pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, având în vedere că salariile angajaților, majorate în martie 2003 nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paști și C ce au fost introduse în martie 2003.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Cât privește Decizia Comisiei Paritare, aceasta are natura unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă, însă nu poate produce efecte retroactiv, întrucât nu constituie o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține recurenta-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM, ce poate crea consecințe juridice doar pentru viitor și doar dacă respectă cerințele art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
În plus, validitatea acestei decizii trebuie stabilită și din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către, sindicatul reprezentativ de la nivelul recurentei-pârâte.
Invocarea unor expertize extrajudiciare realizate în spețe similare ale recurentei, nu poate fi primită, acestea fiind probe extrajudiciare, cu atât mai mult cu cât modul de interpretare al art.168 din Contractul colectiv de muncă nu poate fi realizat decât de instanța de judecată, în raport de probatoriile încuviințate și administrate în pricinile respective,expertiza contabilă în astfel de cauze având rolul de a realiza doar cuantificarea sumelor eventual datorate.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin INSOLVENCY SPECIALISTS, împotriva sentinței civile nr.111 LM din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ȘT., - Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
