Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 626/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 626
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fostă denumire SC SA), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2968 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în în Câmpina,-,. 7,.A,.1,.6, județul P, -, a, I, -, a, HG, toți prin reprezentant legal, domiciliat în Câmpina,-,. 7,.A,.1,.6, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA, intimații-reclamanți, -, a, I, -, a, HG,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții, -, a, I, -, a-, -, -, HG, au chemat în judecată pe pârâta SC ( fostă SC SA) B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare a sumei de 5350 lei reprezentând c/valoarea unui salariu mediu pe societate pentru sărbătorile de C și Paște pentru perioada 2007-2008 actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați la SA, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Au mai arătat reclamanții, că salariul mediu pe unitate a fost 1650 lei pentru Paște 2007 și 1850 lei pentru C 2007 și Paște 2008, astfel cum rezultă din adresele nr.1990 /2006 și nr.797 /2007 emise de pârâtă.
In drept au fost invocate dispozițiile Codului muncii și ale CCM la nivel de societate.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2968 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților câte 5350 lei prime Paște și C, sume actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții în parte sunt salariații societății pârâte și în această calitate, în baza disp. art. 168 alin.1 din CCM aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
A mai reținut instanța de fond, că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2004 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
De asemenea, instanța de fond a reținut că art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
In consecință, instanța de fond a apreciat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit drepturile salariale suplimentare constând în primele de Paște și de C, respectiv 1650 lei pentru Paște 2007 și 1850 lei pentru C 2007 și Paște 2008, astfel cum rezultă din adresele nr.1990/2006, nr.797/2007 emise de către pârâtă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează faptul că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
S-a mai invocat faptul că prima instanță nu a stabilit corect sumele reprezentând primele de sărbători, respectiv nu a acordat atenție stabilirii cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, aceste prime neincluzând deci și sporurile.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că instanța nu a ținut cont, la acordarea primei de Paști aferentă anului 2008 de dispozițiile care reprezintă legea părților și care abrogă dispoziția legală care reglementa acest drept începând cu anul 2008, instanța acordând astfel reclamanților drepturi care nu li se cuvin.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, Curtea constată că susținerile recurentei pârâte nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că în anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători au fost introduse în salariu, numai că ulterior, respectiv pentru anii următori acest lucru trebuia să fie probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime. Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților, criticile formulate de către recurentă sunt întemeiate întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin contractul colectiv de muncă pe unitate ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentului unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care Curtea urmează a stabili cuantumul acestor prime în raport de dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe unitate și de nota comună SA - din 20.11.2008 conform căreia valoarea salariului mediu de bază aferent lunii martie 2007 este de 892 lei, iar cea aferentă lunii noiembrie 2007 este de 1080 lei.
Și ultimul motiv de recurs este apreciat ca fiind întemeiat întrucât, din cuprinsul art. 168 al contractului colectiv de muncă la nivel de societate pe anul 2008 rezultă în mod evident că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea primei de Paști 2008, părțile contractante stabilind în cuprinsul contractului colectiv de muncă (spre deosebire de contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007) că primele au fost incluse în salariul de bază al angajaților, devenind parte a acestuia, ca întreg, regulă ce s-a statuat că se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat, dar numai sub aspectele arătate anterior, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata primei de paște 2008, aceasta fiind obligată la plata către fiecare reclamant a sumei de 1972 lei reprezentând primele de Paști și de C 2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC SA (fostă denumire SC SA), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2968 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Câmpina,-,. 7,.A,.1,.6, județul P, -, a, I, -, a, HG, toți prin reprezentant legal, domiciliat în Câmpina,-,. 7,.A,.1,.6, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata primei de Paște 2008.
Obligă pârâta la plata sumei de câte 1972 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând prime Paște și C 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex/ 28.04.2009
dosar nr- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
