Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 75
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B,.. nr.26, -asata,.A,.3,.11, sect.1, împotriva sentinței civile nr.2626 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P - prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului proprietatea sa situat în P,-, compus din suprafața de 1540 mp. și construcțiile existente pe acesta.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul solicitat a fost naționalizat de la bunicul său matern, regăsindu-se la poziția 151 din anexă, iar după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 a formulat notificare prin intermediul BEJ, la care a atașat toate actele necesare.
Mai arată reclamantul că Primarul Mun.P i-a respins cererea notificată deoarece imobilul a trecut în domeniul public al localitaății, iar prin sentința civilă nr.160/2005 a Tribunalului Prahova, respectiva decizie a fost anulată, constatându-se că are dreptul să beneficieze de despăgubiri pentru imobilul în discuție care este ocupat de o gradiniță de copii, iar prin decizia nr.800/2005 a Curții de Apel Ploiești, sentința tribunalului a fost modificată în sensul înlaturării celor două
-2-
pârâte, Primăria P și Serviciul Public Finanțe Locale și Administrarea, la plata despăgubirilor.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamantul a declarat recurs, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă, prin art.1 pct.1.37 din Legea 247/2005, s-a modificat art.16 din Legea 10/2001 cu privire la imobilele prevăzute în anexa 2 ce pot fi restituite în natură proprietarului, cu obligația menținerii destinației o perioadă determinată.
La 23.09.2005, prin intermediul aceluiași BEJ, reclamantul a transmis o nouă cerere prin care a solicitat potrivit Legii 247/2005, emiterea dispoziției privind restituirea imobilului în natură, la care nu i s-a răspuns, astfel că a revenit cu o nouă cerere notificată, înregistrată sub nr.7017/2006.
În temeiul art.115 Cod pr.civ. pârâtul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, în condițiile în care acesta a mai formulat pentru același imobil înca o notificare care a fost soluționată prin Dispoziția nr.4036/2004, contestată la Tribunalul Prahova și, ulterior, la Curtea de Apel Ploiești, prin hotărârile pronunțate constatându-se dreptul acestuia de a beneficia de despăgubiri.
La termenul din 15.12.2006, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care pentru imobilul din P,-, s-a formulat încă o notificare soluționată în sensul respingerii prin Dispoziția nr.4036/2004, contestată la Tribunalul Prahova și soluționată prin sentința civilă nr.160/2005, în sensul constatării dreptului reclamantului de a beneficia de despăgubiri, sentință ce a fost schimbată în parte prin decizia nr.800/2005 a Curții de Apel Ploiești, în sensul înlăturării obligației intimatelor la plata de despăgubiri către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1608/18.12.2006 Tribunalul Prahovaa respins excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii și a admis în parte acțiunea precizată, obligând pârâtul să soluționeze prin emiterea unei dispoziții motivate, notificarea înaintată de reclamant și înregistrată sub nr.304/22.09.2005, privind imobilul situat în P,-, jud.P, notificare prin care s-a solicitat restituirea în natură a respectivului bun.
Totodată, s-a dispus respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii și fost obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut inexistența identității de obiect și cauză între dosarul având ca obiect contestația împotriva Dispoziției nr.4036/2004 și prezenta cauză.
A reținut instanța de fond și faptul că, prin notificarea menționată, reclamantul a solicitat emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului în litigiu, pe considerentul că, după modificarea Legii 10/2001 prin Legea 247/2005, este posibilă restituirea în natură, notificare ce nu a fost soluționată de pârât prin emiterea unei noi dispoziții. Nu se poate reține inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care art.16 din Legea 10/2001, modificat prin Legea 247/2005 a făcut posibilă restituirea în natură a imobilului afectat exclusiv activității de învațământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primaria Mun.P - prin Primar, arătând că disp.art.16 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât a fost deja emisă o dispoziție în baza Legii 10/2001
-3-
pentru imobilul în litigiu, neexistând un temei legal pentru emiterea unei noi dispoziții.
Arată apelanta și faptul ca în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, întrucât pe rolul instanțelor s-a mai aflat soluționarea unei acțiuni cu același obiect și părți, iar formularea prezentei acțiuni apare ca inadmisibilă, avand în vedere că apelanta a emis dispoziție în baza Legii 10/2001 ce a fost contestată în instanță și formează obiectul unui alt dosar aflat pe rolul ICCJ.
La data de 03.04.2007, intimatul reclamant a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât dispoziția emisă de primar a fost anulată, fiind contestat dreptul său de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, iar această cauză se afla suspendată pe rolul ICCJ până la soluționarea notificării privind restituirea în natură a imobilului în baza Legii 19/2001 modificată prin Legea 247/2005.
Primaria Mun.P - prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, considerând-o nelegală și netemeinică față de disp.art.304 Cod pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut, în esență, că art.16 din Legea 247/2005, reținut în motivarea celor două hotărâri nu poate fi aplicat în speța dedusă judecății, deoarece apelanta a emis o dispoziție în baza Legii 10/2001 pentru imobilul în litigiu și, pentru același motiv, emiterea unei noi dispoziții, nu are temei legal.
A mai susținut apelanta că acțiunea din prezenta cauză este inadmisibilă ținând cont de faptul că dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 a fost contestată în instanță, cauza fiind pe rolul ICCJ, fiind astfel incidentă în cauză excepția autorității de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr.8410/2007 a ICCJ - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat decizia atacată, precum și sentința nr.1608/2006, pronunțată de Tribunalul Prahova și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea deciziei se arată că, obligând pârâta în cauză să emită o dispoziție motivată prin care să se pronunțe asupra notificărilor formulate de reclamant în temeiul exclusiv al Legii 247/2005, instanțele au calificat greșit cererea dedusă judecății și au instituit în sarcina pârâtei o obligație pe care legea nu o prevedea.
S-a mai arătat că trebuia calificată acțiunea introdusă de reclamantul din prezenta cauză, care are ca scop tocmai restituirea în natură a imobilului, nepermisă anterior, finalitate care nu poate fi atinsă pe o altă cale decât cea special reglementată prin art.II din Legea 247/2005.
La rejudecarea în fond după casare, contestatorul și-a precizat acțiunea iar instanța a încuviințat administrarea probatoriului cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
Prin precizarea la acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului din P,-, construcții si teren.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.2626/17.10.2008 respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de
-4-
contestatorul în contradictoriu cu intimata Primaria Municipiului P, reținând următoarele:
Atât timp cât, prin sentința civilă nr.160/2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă, s-a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul în litigiu în baza Legii 10/2001 în urma anulării dispoziției nr.4036/2004 și a formulării notificării nr.146/2001 înseamnă că petentul și-a valorificat dreptul instituit în favoarea sa de Legea 10/2001 de a solicita restituirea în natură și de a beneficia de măsuri reparatorii prevazute de Legea 10/2001, formulând notificare și stabilindu-i-se dreptul de a încasa despăgubiri.
Or, în condițiile în care contestatorul a beneficiat de măsurile repartorii prevăzute de Legea 10/2001 sub forma recunoașterii dreptului la despăgubiri, instanța urmează să respingă cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului, ca neântemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul, criticând- pentru nelegalitate, arătând că, în condițiile în care, calitatea de persoană îndreptățită a fost stabilită definitiv prin sentința civilă nr.160/2005 a Tribunalului Prahova și decizia civilă nr.800/2005 a Curții de Apel Ploiești, ce au fost pronunțate anterior de modificările aduse Legii 10/2001 prin Legea 247/2005, în mod nelegal nu s-a dispus restituirea în natură.
Astfel, se menționează că prin Legea 247/2005, Titlul I, art.1 se modifică art.16 din Legea 10/2001 cu referire la anexa 2, imobilele acolo prevăzute putând să fie restituite în natură, condiționat de păstrarea pentru o perioadă de timp a destinației actuale.
Față de apelul formulat, intimata Primăria Mun.P a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nup ot fi aplicate disp. art. 16 din Legea 10/2001 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 deoarece s-a emis deja o dispoziție în baza Legii 10/2001 pentru imobilul din litigiu.
A mai învederat intimata că în Legea 247/2005 nu exista nicio prevedere legală pentru a se putea emite o nouă dispoziție pentru un imobil pentru care a fost deja emisă o dispoziție în baza Legii 10/2001, iar formularea unei astfel de acțiuni apare ca inadmisibilă, având în vedere că instituția a emis dispoziție în baza Legii 10/2001, dispoziție contestată în instanța de judecată, care urmează să fie soluționată definitiv de ÎCCJ prin soluționarea recursului promovat în cauză de reclamant.
Curtea, examinând decizia apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Conform îndrumărilor date de ÎCCJ prin decizia nr.8410/13.12.2007 trebuia calificată acțiunea introdusă de reclamant ca o acțiune ce vizează restituirea în natură a imobilului, formulată în baza art. II(1) din Legea 247/2005.
În acest sens, reclamantul și-a precizat acțiunea, după casare, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în P,-, compus din construcții și teren.
Având în vedere că prin sentința civilă nr.160/20.05.2005 a Tribunalului Prahova -rămasă definitivă, s-a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, singura problemă care se pune în speță, este aceea a restituirii în natură a imobilului.
-5-
În acest sens, potrivit disp. art. 1 alin.(1) din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie în natură, în condițiile acestei legi. Tot astfel, art.7 alin.(1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Potrivit alin.2 al textului, în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.
Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării -prin Legea 247/2005- prevederilor art.16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziției.
În speță, imobilul solicitat a fi restituit în natură are destinația de grădiniță, astfel încât se încadrează în prevederile art.16 din Legea 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, dispoziții legale care sunt obligatorii și de imediată aplicare (în același sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr.642/20.01.2006).
În raport de aceste considerente, nu poate fi avută în vedere motivarea instanței de fond în sensul că petentul a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 sub forma recunoașterii dreptului la despăgubiri, atâta timp cât nu a încasat aceste despăgubiri, iar restituirea în natură are prioritate față de restituirea prin echivalent.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să admită apelul, să schimbe în tot sentința nr.2626/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond va admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată în fond după care, în sensul că va dispune restituirea în natură a imobilului situat în P,-.
În baza disp. art.16(1) din Legea 10/2001, modificată și completată prin Legea 247/2005, va obliga reclamantul să mențină afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data pronunțării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B,.. nr.26, -asata,.A,.3,.11, sect.1, împotriva sentinței civile nr.2626 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului, jud.P și în consecință:
.//.
-6-
Schimbă în tot sentința nr.2626/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admite acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamant în fond după casare.
Dispune restituirea în natură a imobilului situat în P,-, jud.P, compus din suprafața de 1540 mp. teren identificat prin raportul de expertiză ing. (fila 98 dosar 3773/2004 al Tribunalului Prahova ) și construcțiile identificate prin raportul de exptertiză constructor - (fila 113 același dosar).
În baza disp. art.16(1) din Legea 10/2001 modificată și completată prin Legea 247/2005, obligă reclamantul să mențină afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data pronunțării prezentei decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
4 ex./ 29.04.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
