Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 5932/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6345/R/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol soluționarea,cererii de revizuire a deciziei civile nr. 3193/R/ din data de 11 mai 2009,pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,în dosarul nr-( 954/2009),formulată de revizuientul, contradictoriu cu intimata SC" of Europe"SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuentul, personal și intimata SC" of Europe"SRL,prin apărător ales,avocat,în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 20 noiembrie 2009 emisă de Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a procedat la identificarea revizuentului care se legitimează cu CI seria - nr.-.
Intimata,prin apărător, depune la dosar concluzii scrise.
Intimata,prin apărător, invocă excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere data înregistrării cererii la Curtea de APEL BUCUREȘTI -10.09.2009,în timp ce decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 11 mai 2009, fiind evident că nu a fost respectat termenul de 1 lună care se socotește de la data pronunțării.
În ipoteza în care instanța va trece peste excepția tardivității, pune in discutie admisibilitatea cererii de revizuire având în vedere faptul că temeiul de drept al aceste cereri este art.322 pct.1 și pct.2 Cod procedură civilă,apreciind că în mod eronat se invocă art.322 pct.1 și 2 Cod procedură civilă.
Revizuentul, având cuvântul pe excepțiile invocate, solicită respingerea acestora, ca fiind neîntemeiate.
Curtea acorda cuvantul pe cererea de revizuire.
Revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire,întrucât intimata nu a depus întâmpinare la recursul formulat, ceea ce înseamnă că admite tacit întreaga motivare a recursului, instanța de recurs nu a ținut cont de înscrisul emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și nici de nulitatea contractului nr.1 din 01.10.2007 încheiat între firmele of Central Europe și,deoarece nici una dintre cele două firme nu putea pune în practică prevederile sale în condițiile legislației în vigoare de atunci.
Intimata prin aparator solicita respingerea cererii de revizuire.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă,declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civila nr.6727 din data de 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46178/3/LM/2007, s-au respins excepțiile necompetentei materiale și lipsei calității procesuale pasive si s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Of Europe SRL, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că potrivit art.67 din Legea nr.168/1999, conflictele în legătură cu încheierea, executarea contractelor individuale de muncă reprezintă conflicte de drepturi, iar conform art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civila, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, sunt de competența tribunalelor, în primă instanță. Cum, prin cererea dedusă judecății se solicită plata unor drepturi bănești, invocându-se ca izvor al obligației raportul de muncă încheiat între reclamant și pârâtă, prima instanța a constatat că îi aparține competența de soluționare a cauzei, temeiul legal invocat de titularul cererii constând în dispoziții ale codului muncii. In ceea ce privește cadrul procesual, Tribunalul a reținut că între părți a existat o convenție, care inițial a fost materializată într-un înscris, datat 06.11.2007, potrivit căruia societatea pârât denumită "societatea" îi punea la dispoziție reclamantului, denumit "trainee" documente instrumente de lucru, spațiul destinat desfășurării activității, precum și alte materiale lucru, iar reclamantul trebuia să opereze cu acestea. In acest context, între părți au existat raporturi juridice începând cu data de 06.11.2001, astfel că acestea au calitate de subiect al raportului de drept material și, implicit, și de subiecte ale raportului de drept procesual, urmând a se determina cu prilejul cercetării fondului pricinii natura juridică a raportului dintre părți și conținutul acestor raporturi. In consecință, pârâta are legitimare procesuala, cu prilejul judecării pe fond urmând a se stabili dacă drepturile și obligațiile derivă dintr-un raport de muncă sau dintr-un raport de altă natură.
Verificând însă actele dosarului și coroborându-le cu depoziția martorei, prima instanța apreciază că între părți nu au existat raporturi de muncă. Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumita salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc. de esența raportului de muncă sunt subordonarea salariatului față de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine și dispoziții executorii și de a controla munca salariatului său, precum și dreptul salariatului la un salariu.
Martora, manager al societății AS, a declarat că societatea sa a organizat cursuri de instruire în domeniul serviciilor de investiții financiare, că reclamantul a beneficiat de aceste cursuri și că societatea menționată și-a asumat obligația ca, după efectuarea instruirii și primirea licenței, să încheie contract de colaborare cu reclamantul, fără a conveni cu acesta asupra vreunei sume de bani. Potrivit martorei, colaborarea cu reclamantul a durat două luni, în condițiile în care acesta nu a făcut cunoscut faptul că avea deja un atestat în domeniu, timp în care reclamantul a încasat de la AS sume de bani variabile, în funcție de societatea cu care avea contacte.
Potrivit art.2 din OUG nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, agentul pentru servicii de investiții financiare este persoana fizică autorizată de, ce acționează ca reprezentant exclusiv al unei societăți de servicii de investiții financiare în executarea de operațiuni cu instrumente financiare în numele și pe seama acelei societăți. De asemenea, conform art.4 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, serviciile de investiții financiare se realizează prin persoane fizice, acționând ca agenți pentru servicii de investiții financiare, care își desfășoară activitatea exclusiv în numele intermediarului ai cărui angajați sunt, aceștia neputând presta serviciile de investiții financiare în nume propriu.
Prin contractul nr.1 încheiat la data de 01.10.2007, pârâta, denumită lector s-a obligat față de AS, denumită comerciant, să efectueze instructajul în domeniul pieței de capital persoanelor stabilite de comerciant, precum și să asigure spații de birou amenajate persoanelor care au absolvit instructajul și care au fost înregistrate în România ca agenți autorizați ai comerciantului și au încheiat cu acesta contractul de executare a activității de agent autorizat.
Din adresa nr.26587/R/9.06.2008 emisă de ITM B, rezultă că pârâta nu figurează cu contracte de muncă înregistrate la instituție.
Față de această situație, se reține că raporturile dintre părți nu sunt întemeiate pe dispozițiile codului muncii. Părțile s-au învoit asupra instruirii reclamantului, în vederea obținerii autorizării, ca agent pentru servicii de investiții financiare, urmând ca, după autorizare, eventual să se încheie un contract de prestări servicii, cu natură civilă.
Din probele administrate, Tribunalul retine ca nu a rezultat că intenția părților a fost aceea de a încheia un contract de muncă, de vreme ce pârâta nu figurează înregistrată la inspectoratul teritorial d e muncă cu contracte de muncă încheiate, iar martora a confirmat apărarea pârâtei. Nici convenția încheiată între părți la 06.11.2007 nu conține elementele unui contract de muncă, în conținutul său făcându-se vorbire despre calitatea părților de "societate" și "trainee", și neexistând mențiuni referitoare la remunerația pentru activitatea prestată de reclamant, respectiv dacă aceasta era stabilită în funcție de activitatea prestată sau avea un cuantum fix pe lună, astfel cum susține titularul cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, cererea în pretenții cu titlu de drepturi salariale și de obligare a pârâtei la încheierea contractului de muncă în formă scrisă este constata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.3193/R/11.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat recurentul, împotriva sentinței civile nr.6727 din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC Of Europe SRL.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, între părți a existat o convenție, care inițial a fost materializată într-un înscris, datat 06.11.2007, potrivit căruia societatea pârâta îi punea la dispoziție reclamantului, denumit "trainee" documente instrumente de lucru, spațiul destinat desfășurării activității, precum și alte materiale lucru, iar reclamantul trebuia să opereze cu acestea.
Cu toate acestea, intre părți nu au existat raporturi de muncă. Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumita salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc. de esența raportului de muncă sunt subordonarea salariatului față de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine și dispoziții executorii și de a controla munca salariatului său, precum și dreptul salariatului la un salariu, aspecte reținute temeinic de prima instanța.
Prin contractul nr.1 încheiat la data de 01.10.2007, pârâta, denumită lector s-a obligat față de AS, denumită comerciant, să efectueze instructajul în domeniul pieței de capital persoanelor stabilite de comerciant, precum și să asigure spații de birou amenajate persoanelor care au absolvit instructajul și care au fost înregistrate în România ca agenți autorizați ai comerciantului și au încheiat cu acesta contractul de executare a activității de agent autorizat.
Ca atare, raporturile dintre părți nu sunt întemeiate pe dispozițiile codului muncii, convenția încheiată între părți la 06.11.2007 nu conține elementele unui contract de muncă, acestea învoindu-se asupra instruirii reclamantului, în vederea obținerii autorizării, ca agent pentru servicii de investiții financiare, urmând ca, după autorizare, eventual să se încheie un contract de prestări servicii, cu natură civilă.
Declarația martorului a confirmat apărarea paratei, iar in cuprinsul contractului dintre parți nu exista mențiuni referitoare la remunerația pentru activitatea prestată de reclamant.
reptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Împotriva deciziei civile nr.3193/R/11.05.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a formulat cerere de revizuire recurentul.
In motivare, revizuentul arata ca intimata nu a depus întâmpinare la recursul formulat de mine ceea inseamna ca admite tacit intreaga motivație a recursului.
Instanța de recurs nu a ținut cont de inscrisul emis de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, instituția abilitata prin art. 1.3 din legea 297/2004 sa aplice aceasta lege, depus la dosar la termenul din data de 11.05.2009 prin care se atesta ca intimata nu era autorizata sa organizeze cursuri de pregătire si atestare pentru agenți de servicii de investiții financiare, deci intelegerea 121/6.11.2007 este nula de drept deoarece părțile semnatare ale înțelegerii trebuie s-o poată pune in aplicare in condițiile legislației in vigoare.
Dreptul angajatorului de a coordona activitatea angajatului trebuie sa se desfășoare in condițiile legii. Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare prin care aceasta instituie a amendat firma of Central Europe prin decizia 1010/18.12.2007 pentru desfășurare de activități neautorizate pe piața de capital constând in contactarea potențialilor clienți si preluarea ordinelor de tranzacționare ale acestora anterior acelei date, adică in 2007. Munca sa pentru firma of Central Europe a fost recunoscuta de către Doamna, firmei, martorul comun al pârtilor aflate in litigiu, care a afirmat ca ar fi fost plătit de una dintre aceste firme, ceea ce nu este adevărat deoarece respectivele plați trebuiau înregistrate in documentele contabile ale firmei respective conform legii contabilității. In plus, activitatea prestata pentru firma of Central Europe este probata de listingul telefonic al numărului de telefon 0753.097.517 primit de la firma in cauza pentru a putea desfășura activitatea conform ofertei de angajare de pe site-ul ejobs la care revizuentul a aplicat si care prevedea ca sa aiba relații telefonice cu clienții ceea ce s-a si întâmplat. Obligația incheierii unui contract de munca in forma scrisa aparține angajatorului, iar daca nu si-o respecta art. 16.2 din legea 53/2003 prevede ca angajatul poate proba atat munca cat si celelalte prevederi ale înțelegerii prin toate mijoacele legale de proba, inclusiv cele aflate la dosar si de care in ciuda menționării lor celelalte instanțe desi nu le-au respins nu le-au luat in calcul.
Arata revizuentul ca instanța de recurs n-a ținut cont nici de nulitatea contactului nr. 1/1.10.2007 încheiat intre firmele of Central Europe si, deoarece nici una dintre cele doua firme nu putea pune in practica prevederile sale in condițiile legislației in vigoare de atunci, firma nefiind autorizata sa desfășoare activități economice pe teritoriul României, conform adresei de la Oficiul Registrului Comerțului aflata la dosar, iar firma of Central Europe sa organizeze cursuri de atestare agenți de servicii de investiții financiare conform documentului depus la dosar la termenul din 11.05.2009 si emis de către Comisia Natinala a Valorilor Mobiliare. Intelegerea 121/6.11.2007 care este un efect al acelui contract, este nula de drept, relațiile dintre el si firma of Central Europe neputandu-se desfășura in baza unui act nul de drept, ci a prevederilor art. 16.2, 78.1 si 78.2 din legea 53/2003.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste exceptia de tardivitate a formularii cererii de revizuire, Curtea o apreciaza nefondata intrucat unul din motivele de revizuire vizeaza depunerea unui inscris nou, iar cf. art. 324 pct 4, termenul de revizuire in ipoteza prev. de art. 322 pct 5 Cpc se calculeaza din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Or, inscrisul este datat 18.08.2009, iar cererea este inregistrata la data de 18.09.2009.
Potrivit art. 326 alin 3 Cpc, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea este o cale exceptionala de atac ce poate fi exercitata numai in cazurile limitativ prevazute de lege, ale caror cerinte sunt de stricta interpretare si aplicare.
Art. 322 Cpc prevede hotararile impotriva carora se poate indrepta cererea de revizuire, si anume impotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Decizia civila nr. nr.3193/R/11.05.2009, pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI, a carei revizuire se solicita nu evoca fondul, astfel incat nu se incadreaza in prevederile art. 322 Cpc.
Mai mult, motivele invocate de revizuent nu pot fi incadrate in niciuna din ipotezele prevazute la art. 322 Cpc.
Revizuentul critica decizia pronuntata in recurs sub aspectul interpretarii probelor, a eficientiei date unor inscrisuri, ceea ce in opinia revizuentului a condus la solutionarea eronata a cererii. Inscrisul nou depus de revizuent nu poate determina pronuntarea unei solutii opuse in cauza, aceasta fiind o cerinta esentiala pentru aplicarea dispoz. art. 322 pct 5 teza I Cpc.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția tardivității introducerii cererii de recurs și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității introducerii cererii de recurs.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.3193/R din data de 11.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (953/2009), în contradictoriu cu intimata SC Of Europe SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.11.2009
Jud. recurs:;;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
