Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 635/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 635/CM
Ședința publică din 20 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă, membru Grup B, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 650, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, -.A,.29, având ca obiectdrepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, Baroul G, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar cerere de întoarcere a executării silite, note scrise privind regimul impozitelor și contribuțiilor sociale pentru sumele datorate angajaților în baza hotărârilor judecătorești, precum și practică judiciară - decizia nr. 247, pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 15 aprilie 2008, în dosarul nr-, în copie.
Solicită instanței să observe că intimatul reclamant a depus la fila 20 dosar un înscris din care rezultă că acesta confirmă faptul că i-a achitat la data de 03 iulie 2008 suma datorată - dispusă prin hotărârea instanței de fond.
Instanța, verificând, observă înscrisul depus de intimatul reclamant la fila 20 dosar.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, susține oral motivele de recurs. În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată.
Solicită admiterea cererii de întoarcere a executării silite, formulată în temeiul art. 4042alin.1 Cod procedură civilă, în cazul în care va fi admis recursul și să se dispună: restabilirea situației anterioare și obligarea intimatului la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs; obligarea intimatului la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8.880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate precum și la plata sumei de 820,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea în termen a drepturilor salariale cuvenite.
În motivare, reclamantul a arătat că din data de 10.08.1995 este salariatul pârâtei la Punctul de lucru T (fostă ulterior sucursala T), așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 281 din 10.08.1995.
S-a mai arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de care a beneficiat în conformitate cu prevederile Contractul Individual de Muncă, beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
A precizat reclamantul că, deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea plata suplimentărilor salariale pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridica la suma totală de 8.880 lei.
A mai precizat reclamantul că pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor suplimentări salariale îi datorează și suma de 820,36 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 166 din Codul Muncii, art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Prin sentința civilă nr.650 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei "" și a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.880 RON reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și a sumei de 820,36 RON reprezentând daune pentru neachitarea în termen a drepturilor pentru perioada decembrie 2004 - 2007.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin. 1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art. 969.civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.4.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a formulat recurs pârâtul - Membru Grup B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.
Instanța nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
În concluzie, având în vedere că primele solicitate prin prezenta acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate, în conformitate cu prevederile art.283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din CCM (text nemodificat în perioada 2003 - 2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărui dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
3. Un alt motiv de recurs se referă la faptul că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel drepturile suplimentare amintite în art.168 din CCM au ca punct de referință "salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat s-a susținut în acțiunea introductivă.
De asemenea, la calculul acestor pretinse drepturi suplimentare, s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut (cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu (fără sporuri) pe, așa cum este stipulat în CCM.
4. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 din Codul Muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, în mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
5. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Decizia Comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Faptul că ar putea fi obligată să plătească primele de Paști și de C nu schimbă natura acestora din venituri salariale și nu le exclude de la regula legală generală menționată mai sus pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate de fiecare salariat pentru Bonurile în cauză, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor legale aplicabile.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, cu privire la acordarea primelor de Paști și de C într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de CCM și cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu s-a precizat că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la fondurile speciale.
Astfel, potrivit art.168 alin.1 din CCM: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată adrese emise de SA, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestui au calculat primele de C și de Paști.
Față de prevederile art.168 alin.1 din CCM, în mod eronat aceste drepturi suplimentare s-au calculat având în vedere salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu.
Veniturile salariale ale angajaților sunt supune impozitării conform Codului fiscal și reținerii contribuțiilor sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri sunt calculate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile sociale către bugetul de stat.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prematurității cererii.
În cazul încălcării prevederilor contractului colectiv de muncă referitoare la suplimentele salariale, reclamanții se pot adresa instanței pentru respectarea acestor prevederi și plata drepturilor care li se cuvin.
În lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - noiembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Interpretarea clauzei peste termenul care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate, având în vedere disp. art.161 alin.45 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese cuprind în general pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă, membru Grup B, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 650, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, -.A,.29, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că drepturile bănești datorate reclamantului se vor calcula raportat la salariul de bază mediu pe SNP urmând a fi impozitate conform legislației în vigoare.
Admite cererea de întoarcere a executării silite formulată de recurentă.
Obligă intimatul să restituire pârâtei diferența dintre suma încasată și suma stabilită conform prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud. /22.08.2008
Tehnored.gref./4ex./26.08.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
