Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6523/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6523
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*********************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL C PENTRU, împotriva sentinței nr.6299 din 24 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC C SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC C SA, reprezentată de avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurentul reclamant, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, după care;
Avocat pentru intimatul pârât SC C SA, a depus la dosar copia integrală a cărții de muncă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul pârât SC C SA, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr.6299 de la 24 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinarea precizată.
A respins excepția inadmisibilității și prematurității invocată de pârâtă în precizările la întâmpinare.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul C, pentru membrul de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului
A respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a ser pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prematurității este motivată pe împrejurarea că orice pretenție, de tipul celor cerute de reclamant, nu se poate formula înainte de a se fi contestat contractul colectiv de muncă în perioada de valabilitate a acestuia, clauzele prevăzute în contractele încheiate la nivel superior fiind aplicabile numai pentru perioadă limitată, respectiv până la negocierea acestora în contractele încheiate la nivel de unitate cu modificarea corespunzătoare a clauzelor contractului încheiat la nivel inferior care ar contraveni drepturilor acordate la nivel superior.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității cu motivarea că, fiind vorba de drepturi bănești neacordate salariatului, nu se impune nici o procedură prealabilă.
Instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât în întâmpinare, cu motivarea că acordarea acestor drepturi bănești nu implică din partea Codului Muncii în vigoare și nici a contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau unitate parcurgerea unei proceduri prealabile.
Nefiind prevăzută o asemenea etapă premergătoare promovării cererii, excepția prematurității nu este întemeiată și legală.
Lipsa negocierilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea acestor drepturi bănești nu poate fi apreciată ca un impediment în promovarea acțiunii în cauza de față, nefiind o procedură obligatorie.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare, a fost respinsă cu motivarea că noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, fiind, de fapt, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Cât privește interdicția dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", aceasta nu duce la conturarea unei excepții de inadmisibilitate, ca o excepție de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, anume de a fi recunoscut și ocrotit de lege.
În literatura de specialitate s-a precizat că aceasta este o condiție de fond a dreptului, nu de exercițiu a acțiunii, așa încât "instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui astfel de drept (nerecunoscut sau neocrotit de lege - ) va respinge acțiunea, ca și în cazul în care constată că dreptul afirmat de reclamant, în realitate nu există" (a se vedea:, Drept Procesual Civil, Teoria Generală, a II - a, Editura Didactică și Pedagogică B 1983, p. 295).
Așadar, rezultă că cererea nu trebuie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției, întrucât s-ar încălca dreptul de acces de la justiție înscris în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care stabilește că: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra oricărei acuzații în materie penală îndreptate asupra sa".
Pentru aceleași considerente, s-a respins și excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție Complex Energetic și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul solicită acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 - 2007, despre care susține că nu se regăsesc reglementate în Contractul Colectiv de Muncă al Complexului Energetic C, fiind incluse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauza de față, reclamantul nu invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
De aici, rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, apreciază că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reiese din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1.Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3.Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5.Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
- a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
- b) un adaos de S (20 iulie - Ziuaîn valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
- c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Complexul Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Complexul Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
De aici, se va înlătura apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești ca rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din decembrie 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat, în prezenta cauză, apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul prin Sindicatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În acest sens, Sindicatul C, a criticat sentința pentru faptul că instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză în sensul că salariatul nu a mai primit drepturile solicitate începând cu data înființării unității prin HG nr. 103/2004, fără a motiva acest lucru.
În schimb instanța face trimitere la modul de calcul al drepturilor salariale solicitate începând cu 1992-1993 când nu exista SC C SA.
Astfel concluzia că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază este eronată deoarece perioada în discuție este alta decât cea analizată de instanță și anume 2005-2007.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 287 Codul Muncii referitoare la sarcina probei ce revenea pârâtului și care nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale cu acte scrise.
Astfel, angajatorul nu a dovedit pentru fiecare angajat cum a făcut calculul salariului de bază, adaosurilor pretinse de salariați și includerii acestora în salariul de bază, problemă pe care a avut-o de rezolvat și expertul și pe care nu a făcut-o, anexa la raportul de expertiză fiind una generală și nu corespunde perioadei pentru care s-au solicitat drepturile salariale și nu este însoțită de statele de plată sau de fișele de calcul ale salariilor.
Cu privire la adaosul din luna octombrie se reține în mod greșit că acesta ar fi fost primit încă din anul 1994 prin includerea în salariu.
Instanța nu a aplicat dispoz. art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură energie electrică, gaze și petrol pe anii 2005-2007 potrivit cu care salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă și de asemenea nu a analizat nici dacă intimata a respectat dispoz. art.8 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care dispune că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele de muncă încheiate la nivel superior.
O altă critică a vizat faptul că a fost nesocotite dispoz. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, respinsă fără nici o motivare de către instanță aceasta situându-se de partea intimatei.
Recursul este nefondat.
in examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, se observă că instanța a avut în vedere și celelalte probe, nu numai raportul de expertiză, la dosarul cauzei existând confirmarea de primire a convocării, expertiza fiind de specialitate contabilă.
Nici cel de-al doilea motiv nu este întemeiat, fiind luate în considerare toate probele, procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat, precum și Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003, grilele de salarizare.
Expertiza a avut în vedere grilele de salarizare aplicabile pe perioada dedusă judecății, aceste grile reprezentând în fapt grila valabilă începând cu data de 01.01.2003 majorată de la an la an cu un anumit procent negociat de parteneri de dialog social.
De altfel, recurenta și-a însușit mențiunile din procesul verbal nr. 6821 din 14.03.2008 încheiat între reprezentantul recurentei și patronat, semnând actul în cauză, din care se desprinde că, solicitările ce vizau sporurile și adaosurile, nu sunt fundamentate, act prin care s-a soluționat conflictul de interese.
privind CCM pe anul 2008, reprezintă înțelegerea părților.
Cu privire la criticile privind CCM pe anul 2005-2007, nu se mai poate invoca o eventuală nelegalitate a clauzelor acestora putând fi introdusă o acțiune de anulare numai pe perioada existenței acestora.
Recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 176 alin. 1 din CCM pe ramură, critică nefondată, atâta timp cât alin. 6 al aceluiași articol stabilește că "fiecare din adaosurile indexate, se acordă în unitățile în care prin CCM încheiat la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
Pârâta a făcut dovezi că, aceste sporuri și adaosuri, au fost cuprinse în salariul de bază, constatarea instanței de fond fiind corectă și prin prisma dispozițiilor art. 137 din CCM pe ramură.
Aceste aspecte sunt concretizate în probele aflate la dosarul cauzei (procese verbale, protocoale și CCM -uri).
Instanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, apreciind că față de acesta nu era necesară încuviințarea efectuării unei noi expertize, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni, iar expertul a răspuns integral la acestea și nu se mai justifica astfel cererea reclamantei.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei, fiind respectat termenul rezonabil impus de normele europene.
În consecință, se constată că, nici unul dintre motivele expuse prin cererea înaintată, nu este întemeiat și nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că va fi respins recursul în baza art. 312.Pr.Civ. și menținută hotărârea, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL C PENTRU, împotriva sentinței nr.6299 din 24 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC C SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.12.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
