Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6576/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6576
Ședința publică de la 20 2009
Completul constituit din:
Președinte: - ---
JUDECĂTOR 1: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1185/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că
- recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare (2 exemplare),
- în cauză se cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1185 din 23 iunie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul în perioada 1.10.2006-15.07.2008 a avut calitatea de auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, de la data de 15.07.2008 are calitatea de judecător stagiar la Judecătoria Baia de A fiind numit prin Hotărârea CSM nr. 658/3.07.2008, iar în prezent își desfășoară activitatea în funcția de judecător la Judecătoria M, fiind delegat pe o perioada de 90 zile, așa cum reiese din adeverința 168/27.04.2009 emisă de Tribunalul Mehedinți.
Salarizarea acestora se face în baza OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OG nr 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.
Aceste acte normative prevăd pentru categoriile de salariați cărora se adresează anumiți coeficienți de salarizare și o anumită valoare de referință sectorială. Actele normative respective nu au fost nici modificate în sensul de a se aplica alte valori de referință sectorială ca de pildă cele care se aplică pentru persoanele din sistemul puterii legislative sau executive, nici abrogate.
Susținerea reclamantului în sensul că aceste acte normative ar încălca prevederile constituționale nu a fost primită atâta timp cât Curtea Constituțională, singura instituție care se poate pronunța în acest sens, nu a stabilit că aceste acte normative încalcă prevederile constituției.
De asemenea nici susținerea acestuia în sensul că actele normative respective ar încălca prevederile OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare nu a fost primită, primită, aceasta deoarece Curtea Constituțională pronunțându-se asupra unor excepții de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art 2 alin.3 și art. 27 alin.3 din această ordonanță, a stabilit că acesete prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde concluzia că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele expuse instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivele de recurs susține că art. 1 par. 1 din Protocolul 12 la Convenție, denumit "Interzicerea generală discriminării" dispune că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.
Motivarea instanței de fond că prin deciziile Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea unor articole din OG nr. 137/2000 este nefondată, întrucât reglementările internaționale, respectiv art. 1 part. 1 din Protocolul 12, relativ la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au prioritate.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă,art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin G nr. 177 din 6 decembrie 2002 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților astfel că în anexa nr. 1 s-au reglementat expres coeficienții de multiplicare pentru indemnizațiile magistraților și valoarea de referință sectorială pe baza cărora se calculează indemnizațiile magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, parchetelor de pe lângă aceste instanțe, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Într-adevăr prin art.2 alin1 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență dar prin Legea nr. 347 din 10 iulie 2003 de aprobare a acestei ordonanțe, s-a modificat acest alineat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1.
Prin această modificare, legiuitorul a statuat că indemnizațiile magistraților nu mai sunt supuse dispozițiilor legale care reglementează indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică demnitari ci unei legi speciale prin care se stabilește modul de calcul al indemnizațiilor.
Totodată, s- prevăzut expres și valoarea de referință pentru calculul indemnizației magistraților, aloarea de referință sectorială la acest moment fiind de 1.833.754 lei.
În consecință, susținerile reclamantului că trebuia să li se aplice valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică este nefondată.
Prin art. 3 lit.e din OUG Nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut că ajorarea salariilor de bază prevăzută la art. 1, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31 decembrie 2003 și cu 6% în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004, se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar astfel că valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr. 89/2003, precum și a salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Însă valoarea de referință care a fost majorată conform acestor dispoziții este cea prevăzută de OUG.nr.177/2002.
G nr. 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nu se referă la valoarea de referință sectorială pe baza căreia se calculează indemnizația pentru magistrați.
Prin art.1 alin.1 din OG.nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 s-a prevăzut că aloarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
În consecință nu se pot aplica magistraților dispozițiile privind valoarea de referință sectorială reglementată pentru funcțiile de demnitate publică atâta timp cât nu fac parte din categoria demnitarilor și au valoare de referință prevăzută expres de legiuitor.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale magistratului nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea magistraților se stabilește prin lege specială.
În consecință, este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească indemnizațiile magistraților și modalitatea de majorare a valorii de referință sectorială.
magistraților au fost stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OG nr. 27/2006.
Față de cele arătate se constată că recursul este nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1185/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
