Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6593/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6593
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 2535 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamant având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât SC SA prin consilier juridic, lipsind intimatul reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurentul pârât SC SA solicită admiterea recursului conform motivelor scrise pe care le dezvoltă și oral.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2535 din 13 mai 2009 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A admis acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu intimata Energetic
A fost obligată intimata la plata catre reclamant a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anul 2005, 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă întrucât prima de vacanță aferentă anului 2005 s- născut în luna ianuarie 2006, acordarea primei se putea face în tot cursul anului 2005, nu doar la o dată anume, întrucât concediu de odihnă se putea efectua în orice perioadă anului, astfel încât prescripția începe să curgă când se încheie intervalul în care legal trebuia să fie plătită.
Pe fond s- reținut că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii, care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anul 2005, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu s-a putut reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
In al patrulea rând, intimata, pentru anii 2006 și 2007 încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut la care se adaugă sporurile cu caracter permanent precum și sporuri cu caracter nepermanent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la plata primei de vacanță de 75% din indemnizația brută pe perioada anului 2005.
Cum dreptul petentului s- născut începând cu anul 2005, iar solicitarea s-a făcut în anul2009, se constată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Invocă, de asemenea și excepția autorității de lucru judecat.
Precizează că prin sentința nr. 1662 din 12 martie 2009, Tribunalul Gorj, în dosar nr-, admis cererea formulată de petenta Uniunea Sindicală Mine Energie și a obligat SC Energetic, pentru membrii săi, la plata primei de vacanță de 75% pentru anii 2005-2007, reclamantul fiind înscris în tabelul cu membrii de sindicat.
Recursul se respinge pentru următoarele considerente:
Sunt neîntemeiate motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, singura apărare a unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 2535 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/ND/08.12.2009
fond:
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
