Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6938/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6938
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 7825/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat cu delegație de substituire pentru avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 7825/11 decembrie 2008, admis acțiunea formulată de petentul, cu domiciliul in Tg-J, str. -,.15,.19, județul G, împotriva intimatei B,- sector 1.
A obligat intimata la plata către petent a drepturilor bănești reprezentând contravalorii indemnizației alimentație protecție efort, în valoarea unei sume zilnice reprezentând minimum 1% din salariul minim de bază la nivelul societății pe perioada 07.11.2005-14.09.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A obligat intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale respectiv 4000 mc de gaze naturale anual, pe perioada 07.11.2005-14.09.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A obligat intimata la plata către petent a contravalorii a 21 de zile lucrătoare libere plătite conform art. 49 din CCM/2007.
A obligat intimata la plata către petent a contravalorii tichetelor de masă aferente numărului de zile lucrate în perioada de preaviz.
A obligat intimata la plata către petent a 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petentul a fost salariatul intimatei începând până la 14.09.2007, când a fost preluat de B activitatea de sondări și agregate operațiuni speciale, petentul a beneficiat în baza art.174 din Contractul colectiv de muncă al de o indemnizație privind alimentație protecție efort ca urmare a faptului că și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă.
La data de 06.05.2004 intimata a încheiat actul adițional nr.3193 la contractul colectiv de muncă nr.9002/2003 prin care art. 174 din contractul colectiv de muncă a fost modificat în sensul că "dreptul privind alimentația protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă".
Conform dispozițiilor art. 183 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze "personalul din activitățile de foraj, probe de producție, intervenții, reparații capitale sonde, detubări sonde, mine de petrol, montaj turle petroliere și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde vor primi la intrarea în schimb alimente protecție efort, în limita unei sume zilnice ce va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic", iar potrivit alin.3 "nu este permisă compensarea în bani a dreptului prevăzut la alin.1".
Prin modificarea dispozițiilor art. 174 din contractul colectiv de muncă, intimata a încălcat prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior", iar potrivit art. 24 din același act normativ "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8, sunt lovite de nulitate".
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că, clauza prevăzută de intimată în art.174 din contractul colectiv de muncă, modificat prin actul adițional nr. 3193/06.05.2004, este lovită de nulitate, petentului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 183 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de.
Potrivit dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentul nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Potrivit art. 49 din CCM la nivelul pe anul 2007 în perioada de preaviz salariații beneficiază, în funcție de vechime, de 15-17-21 de zile lucrătoare libere plătite, pentru a-și căuta un alt loc de muncă.
Potrivit art. 176 alin. 2, salariații coroborat cu art. 48 din același contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, beneficiază de tichete de masă.
Instanța a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, a admis acțiunea și a obligat intimata la plata c/val ajutorului material pe perioada 07.11.2005-14.09.2007, data încetării contractului individual de muncă conform art. 65-66 din Codul Muncii, cum este menționat în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, susținând că venitul la care se referă art. 187 alin.1 din CCM la nivel de ramură și art. 176 CCM nu poate fi considerat drept salariu, ci alt venit reglementat de măsură de protecție socială, avându-se în vedere nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă.
Un alt motiv de recurs pune în discuție regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul Muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Instanța de fond, în mod greșit a reținut că, prin actul adițional nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă al SC SA, din 31.10. 2003 s-a încălcat dispoziția ce stabilește interdicția compensării în bani a dreptului la alimentație protecție efort.
Că, prin acest act adițional nu a fost modificată natura dreptului, ci doar modalitatea concretă a îndeplinirii obligației, ce incubă angajatorului, către salariați pentru o alimentație corespunzătoare față de efortul depus datorită activității desfășurată în condiții grele și nu folosirea sumei în alte scopuri.
În ceea ce privește contravaloarea a 21 de zile de preaviz, conform deciziei de concediere, acesta a beneficiat de 60 de zile, neîncadrându-se în dispozițiile art. 49 din CCM.
În ceea ce privește contravaloarea tichetelor de masă, acestea se acordă pentru zilele de muncă efectiv lucrate de un salariat, conform legii 142/1998, și nu pentru perioada în care un salariat beneficiază de zile libere plătite.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1.pr. civ. Curtea a reținut următoarele:
Conform art. 174 alin. 2, din Contractul Colectiv de Muncă același act, "nu este permisă compensarea în bani a alimentației protecție efort", tocmai datorită scopului pentru care aceasta a fost acordată, respectiv protejarea salariatului printr-o alimentație corespunzătoare față de efortul depus datorită activității desfășurate în condiții grele.
Prin actul adițional nr. 3193/06.05.2004 a fost modificat art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul că "Dreptul privind alimentația protecție efort este compensată prin acordarea tichetelor de masă."
Actul adițional, prin care s-au modificat prevederile art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul că, acordare a alimentației protecție efort, în valoarea unei sume zilnice reprezentând minimum 1% din salariul minim de bază lunara fost înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
În aceste condiții, clauza privind modalitatea de acordare a acestor drepturi, ce incumbă angajatorului către salariații din activitățile de montaj - demontaj turle petroliere, curățirea rezervoarelor de țiței, săparea puțurilor pentru repararea coloanelor de sonde, sub forma tichetelor de masă, a devenit opozabilă tuturor salariaților, conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Așa fiind, Curtea reține că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii indemnizației alimentație protecție efort.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește fondul cauzei.
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt neîntemeiate.
In mod greșit recurenta apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din Codul Muncii, considerând că este prescris dreptul material al acțiunii formulată de către intimatul - reclamant, constatând în mod eronat ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit."e" Codul Muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 187 alin.2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază. Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev. de art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prev. de art. 283 lit.c Codul Muncii.
Cu privire la contravaloarea celor 21 zile lucrătoare libere, este evident că, în perioada preavizului de 60 zile calendaristice, beneficiază în funcție de vechime, de 15-17-21 zile lucrătoare libere plătite pentru a-și căuta alt loc de muncă - art.49 alin.1 din
În ceea ce privește acordarea contravaloarea tichetelor de masă, se constată că încetarea raporturilor de muncă nedatorându-se culpei reclamantului intimat, se impune ca pe perioada preavizului de 60 zile calendaristice, conform prevederilor art.176 alin.2 din CCM, numărul tichetelor de masă este egal cu numărul de zile lucrătoare din intervalul de 60 zile calendaristice.
În considerarea celor prezentate urmează ca în temeiul art. 312, alin. 2 Cod procedură civilă să se admită recursul și să se modifice în parte sentința, în sensul că se respinge capetele de cerere privind contravaloarea indemnizație alimentație protecție efort și contravaloare cota gaze și menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 7825/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifica în parte sentința în sensul că respinge capetele de cerere privind contravaloarea indemnizație alimentație protecție efort și contravaloare cota gaze.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex. /15.12.2009.
Jud. fond. El.
.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
