Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 699/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 699
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3350 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală Nr. 1, Grup Școlar Industrial Minier, Consiliul Local, Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.3350 din 13 octombrie 2009 respins acțiunea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimații Școala Generală Nr. 1, Grup Școlar Industrial Minier, Consiliul Local, Consiliul Local, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2004 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că petenta nu este îndreptățită să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2004 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă întrucât personalul didactic nu este nominalizat în categoriile profesionale enumerate în cuprinsul OUG nr. 146/2007 iar în ceea ce privește încadrarea în, alte categorii de personal ce beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, se constată că în legea specială, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu este prevăzută prima de vacanță.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că instanța de fond, respingând în totalitate cererea, a făcută o greșită interpretare a dispozițiilor nr.OUG146/2007 și a prevederilor art.50 pct.12 din Legea nr.128/1997.
În acest sens, recurenta a susținut că, făcând parte din personalul didactic sau didactic auxiliar în cadrul unității de învățământ intimate, se încadrează în categoria salariaților din sectorul bugetar la care fac trimitere prevederile OUG nr.146/2007 și Legea nr.172/2008, atunci când determină sfera de aplicare a legii ca incluzând și " alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare."
Cu privire la acest aspect, recurenta a arătat că personalul didactic și didactic auxiliar are reglementată prima de concediu printr-o lege specială, respectiv Legea nr.128/1997 care la art.50 alin.12 prevede că "personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă", iar CCM la nivel de ramură de învățământ reglementează expres prima de vacanță la art.37 lit.g, ceea ce conduce la concluzia că și personalul didactic și didactic auxiliar este beneficiar al acordării primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006 în condițiile OUG nr.146/2007.
A mai susținut recurenta că, deși în CCM s-a făcut trimitere la plata acestei prime de vacanță din venituri proprii, prin acest termen s-au avut în vedere venituri proprii ale ordonatorului principal de credite, întrucât unitățile de învățământ nu sunt producătoare de venituri proprii decât cu titlu de excepție și printr-o pondere extrem de mică.
Totodată, recurenta a criticat nelegalitatea sentinței raportat la prevederile art.6 din CEDO, pe considerentul că soluția pronunțată îi încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de a nu fi discriminată, în condițiile în care nu este posibil ca, în aceeași speță, reclamanții cadre didactice din sau să obțină câștig de cauză, iar în cazul său să se pronunțe soluția contrară.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamant au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii.
În consecință, criticile recurentei privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește critica recurentei în sensul că soluția instanței de fond este nelegală raportat la prevederile art.6 CEDO, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, Curtea o apreciază neîntemeiată, având în vedere că instanța de fond nu a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, ci a intrat în fondul cauzei, analizând temeinicia pretențiilor sale, prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, motivându-și în fapt și în drept soluția adoptată.
Referitor la ultima critica a recurentei privind încălcarea principiului nediscriminării, se constată că reclamanta nu a depus la dosar hotărârile judecătorești prin care pretinde că s-ar fi soluționat favorabil cereri de aceeași natură, cu același obiect, din care să rezulte identitatea situațiilor juridice sau cel puțin similitudinea situațiilor juridice deduse judecății, cu cea a reclamantei din cauza de față, astfel încât să se poată reține crearea unei situații discriminatorii, ca urmare a existenței unei practici neunitare la nivelul instanțelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3350 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală Nr. 1, Grup Școlar Industrial Minier, Consiliul Local, Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
17.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
