Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7132/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7132
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, prin lichidator, împotriva sentinței nr.5602/27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, V, G -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic a pentru recurenta pârâtă, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic a pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admiterea recursului și respingerea ca neîntemeiată a cererii introductive.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 5602 din 27 octombrie 2008 admis acțiunea formulată de petenți, V, G -, împotriva intimatei
fost obligată intimata la plata către petenți a ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale/anual, pe perioada 23.06.2005 - 27.10.2008 și la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, sume actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentul nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu a beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta SA SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Al doilea motiv de recurs vizează acordarea suplimentărilor salariale de Paști și C, în esență arătând că instanța de fond a rezolvat fundamental greșit cererea introductivă, că Tribunalul nu a judecat pricina și s-a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003, și are în drept valoarea unei novații, prima din element, situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Nu au fost luate în considerare înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă - adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care arată ce înseamnă includerea primelor în salariul de bază.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Analizând motivul de recurs, referitor la contravaloarea cotei de gaze naturale, se reține că potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de SA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997, rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Cât privește al doilea motiv de recurs, privind suplimentările salariale de Paști și C, Curtea reține că instanța de fond a soluționat legal și temeinic cauza, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, iar lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că prima instanță a reținut greșit ceea ce semnifică conceptual, includerea în salariul de bază a sporurilor, și că a înlăturat pe cale de consecință apărarea pârâtei și anume că primele de C și de Paști, din element situat în afara salariului de bază a devenit componentă în structura sa, câtă vreme Tribunalul a reținut în mod corect că, din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, reiese că a avut loc o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității în administrarea probatoriului, pe care l-a analizat corect raportat la textele de lege aplicabile în speță, iar înscrisurile invocate de recurentă, respectiv adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, aflate la dosarul de fond, nu sunt de natură să schimbe conținutul contractului colectiv de muncă, care reprezintă legea părților, astfel că au fost înlăturate întemeiat.
Curtea constată neîntemeiată critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond în mod incorect nu a observat intervenția în cauză a novației, ca modalitate de executare a obligației angajatorului de plată a primelor de C și de Paști, prin includerea lor în anul 2003 în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare a obligațiilor. Prin novație se transformă o obligație veche în una nouă, transformarea implicând stingerea obligației vechi și înlocuirea ei cu una nouă.
Rezultă că novație este o convenție prin care, părțile unui raport juridic obligațional, de comun acord, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, astfel că nu se poate vorbi de executarea obligației de plată a primelor, prin includerea acestora în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare, iar nu de stingere a unei obligații de plată.
Instanța de fond în mod corect a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris și, interpretând prevederile art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pentru anul 2004, menținute prin contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, reținut că salariații urmau să beneficieze de primele de Paști și de C, sub forma unor suplimentări salariale.
2 al aceluiași articol, în redactarea reținută prin CCM aferent anului 2004, reține că pentru anul 2003 aceste prime urmau a se regăsi în salariul de bază.
O asemenea clauză, privind includerea respectivelor suplimentări în salariul de bază, nu s-a mai regăsit în CCM aferent anilor 2004, 2005, 2006 ori 2007, instanța de fond a apreciat corect inaplicabilitatea sa pentru perioada indicată.
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Totodată se constată că adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 cuprinde o interpretare a clauzelor art.168 alin.1 și 2 CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractelor colective anule aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007, împrejurare ce contravine prevederilor art.31 din Lg.130/1999, care arată că pot fi modificate clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, în considerarea naturii juridice bilaterale a contractului, dar doar pe parcursul executării lui.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul Muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Față de considerentele expuse, Curtea găsește recursul fondat și în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civil va fi admis, modificată sentința în sensul că se va respinge acțiunea, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, prin lichidator, împotriva sentinței nr.5602/27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, V, G -, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind drepturi salariale reprezentând cota de gaze naturale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/ND/05.01.2010
fond:
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
