Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 716/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 716
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 3382 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA- GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru cu intimata pârâtă SC SA- GRUP, lipsind recurenții reclamanți,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură intimata pârâtă a depus înscrisuri, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pune concluzii de respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.3382/14.10.2009 a Tribunalului Gorj au fost respinse excepțiile invocate de intimată privind necompetența teritorială, excepția nulității cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale active a petenților și prescripției dreptului material la acțiune invocate de intimata.
Respinge acțiunea formulată de petentii, împotriva intimatei - Membru Grup.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj -Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale- invocată de intimată, aceasta urmează a fi respinsă cu următoarea motivare:
Un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea". Altfel, ar însemna că sunt în vigoare două legi organice care conțin dispoziții contrare referitoare la competența teritorială în cazul litigiilor de muncă, situație juridică paradoxală ce nu ar putea fi gestionată unitar de instanțe care ar aplica aleatoriu acele dispoziții.
De altfel, prin aplicarea principiului tempus regit actum, instanța de judecată trebuie să aplice ultimele dispoziții în vigoare, în speță prevederile art 284 din Codul Muncii.
Mai mult, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active va fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că, dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu ar putea să acționeze individual ci numai prin sindicatul reprezentativ ales, ceea ce este contrar principiului echității și accesului liber la justiție. Ar însemna ca salariații persoane fizice să nu poată acționa în justiție pentru a complini pasivitatea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și pentru a obține realizarea drepturilor lor.
Având în vedere faptul că raportul juridic de dreptul muncii s-a născut între salariații persoane fizice și angajator persoană juridică, instanța reține că există identitate de părți între reclamanți și titularii drepturilor subiective.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceeași intimată în sensul că sunt aplicabile în speță dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, conform cărora termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art 283 alin1 lit c din Codul Muncii se referă la termenul de 3 ani aplicabil de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar prevederile lit e ale aceluiași articol se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca lit e să reglementeze situația generală a neexecutării clauzelor contractuale iar când neexecutarea se referă la drepturi salariale sau despăgubiri să fie incidentă lit a art 283 alin 1.
Cu alte cuvinte, instanța reține că, sub aspectul drepturilor salariale de orice natură rezultate din contractele colective sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin1 lit c din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani și nu aceleia de 6 luni invocate de intimată și prevăzute la art 283 alin 1 lit e din Codul Muncii.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată raportat la obiectul său, în sensul că nu s-au precizat valoarea și criteriile folosite în determinarea acestei valori în temeiul art 133 Cod proc. Civ sau art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă, va fi respinsă cu motivarea următoare:
Potrivit art. 133 (1) Cod proc. Civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. În speță, petenții au precizat obiectul cererii - contravaloarea cotei de gaze naturale de 4000 mc ca drept prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură iar lipsa valorii și criteriile folosite în determinarea acestei valori nu sunt sancționate cu nulitatea cererii de chemare în judecată. Acestea sunt elemente ale cererii de chemare în judecată, dar lipsa lor nu produce o vătămare a drepturilor pârâților în sensul prevederilor art. 105 Cod proc. Civilă.
Pe fond, se constată că etentii p. sunt salariatii intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetele de munca ale acestora.
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă conform art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal și motivat reclamanții întemeiat pe dispozițiile art.304 pr.civ. coroborat cu art.312 pr.civ, arătându-se în esență că în carnetele de muncă indexările, majorările făcute sunt în mărime procentuală și nu în sumă fixă pentru toți salariații așa cum ar fi fost normal. În CCM la nivel de ramură, valabil pe anii 2005, 2006, 2007, în art.176 se precizează că ajutorul material reprezentat de aprovizionarea de toamnă-iarnă va fi în cuantum de un salariu minim la nivel de unitate.
S-a mai arătat că modalitatea de acordare a acestui ajutor material, adoptată de angajator contravine legislației în vigoare, determinând astfel un mod arbitrar, din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților.
Cu privire la actele prin care pârâta a înțeles să facă dovada includerii acestor drepturi în salariul de bază, respectiv telexul 2412/1998 și adresa nr. 1818/04.08.1997, acestea reprezintă modificări unilaterale de voință ale CCM la nivel de unitate.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, constatându-se că recursul este nefondat, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 3382 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA- GRUP.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Ex. 2/23 Februarie 2010
Jud. fond,
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
