Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 715/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 715
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 3276 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata pârâtă SC SA, lipsind recurenții reclamanții, A,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care,
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SA, pune în discuție excepția de tardivitate a recursului declarat de recurenții reclamanți.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingerea recursului declarat de recurenții reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. nr. 3276 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, - și, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în Tg-J,-, județul G, împotriva pârâtei, cu sediul în B,-, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
A fost respinsă excepția necompetenței teritoriale, deoarece prin art.284 codul muncii, s-a stabilit competența absolută în favoarea instanței în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul sau reședința
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor anterioare ale alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații pârâtei primeau suplimentări salariale sub forma unei prime al cărui cuantum se stabilea prin negocierea părților.
Pe baza acordului dintre și, începând cu anul 2003, aceste prime au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi individualizate distinct.
În anii următori, textul art. 168 reflectat această înțelegere, prevăzând că aceste suplimentări salariale au "fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Comisia Paritară constituită din reprezentații părților semnatare a interpretat dispozițiile art. 168 din contract prin decizia nr.5140/2007, stabilind că începând cu anul 2003, aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază, fiind parte a acestuia.
Această interpretare este preluată în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 și este în concordanță cu art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă pe ramură, conform căruia "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractul la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
A rezultă din cele de mai sus că cererea reclamantei este nefondată, că pârâta nu datorează sumele solicitate, astfel că a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs susțin că drepturile solicitate reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorii de 2007 sunt drepturi câștigate deja, dar neacordate.
Aceste drepturi se cuvin recurenților reclamanți potrivit art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, astfel că greșit instanța a respins acțiunea.
Precizează că art. 40 alin. 2 codul muncii prevede în mod expres faptul că angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 168 din CCM salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004 -2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Urmare a acestor modificări ale alin. 2 din art. 168, societatea pârâtă nu a mai acordat recurentei reclamante, în cursul anului 2007 suplimentările salariale de C, prevăzute la alin. 1 al art. 168 din CCM.
Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pentru anii 2005 - 2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale CCM la nivel de SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004 - 2007 aceste suplimentări salariale nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin.1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază al fiecărui angajat, iar prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute în art. 168 din CCM al din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentați ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999 CCM este convenția încheiată între Patronat sau Organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că, poate intervenii modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrări sau la o altă dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art. 31 din Legea nr. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuie îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de unitate s-a realizat pe parcursul derulării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și că astfel produce efecte.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, intimata pârâtă recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Intimata pârâtă nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salariul recurenților reclamanți, deoarece analizându-se carnetul de muncă, se constată că creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu brut pe, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentarea de C 2007.
În considerarea celor prezentate Curtea constată că, instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 168 alin. 2 din CCM pe anii 2004 - 2007, deoarece voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, astfel încât va fi admis recursul și modifica sentința în sensul că admite acțiunea și obligă intimata la plata drepturilor corespunzător sărbătorii de C 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 3276 din 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Modifica sentința în sensul că admite acțiunea și obligă intimata la plata drepturilor corespunzător sărbătorii de C 2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M -.
3 ex/08.02.2010.
fond:
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
