Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 718/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 718/R/2008
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Lazăr JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții, domiciliată în O-.4, domiciliată în O- -.2 A 1.4, domiciliată în O- - 9 B 4.37, domiciliată în O Calea nr. 31 - 59 4.17, domiciliat în O- - 9 B 4.37, G, domiciliat în O dul - nr. 62 - 36 7.27, domiciliată în O dul - nr. 74 - 5.25, -, domiciliată în -.2 A 8.2 în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în O--35 și SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN, cu sediul în O--35 împotriva deciziei civile nr. 1388/R din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că instanța a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2008, apoi 30 aprilie 2008 dată la care s-a pronunțat și prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1388/R din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradeas -a admis ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN B împotriva sentinței civile nr. 600/LM din 25.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care modificat-o în tot în sensul că a fost respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată..
Din considerentele deciziei se reține că, în ceea ce privește temeiul juridic al pretențiilor reclamanților, instanța de fond, în mod corect, a reținut că prevederea cuprinsă în art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, (potrivit căreia salariile de bază ale personalului care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor sunt cu 100% mai mari decât salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal) nu este o dispoziție nouă, ea regăsindu-se în toate actele normative anterioare de stabilire a salariilor pentru această categorie de personal, aplicându-se ca atare încă din anul 1993.
Textul de lege mai sus evocat nu face decât să reitereze într-o formulare mai explicită dispozițiile legale anterioare, și nu prevede nicidecum o nouă majorare a salariilor reclamanților cu 100%.
Această constatare a instanței, vine însă în contradicție cu restul considerentelor și cu dispozitivul hotărârii, prin acestea instanța obligând intimata la plata către reclamanți, tocmai a diferențelor salariale ce ar rezulta din aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 104/2003, deși, cum arătăm mai sus, această dispoziție nu operează o nouă majorare a salariilor.
Referitor la expertiza contabilă, este de remarcat faptul că expertul desemnat în cauză depășește cadrul procesual al atribuțiilor reglementate prin lege, procedând la interpretarea actelor normative, pronunțându-se asupra legii aplicabile, deși aceste aspecte intră în competența judecătorului cauzei.
Împotriva acestei decizii au formulat la data de 22 decembrie 2007 cerere de revizuire reclamanții, G -, -, - și - solicitând admiterea cererii, anularea deciziei și în rejudecare respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 600/LM/2007 a Tribunalului Bihor.
În motivarea cererii, recurenții arată că după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o solicită au intrat la data de 21 decembrie 2007 în posesia unor copii după carnetele de muncă ale unor angajați ale aceleași intimate, înscrisuri care fac dovada că salariile lor pentru perioada contestată sunt la același nivel cu salariile unor asistenți medicali și medici care își desfășoară activitatea în locuri de muncă unde legislația nu prevede ca salariul să fie cu 100% mai mare și față de aceste înscrisuri fiind evident că salariile nu le-au fost calculate corect, consideră că sunt îndreptățiți la plata sumelor stabilite prin expertiza de specialitate.
Mai arată că, înscrisurile noi au fost deținute de intimată și au fost în imposibilitate de a le prezenta, iar prin soluția pronunțată de instanța de recurs le-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil.
În drept, invocă prevederile art 322 pct 5 cod procedură civilă.
Intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență O s-a opus admiterii cererii, prin concluziile scrise arătând că nu sunt îndeplinite condițiile de a admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art 322 pct 5 cod procedură civilă, deoarece înscrisurile depuse la dosar, respectiv copiile carnetelor de muncă ale altor salariați pentru compararea salariilor au fost cunoscute de revizuienți la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită și nici nu sunt relevante, neprobând prin ele însele pretențiile revizuienților.
Intimata, Autoritatea de Sănătate Publică a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Verificând decizia a cărei revizuire se solicită și actele dosarului, în raport de motivele de revizuire, instanța constată ca fiind întemeiată cererea de revizuire, astfel că urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Revizuienții și-au fundamentat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1388 din 6 dec 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în recurs pe dispozițiile art 322 pct 5 cod procedură civilă, invocând că înscrisuri noi doveditoare în sensul prevăzut de acest text de lege, copiile carnetelor de muncă ale altor salariați ai aceleași instituții cu aceleași funcții, însă, care nu lucrează în același condiții speciale ca reclamanții. Aceste înscrisuri depuse la dosar ca scripte de comparație pentru justificarea pretențiilor reclamanților privind plata diferențelor salariale legale, îndeplinesc condițiile prevăzute de art 322 pct 5cod procedură civilă fiind acte doveditoare cunoscute de revizuienți ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, fiind deținute de partea potrivnică, unitatea angajatoare Spitalul Clinic Județean de Urgență, căruia, potrivit art 287 din codul muncii, îi revine sarcina probei, acesta fiind obligat până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, revizuienții fiind în imposibilitate de a le depune, relevantă în acest sens fiind adresa nr 276 din 10 ianuarie 2008 emisă de angajator prin care comunică Uniunii Județene Sanitare că nu poate elibera copii ale carnetelor de muncă ale salariaților la care se face referire în adresa nr 7 din 7 ianuarie 2008 datorită obligației legale de asigurare a confidențialității.
În atare situație apărările intimatei în sensul că înscrisurile nu întrunesc cerințele impuse de acest text de lege sau că ar fi irelevante sunt evident neîntemeiate, înscrisurile fiind determinante pentru soluționarea cauzei.
Față de cele reținute, instanța va admite ca fondată cererea de revizuire și în temeiul art 327 alin 1 raportat la art 322 pct 5 cod procedură civilă va desființa sentința civilă nr 1388 din 6 decembrie 2007.
Procedând la rejudecarea recursului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 600/LM din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B și în consecință s-a respins respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții,G, - și în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN și în consecință:
A fost obligat pârâtul sa plătească în favoarea reclamantei suma de 34.631 lei, reclamatului G - suma de 21.476 lei, reclamantului - suma de 7.674 lei, reclamantei suma de 18.527 lei, reclamantei - suma de 7.674 lei, reclamantei suma de 12.270 lei, reclamantei suma de 8.238 lei și reclamantei - suma de 23.114 lei reprezentând diferențe drepturi salariale impozabile, aferente perioadei aprilie 2003-mai 2005.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul de rândul 1 Direcția de Sănătate Publică B, instanța a admis excepția și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamanților pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, în temeiul următoarelor considerente.
Potrivit art.282 Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă: "angajatorii - persoane fizice și /sau juridice - agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod".
Din contractele de muncă și carnetele de muncă al reclamanților rezultă că unitatea angajatoare este pârâta de rândul 2, respectiv Spitalul Clinic Județean O, între pârâta de rândul 1 și reclamant neexistând raporturi de muncă născute în urma încheierii unui contract individual de muncă, motiv pentru care instanța a apreciat întemeiată excepția invocată de pârâta de rândul 1, urmând aoa dmite și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta de rândul 1 pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Cât privește primul capăt de cerere, respectiv de a se constata că se încadrează în categoria salariaților cu locuri de muncă deosebite, instanța analizând înscrierile din carnetele de muncă ale reclamanților, a constatat că în perioada 1 august 1999 - 1 aprilie 2001, aceștia, potrivit ordinului nr.50/1990 republicat și a ord. 125/1990 anexa II, au lucrat în grupa a II-a de muncă iar începând cu 1 aprilie 2001, odată cu apariția legii 19/2000, respectiv în baza art.19, au fost încadrați în loc de muncă cu condiții deosebite, grupele de muncă nemaifiind reglementate.
Față de aceste considerente, reclamanții beneficiind încă din 1 aprilie 2001 de încadrarea în locuri de muncă în condiții deosebite, instanța a respins acest capăt de cerere.
În ce privește capătul de cerere privitor la majorarea salariilor începând cu data de 1 aprilie 2003 cu cota de 100 % în conformitate cu prevederile art.18 alin. 2 din legea 104/2003, salarii la care urmează să se adauge sporurile legale cuvenite, instanța l-a admis, având în vedere următoarele aspecte:
Reclamanții sunt angajații Spitalului clinic Județean în cadrul laboratorului de anatomie patologică, având încheiat în acest sens un contracte de muncă.
Activitatea reclamanților în speță se desfășoară în sistem bugetar, salarizarea în acest domeniu făcându-se potrivit dispozițiilor legale speciale cuprinse în actele normative care reglementează salarizarea personalului din unităților bugetare sanitare.
Reclamanții solicită majorarea salariilor cu 100 % potrivit dispozițiilor art. 18 alin.2 din Legea 104/2003, care prevede că "salariile de bază ale personalului prevăzut la alin.1 sunt cu 100 % mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale".
Privind succesiunea în timp a dispozițiilor legale care reglementează acest procent, instanța a reținut că încă începând cu data de 1 iunie 1993 s-au aplicat prevederile punctului 2 din nota la anexa 2 la HG. 281/17 iunie 1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare conform cărora salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie vor fi mai mari față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal". La data aplicării acestor prevederi legale, salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală erau stabilite pe gradații de salarizare.
Prin aplicarea legii 154/15 iulie 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică se desființează stabilirea salariilor de bază pe gradații de salarizare, iar în anexele de lege se prevăd limite minime și maxime ale coeficienților de multiplicare, limite între care se încadrează salariile de bază avute la data aplicării legii în care era inclusă și majorarea cu 100 % pentru personalul din anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie aplicată la data de 1 iunie 1993, așa cum este prevăzută la punctul 2 din nota la anexa nr.7/2 din legea 154/1998.
Același cuantum al salariului de bază mărit este reluat și prin OUG. 24/2000, unde la finalul pct. II.B din anexa IV/1 se prevede că "salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la pct.2 din nota la anexa nr.2 la HG.281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală ".
Analizând succesiv toate dispozițiile legale care reglementează plata drepturilor salariale a personalului, din cadrul cărora fac parte și reclamanții, instanța constatat că prevederea cuprinsă n art.18 alin.2 din Legea 104/2003, potrivit căreia salariile de bază ale personalului care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor sunt cu 100 % mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, se regăsește în toate actele normative anterioare de stabilire a salariilor pentru această categorie de personal, neprevăzându-se o majorare a salariilor de bază începând cu data de 1 aprilie 2003 față de nivelul din luna martire 2003, ci efectiv s-au preluat într-o formulare mai explicită niște dispoziții legale care confereau drepturile bănești solicitate de reclamanți încă cu începere din anul 1993.
Aceleași aspecte rezultă și din carnetele de muncă ale reclamanților și centralizatorul privind numărul mediu de personal și fondul de salarizare depuse în probațiune la dosar.
În vederea stabilirii însă în mod concret a existenței faptice a vreunei diferențe salariale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a avut ca și obiect:"să se stabilească dacă salariul reclamanților au fost corect calculat și majorate în temeiul Legii 104/2003 și să se stabilească diferența de salariu neacordată în cazul în care nu s-a făcut acest lucru".
Expertiza a concluzionat că diferența impozabilă de drepturi salariale este 34.631 lei pentru reclamanta, 21.476 lei pentru reclamatul G -, 7.674 lei pentru reclamantul -, 18.527 lei pentru reclamanta, 7.674 lei pentru reclamanta -, 12.270 lei pentru reclamanta, 8.238 lei pentru reclamanta și 23.114 lei pentru reclamanta -, așa cum este prezentată detaliat la fila 216 din dosar, nefăcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 104/2003.
În lumina tuturor acestor considerente rezultând o diferență salarială în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.18 alin.2 din legea 104/2003, instanța în temeiul art.161 coroborat cu art.166 din Codul munciia admis acest capăt de cerere conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Cu privire la capetele de cerere referitoare la acordarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă pentru grupa a II a, instanța le-a respins, pe de o parte întrucât nu au fost indicate condițiile care nu i-au fost acordate, iar pe de altă parte, odată cu apariția Legii nr. 19/2000 nu mai sunt reglementate grupele de muncă, reglementare ce subzistă până în data de 1 aprilie 2001.
Începând cu 1 aprilie 2001 se face vorbire în legislația muncă doare de locuri de muncă în condiții deosebite și, de altfel, reclamanții în perioada 1 august 1999 - 1 aprilie 2001 au fost încadrați în grupa a II - a de muncă, iar începând din 1 aprilie 2001, aceștia au fost încadrați în loc de muncă cu condiții deosebite, aspecte evidențiate și în carnetele de muncă ale acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean O solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind investită cu capătul de cerere privind drepturile salariale pe perioada ianuarie 2005 - mai 2005.
Apreciază că sentința este nelegală, deoarece pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate întrucât aceștia își desfășoară activitatea în sistem bugetar, legislația în acest sens stabilind limitele de salarizare.
Referitor, la Legea nr 104/2003 se arată că prin această lege nu operează o majorare cu 100% a salariilor din serviciile de anatomie patologică, ci doar reiterează o dispoziție ce există și în actele normative anterioare și care s-a aplicat ca atare din anul 2000.
În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză se apreciază că expertul s-a substituit instanței de judecată, interpretând norme juridice și stabilind care este în opinia sa legea aplicabilă în speță.
În drept invocă dispozițiile art 304 pct 6 și 9, art 304 ind 1 cod procedură civilă, HG nr 281/1993, OUG 24/2000, OUG 191/2000, Legea nr 104/2003, OUG 123/2003 și OUG nr 115/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații, G -, -, - și - au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că dispoziția legală cuprinsă în art 18 din Legea nr 104/2004 a fost adoptată în scopul aplicării ei, și pentru acordarea unor drepturi salariale de 100% mai mari pentru persoanele care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de persoane.
Prin întâmpinare Autoritatea de Sănătate Publică Bas olicitat a se reține excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul inexistenței unor raporturi contractuale între reclamanți și această instituție.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art 304 ind 1 cod procedură civilă, văzând și actele de la dosarului, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică bazată pe aprecierea justă a probelor administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Corect a reținut instanța de fond ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților privind plata diferențelor salariale, conform art 18 alin 2 din Legea nr 104/2003, aceștia fiind îndreptățiți la stabilirea și plata corectă a drepturilor salariale cuvenite în raport de activitatea desfășurată în condițiile speciale prevăzute de această lege.
Reclamanții, G -, -, - și - sunt angajați cu contract de muncă în cadrul Spitalului Clinic Județean O, având funcția de medici sau asistenți medicali în cadrul laboratorului de anatomie patologică,salarizarea acestora în sistem bugetar fiind prevăzută în acte normative cu caracter special care reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Potrivit art 18 alin 1 din Legea nr 104/2003, personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite. A 2 al aceluiași text de lege stabilește că salariile de bază ale personalului prevăzut la art 1 sunt cu 100% mai mari față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale. Dispozițiile art 18 din Legea nr 104/2003 au caracter imperativ fiind obligatorii pentru angajator- în speță spitalul clinic.
Din expertiza efectuată în cauză de expert rezultă că reclamanții nu au beneficiat de salariul prevăzut la art. 18 alin 2 din Legea nr. 104/2003, astfel că în mod corect a obligat instanța de fond pârâtul Spitalul Clinic la plata diferențelor de salar restante astfel cum au fost precizate, reclamanții fiind îndreptățiți la salarizarea corectă conform dispozițiilor speciale prevăzute în acest text de lege.
Este adevărat că și în legislația anterioară Legii nr. 104/2003 s-a prevăzut o salarizare deosebită pentru persoanele care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi, însă prin legea nr. 104/2003 s-a stabilit expres modul de majorare a salariilor în raport de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal.
Faptul că salariile reclamanților nu au fost calculate corect cu 100% mai mult în raport de celelalte categorii de personal cu aceeași funcție, dar care nu lucrează în aceleași condiții deosebite, rezultă și din copiile carnetelor de muncă ale unor medici și asistenți din cadrul aceleași instituții, anexate cererii de revizuire pentru compararea salariilor.
Mai mult,așa cum s-a reținut, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză judiciară, raport în care sunt stabilite diferențele care trebuie achitate fiecărui reclamant, conform prevederilor art. 18 alin 2 din Legea nr. 104/2003 și această probă a fost încuviințată de instanță și nu a fost contestată în condițiile prevăzute de art. 212 alin 2 cod procedură civilă, așa încât susținerile recurentului cu privire la netemeinicia pretențiilor sunt lipsite de orice suport real în condițiile în care din probe a rezultat că salarizarea reclamanților este inferioară celei prevăzute de textul de lege mai sus invocat.
Sunt neîntemeiate și celelalte susțineri ale recurentului în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece instanța s-a pronunțat doar în raport de obiectul cererii prin acțiunile formulate reclamanții solicitând și obligarea pârâților la plata diferențelor de salariu net neacordat în perioada 1 aprilie 2003- 1 iunie 2005.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea de Sănătate Publică B, instanța de recurs constată că această excepție a fost corect soluționată de prima instanță, și nici nu face obiectul recursului.
Față de cele ce preced, văzând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța în temeiul art. 312 alin 1 raportat la art. 304 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate sentința atacată, iar în temeiul art. 274 cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească în favoarea intimaților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată,în recurs și în revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondată cererea de revizuire formulată de revizuienții, domiciliată în O-.4, domiciliată în O- -.2 A 1.4, domiciliată în O- - 9 B 4.37, domiciliată în O Calea nr. 31 - 59 4.17, domiciliat în O- - 9 B 4.37, G, domiciliat în O dul - nr. 62 - 36 7.27, domiciliată în O dul - nr. 74 - 5.25, -, domiciliată în -.2 A 8.2 în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în O--35 și SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN, cu sediul în O--35 împotriva deciziei civile nr. 1388/R din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o desființează și rejudecând recursul,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN B împotriva sentinței civile nr. 600/LM din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea intimată Spitalul Clinic Județean B să plătească părții revizuiente suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în revizuire și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
28.05.2008
Jud recurs, R,
Dact IC
2ex/29.05.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Președinte - -- judecător
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții, domiciliată în O-.4, domiciliată în O- -.2 A 1.4, domiciliată în O- - 9 B 4.37, domiciliată în O Calea nr. 31 - 59 4.17, domiciliat în O- - 9 B 4.37, G, domiciliat în O dul - nr. 62 - 36 7.27, domiciliată în O dul - nr. 74 - 5.25, -, domiciliată în -.2 A 8.2 în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în O--35 și SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN, cu sediul în O--35 împotriva deciziei civile nr. 1388/R din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea revizuienților, lipsă, av. în baza împuternicirii avocațiale din 5 martie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, în reprezentarea intimatului Spitalul Clinic Județean, consilier juridic, în baza delegației nr. 3489 din 5 martie 2008 emisă de intimată, lipsă fiind intimata Autoritatea Publică
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru că, după care:
Reprezentanta intimatului Spitalul Clinic Județean învederează instanței că înscrisurile "noi descoperite" sunt carnetele de muncă ale unor angajați ai unității pe care o reprezintă, dar revizuienții au intrat în posesia acestora înainte de a fi pronunțată decizia curții de apel atacată în prezenta cauză, aspect recunoscut în cuprinsul procesului verbal pe care îl depune la dosar. ca atare aceste înscrisuri nu sunt noi pentru revizuienți și nici nu s-a făcut nici un fel de dovadă a vreunei imposibilități de a fi depuse la dosarul cauzei; depune la dosar un set de acte.
Reprezentanta revizuienților solicită obligarea reprezentantei Spitalul Clinic Județean să depună la dosar încă un exemplar al actelor pentru a le studia și a se pronunța asupra acestora.
Instanța, respinge cererea formulată de reprezentanta revizuienților.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuineților solicită admiterea cererii de revizuire și rejudecând recursul respingerea acestuia ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică hotărârea Tribunalului Bihor,conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată, în recurs și revizui
Reprezentanta intimatului Spitalul Clinic Județean solicită respingerea cererii de revizuire învederând instanței că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de23 aprilie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Instanța formată din același complet de judecată
Și pentru aceleași motive
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de30 aprilie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Ioan LazărJudecători:Ioan Lazăr, Maria Galeș, Dana Cigan
