Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 728/
Ședința publică din 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN V, CONSILIUL JUDETEAN V, cu sediul în F, str. - nr. 1, jud. V și reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în F,-,.11, împotriva sentinței civile nr.154 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, G, G, toți cu domiciliul ales în F,- A, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat cauza la data de 29 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 154/21.02.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei competenței materiale a instanței invocată de pârâtul Consiliul Județean
A disjuns acțiunea cu privire la reclamantul.
A admis excepția prescripției, constatând prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 25.01.2005.
A admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții: Consiliul Județean V și Președintele Consiliului Județean pe care i-a obligat în solidar să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 25.01.2005, ori după caz data angajării prin contrat individual de muncă în intervalul stabilit, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și în continuare până la încetarea contractului colectiv de muncă.
A respins ca neîntemeiată acțiunea cu privire la reclamanții, G, și u, se va și a obligat Președintele Consiliului Județean să dispună înscrierea în carnetul de muncă a indemnizației de dispozitiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanții, G, reclamant, G, au solicitat obligarea pârâților Consiliul Județean V și Președintele Consiliului Județean V la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv luarea în cuantum de 25% din salariu de bază începând cu data de 1 ianuarie 2004 și în continuare până la încetarea contractului de muncă drepturi bănești reactualizat de indicele de inflație la data plății efective precum și înscrierea mențiunii în carnetele de muncă.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că potrivit pct. 9 din Ordinul nr. 496/28 iulie 2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din domeniul administrației publice prin care conform pct.31.1 din același ordin se înțelege personalul contractual și funcționarii din
Pe temeiul art. 13 din Legea nr. 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, reclamanții au susținut că astfel de drepturi au fost recunoscute întrucât prevederile din capitolul V al Constituției impune premise de regim unitar de reglementare iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, prin ordinul aplicabil în cauză asigurându-se astfel egalitatea de tratament.
Potrivit art. 25 alin.2 din OUG nr. 123/2003 privind creșterile salariale din sectorul bugetar cu referire la art. 1 din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, sistemul de salarizare cuprinde salarii de bază sporuri, premii, stimulente și alte drepturi.
Cu revenire la disp.art.II pct.1 și 3 din Ordinul MAI nr. 496/2003 cu referire la art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranța națională reclamanții au citat textul actului normativ conform căruia "cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunară de 25%, din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații din salariu de bază.
Cu referire la disp.art.14 din OUG nr. 30/2007 reclamanții au arătat că între principalele atribuții MIRA sunt și acelea privind îndrumarea și controlul activității prefectului pentru îndeplinirea Programului de Guvernare.
Pârâtul Consiliul Județean V, prin reprezentant legal, a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa competenței materiale a secției civile a Tribunalului Vrancea în soluționarea cererii reclamanților, și, motivat de faptul că au calitatea de funcționari publici așa cum rezultă din dispozițiile nr. 95/1 martie 2004, 386/1 septembrie 2006 și 185/24 mai 2005.
Același pârât a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 21 ianuarie 2005 pentru motivul că potrivit dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, prescripția de 3 ani este incidentă în cauză.
Pe fondul litigiului pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de următoarele:
Prin art. 13 din Legea nr. 138/1999 se delimitează clar categoriile de personal care beneficiază de astfel de indemnizație iar potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația locală organizată pe principiile descentralizării și autonomiei locale reprezintă dreptul și capacitatea efectivă a acestei autorități locale de a soluționa și gestiona în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintătreburile"publice în condițiile legii".
In opinia pârâtului Consiliul Județean ca autoritate a administrației publice locale se constituie pentru realizarea serviciilor publice de interes județean, autoritate care nu se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și prin urmare nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile ordinului invocat.
Mai mult decât atât a susținut pârâtul reclamanții, G, și fac parte din categoria personalului de întreținere și nu desfășoară activitate în domeniul administrației publice, salariați angajați la data de 24 octombrie 2007.
Cu privire la reclamanții, și pârâtul a arătat că aceștia sunt consilieri la Cabinetul președintelui Consiliului Județean V pe durata determinată - durata mandatului președintelui - cu un statutaparte,nefăcând parte din aparatul de specialitate al Consiliului Județean.
Examinând excepțiile invocate și acțiunea promovată în raport de actele dosarului și normele juridice incidente în cauză, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei competenței materiale a secției civile a Tribunalului Vrancea instanța a constatat că reclamanții; și - au fost numiți funcționari publici prin dispozițiile Președintelui Consiliuli Județean V nr. 95/1 martie 2004, 385/1 septembrie 2006 și 185/24 mai 2005, începând cu datele fiecărei dispoziții în parte fără a se demonstra în condițiile art. 287 Codul muncii sub sancțiunea prev.de art. 288 din același act normativ că au fost promovați din funcții civile ori că au fost angajați în astfel de funcții.
In drept, potrivit art. 34 din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a litigiului privind funcționarii publici aparține secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor cu deosebire însă conform regulilor din materia competenței de soluționare între secțiile tribunalelor nu este prevăzută instituția juridică a declinării de competență. Pe de altă parte potrivit susținerilor pârâtului reprezentat legal reclamanții și au avut pentru perioada pretinsă și calitatea de angajați în baza unui contract de muncă.
Prin urmare, prin raportare la obiectul strict al acțiunii numai reclamantul a avut și are calitatea de funcționar public, motiv pentru care cu privire la acesta s-a disjuns acțiunea și s-a înaintat dosarul secției comerciale pentru competența soluționare. În referire însă la ceilalți reclamanți obiect de analiză a excepției s-a constatat în primul rând că data numirii se suprapune perioadei pretinse pentru un timp iar pe de altă parte pentru durata subsecventă numirii ca funcționari publici se pot adresa instanței competente.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada pretinsă este întemeiată pentru ca dreptul la acțiune drepturi salariale se prescrie potrivit art. 166 Codul muncii lege specială în materie cu referire la art. 3 din Decretul nr. 167/1958 în termen de 3 ani.
In speță, dreptul s-a pretins la data de 25 ianuarie 2008, începând cu data de 1 ianuarie 2004, perioada 01 ianuarie 2004 - 25 ianuarie 2005 în urmă cu trei ani fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de personal civil contractual în domeniul administrației publice.
In drept, potrivit art. 25 alin.2 din OUG nr. 123/2003 sistemul de salarizare din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28 iulie 2003 pct. 9 și 31.1. s-a stabilit ca indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și definește personalul civil ca fiind funcționarii și personalul contractual din urmărindu-se în sensul susținut de pârâtă care prin întâmpinare achiesează de fapt la acțiunea reclamanților egalitatea de tratament a salariaților din acest domeniu în condițiile art. 5 Codul muncii.
Apărarea pârâților că legiuitorul a prevăzut că prin personalul civil, potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 se înțelegenumaipersonalul contractual și funcționarii publici din cadrul Ministerului și Internelor nu poate fi primită pentru simplul motiv că acest act normativ de ordine ierarhică inferior a definit textual ce se înțelege prin personal civil și a prevăzut expres cine este îndreptățit la o astfel de indemnizație respectiv personalul contractual din cadrul administrației publice.
Categoriile de personal definite de art. 13 din Legea nr. 138/1999 au fost explicitate prin Ordinul invocat ca temei juridic de către reclamanți și contestat de către pârâți atunci când prin pct. 31.1 precizat că textual prin personal civil se înțelege românește personal contractual și funcționari din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Administrația publică teritorială chemată în judecată, autonomăși organizată în interesul soluționării și gestionării"treburilor"colectivității locale, în condițiile legii se află în aceleași reglementări ale Legii cu nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare în structura organizatorică și funcțională a Ministerului Administrației și Internelor ca administrație publică ori nu ca autonomie locală exclusivă pentru că se regăsesc în sistemul legislativ reglementat prin OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor chiar dacă definita administrație publică locală există ca și structura legislativă paralelă.
In același context se impune a se constata că sporurile salariale nu sunt și nu vor fi niciodată beneficiile instituțiilor centrale fără a încălca dispoziții constituționale privind eliminare unei astfel de discriminări fără a încălca dreptul intern așa cum a fost instituționalizat prin OUG nr. 137/2000.
In esență, drepturile pretinse se cuvin în cadrul legislativ intern existent.
Cu privire la apărarea potrivit căruia consilierii pârâtului Președintelui Consiliului județean V numiți pe perioada determinată și anume pe durata mandatului, fără a face parte din aparatul de specialitate al Consiliului Județean instanța considerat îndreptățit să constate că și acest personal are acceptat modificări de contract pe durata determinată desfășoară activitate în domeniul administrației publice chiar dacă se susține că nu fac parte din aparatul de specialitate al Consiliului Județean V ci sunt desemnați doar consilieri ai Președintelui Consiliului Județean
Cu referire la personalul de întreținere pentru care în fișa de atribuții nu se regăsesc sarcini de administrație publică instanța a constatat că drepturile pretinse nu se cuvin.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Președintele Consiliului Județean V, Consiliul Județean V precum și reclamanți, G, și u.
Reclamanții - recurenți au criticat sentința ca nelegală și netemeinică, deoarece, potrivit pct. 9 din Ordinul nr.496/28.07.2003, indemnizația de dispozitiv de acordă și personalului civil din domeniul administrației publice prin care conform pct.31.1 din același ordin, se înțelege personalul contractual (din care fac parte și reclamanții - recurenți) și funcționarii din
În mod greșit s-a reținut că ei nu fac parte din personalul contractual, contrar mențiunilor din fișa postului.
În consecință, au solicitat admiterea recursului și a acțiunii și față de aceștia cu consecința obligării pârâților să calculeze, să aloce și să le plătească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 la zi.
Pârâții - recurenți au invocat în motivele lor de recurs că instanța de fond în mod greșit a apreciat că prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/2003 se aplică și personalului civil ce își desfășoară activitatea în administrația publică locală. Aceste prevederi se aplică doar personalului civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și nu Consiliului Județean.
Prin articolul 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se delimitează clar categoriile de personal care beneficiază de indemnizație și cuantumul acesteia, respectiv personalul militar și civil din cadrul Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne; Serviciul Român de Informați, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, care au calitatea de funcționari publici, personalului civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute mai sus, beneficiază de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și unele drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999.
Au mai susținut recurenții - pârâți că potrivit legii administrației publice locale nr.215/2001 republicată, administrația publică în unitățile administrativ - teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalități și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.
Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești, și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean, autoritate care nu se află sub subordinea Ministerului Administrației și Internelor, ca atare personalul contractual din cadrul acestei instituții nu poate beneficia de sporul de dispozitiv acordat potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 modificat și completat cu Ordinul nr. 496/2003.
De asemenea, recurenții au mai arătat că unii dintre reclamanți - face parte din categoria personalului de întreținere a clădiri Consiliului Județean V, având funcția de electrician și nu desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
În ceea ce îi privește pe reclamanții, și, aceștia sunt consilieri la Cabinetul Președintelui Consiliului Județean V pe durată determinată, nefăcând parte din aparatul de specialitate și greșit s-a admis acțiunea față de aceștia.
Referitor la reclamanți, în mod greșit li s-a acordat sporul de dispozitiv, deoarece nu le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului 275/2002.
Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.154/2008 a Tribunalului Vrancea și respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
Analizând recursurile declarate, potrivit motivelor invocate, cât și sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind fondate recursurile pârâților și nefondate cele ale reclamanților, pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul nr. 496 din 28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) s-a modificat Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne introducându-se la anexa nr. 1 cuprinzând normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții din Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275/2002 pct. 9.2 cu următorul conținut: "îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Prin același ordin cu nr. 496/2003 s-a modificat și pct. 31 din ordinul nr. 275 de interpretare a art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții care prevede următoarele:
"Prin personalul civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". "Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Ori, prevederile mai sus menționate nu sunt aplicabile reclamanților.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nu poate fi schimbată Legea nr. 138/1999, ordin care nici măcar nu este publicat.
Conform art. 47 din Legea nr. 138/1999 personalul civil cărora le sunt stabilite drepturile prevăzute de lege și implicit ordinele date în aplicarea acestei legi este " personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 care beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de acele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Art. 1 din Legea nr. 138/1999 menționează că: dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Art. 13 din aceeași lege prevede că: "salariații civili din aceste structuri beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază.
Ori, nici unul dintre reclamanți nu are calitatea de personal civil așa cum este înțeles de Legea nr. 138/1999.
În atare condiții reclamanții nu pot beneficia de îndemnizația de dispozitiv lunară de 25%, ea nefiind "personal civil" în sensul legii.
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală.
Având în vedere cele menționate mai sus criticile formulate de pârâți se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că, potrivit art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul acestora împotriva sentinței civile nr. 154/2008.
Urmează a modifica în parte sentința civilă nr. 300/2008 și în rejudecare se va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, G,
Pentru aceste considerente urmează a se respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN V și CONSILIUL JUDETEAN V, cu sediul în F, str. - nr. 1, jud. V împotriva sentinței civile nr.154 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în parte sentința civilă nr. 154/21.02.22008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales în F,-,.11, jud. V, împotriva sentinței civile nr.154 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, a |
: /24.11.2008
:DC/2 ex/28.11.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan, Marioara Coinacel
