Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7333/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7333
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
***************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 3019 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA PRIMARĂ - J, ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, curtea, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3019 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în sat, comuna, județul G împotriva intimaților Școala Generală, Școala Primară -J-, Școala Generală, Școala Generală, Consiliul Local, Consiliul Local, Consiliul Local cu sediul în județul
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2007-2008 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM nr.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Examinând dispozițiile art. 1 din OUG nr. 146/2007 s-a constat că aceasta se interpretează în sensul aplicării actului normativ altor categorii de personal care beneficiază de prima de vacanță, care nu au fost nominalizate expres, însă se condiționează acordarea acestor prime de existența unei dispoziții legale în legea specială care să vizeze acest drept aceasta o conditie "sine qua non".
În acest sens s-a reținut că în legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, la art. 50 al 1 se face vorbire la modul generic despre "premii si alte drepturi banesti "acestea fiind cele prevăzute, după cum se arată în ultima teză a amintitului articol, în lege și Contractul Colectiv de Munca.
Astfel, s-a constat că este vorba despre o norma de trimitere și nu despre o norma care să consacre dreptul acestei categorii profesionale la prima de vacanță.
Examinând Contractul colectiv de muncă al personalului didactic pe anul 2004 la care se face trimitere în legea specială, și pe care se întemeiază pretențiile reclamantei, s-a constat că art. 37 lit. nu consacră un drept pur și simplu ci un drept afectat de condiția existenței unor "venituri proprii, în condițiile legii"ori în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței veniturilor proprii care să îndreptățească petenții să beneficieze de prima de vacanță.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală în baza art. 3041Cod pr.civilă și art. 304 pct.7-9 Cod pr.civilă, raportat la dispoz. OUG nr.146/19 dec.2007, modificată prin Legea 172/2008, art. 50 pct.12 din Legea 128/1997 și art. 37 lit.g din CCM, deoarece prima instanță a făcut o greșită interpretare a acestor texte legale atunci când i-a respins cererea în totalitate.
A mai arătat că recurenta este personal didactic sau didactic auxiliar în cadrul unității de învățământ intimate și se încadrează în categoria salariaților din sectorul bugetar la care fac trimitere prevederile OUG 146/2007 și legea nr.172/2008.
Recurenta a mai arătat că CCM al personalului didactic pe anul 2004 și cel anterior, la art. 37 alin.1 lit.g, prevede acordarea primelor de vacanță odată cu indemnizația de concediu, aceeași reglementare fiind trecută și în CCM pe anii 2007-2010.
Critică sentința ca nelegală în baza art. 3041Cod pr.civilă raportat la prevederile art.6 din CEDO deoarece soluția pronunțată le încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de nu a fi discriminați.
Recursul este nefondat:
Recurenta-reclamantă având calitatea de personal didactic susține că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurenta - reclamantă a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul de reclamanta, împotriva sentinței nr. 3019 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA PRIMARĂ - J, ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.01.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
