Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7032/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7032
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
***************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 3096 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GENERALĂ NR. 1 CU, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, curtea, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra cauzei de față
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3096/9 iulie 2009 respins acțiunea formulată de petenta, cu domiciliul în com., sat cu, jud., în contradictoriu cu intimații ȘCOALA GENERALĂ nr.1 cu,cu sediul în com., Jud. G, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL,ambele cu sediul în com. Jud. G și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul G, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că petenții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 și 2007-2008 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă întrucât personalul didactic nu este nominalizat în categoriile profesionale enumerate în cuprinsul OUG nr. 146/2007 iar în ceea ce privește încadrarea în, alte categorii de personal ce beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, se constată că în legea specială, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu este prevăzută prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticile fiind, în esență, următoarele:
parte din categoria personal didactic sau didactic auxiliar și se încadrează în rândul salariaților la care face trimitere OUG nr. 146/2007 și. nr. 172/2008. Invocă prevederile CCM pe anul 2004 și CCM pe anii 2007-2010, precum și prev. Art. 3 alin1 din. nr. 128/1997.
Totodată recurenții-reclamanti arată că atât unitatea de învățământ cât și Consiliul Local au calitate procesuală activă în cauză, deoarece sumele de bani cuvenite provin de la bugetul de stat, fiind virate ordonatorului principal de credite care este Consiliul Local, iar de acolo la centrele bugetare și unitățile de învățământ.
Se mai arată că, potrivit art. 50 alin 12 din. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă. Arată că deși în CCM s-a făcut trimitere la plata primei de vacanță din venituri proprii, prin acestea s-au avut în vedere venituri proprii ale ordonatorului principal de credite ntrucât unitățile de învățământ nu sunt producătoare de venituri proprii decât cu titlu de excepție și într-o pondere extrem de mică, scopul unităților de învățământ nefiind acela de a produce profit, ci de a educa și forma.
Recurenții invocă dreptul la un proces echitabil și dreptul la nediscriminare, subliniind incidența art. 6 CEDO cu motivarea că în alte zone ale țării, cadrele didactice au avut câștig de cauză.
Analizând criticile invocate prin prisma actelor și lucrărilordosarului, în raport de dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 8 și 9 din pr. civilă, se apreciază că recursul este nefundat, din următoarele considerente:
Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă, potrivit Legii nr. 128/1997, astfel că își găsesc aplicabilitatea și dispozițiile OUG nr. 128/1997, personalul având dreptul și la prime de vacanță.
Mai mult, potrivit art. 37 alin. 1 lit. din contractul colectiv de muncă "personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin. 3 din OUG nr. 146/2007, care prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2001-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, acest aspect nu a fost pus în discuție și analizat de prima instanță, astfel că nici în prezent, Curtea nu va analiza acest aspect, criticile fiind străine de considerentele sentinței recurate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul de reclamanta, împotriva sentinței nr. 3096 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GENERALĂ NR. 1 CU, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
