Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 745/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 745/CM
Ședința publică de la 14 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă - GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1089 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.15,.C,.19, județul T și cu domiciliul ales la av., în T,-,.1,.D,.4, județul T, având ca obiect drepturi bănești - prime Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform delegației depusă la dosar, iar pentru intimatul - reclamant se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.40/8.0ctombrie 2008.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimatului - reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare, în dublu exemplar.
Instanța dispune comunicarea întâmpinării apărătorului recurentei - pârâte
Apărătorul recurentei - pârâte solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia conținutul întâmpinării formulate de intimatul. Totodată depune la dosarul cauzei cerere de întoarcere a executării silite și extras contract colectiv de muncă pe anul 2008.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să studieze întâmpinarea și înscrisurile depuse la acest termen.
La a doua strigare a cauzei se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, iar pentru intimatul - reclamant se prezintă avocat.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile nu mai au alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Pentru recurenta - pârâtă, avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM. Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, reprezentantul recurentei - pârâte apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002 - 2007. Apărarea recurentei a fost în sensul că aceste prime au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată, pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Apărătorul recurentei - pârâte menționează de asemenea că cererea de întoarcere a executării silite nu este o cerere nou în recurs ci s-a solicitat ca în cazul în care recursul va fi admis să fie restabilită situația anterioară și obligarea intimatului la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs precum și obligarea intimatului la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
Avocat, pentru intimatul - reclamant solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează apărătorul intimatului că primele de Paști și de C au fost acordate în cuantum legal și calculate la nivelul unui salariu mediu de bază la nivel de societate, așa cum a fost admis de către instanța de fond.
Arată apărătorul intimatului că recurenta face trimitere la Adresa nr.831/05.02.2008, din care "rezultă" cuantumul salariului de bază mediu pe și consideră că o astfel de afirmație nu poate fi primită, motivat de faptul că recurenta face trimitere la o adresă ulterioară perioadei în discuție.
Cu titlu de exemplu, precizează apărătorul recurentei - pârâte că în anul 2002 de C salariații au primit 5 milioane le înainte de C și 5 milioane după 1 ianuarie 2003.
În ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, consideră apărătorul intimatului că instanța de fond în mod corect a respins-o, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, adică prescrierea dreptului la acțiune în termen de 6 luni.
Totodată solicită să se aibă în vedere precizările cu privire la excepția prematurității introducerii cererii, expuse în cuprinsul întâmpinării depusă la dosarul cauzei.
Precizează apărătorul intimatului că în CCM din anul 2003 și următorii ani, a fost inserată, în art. 168 alin.2 precizarea că, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Angajatorul, de comun acord cu sindicatul "a omis" un aspect esențial, folosind expresiile "pentru/in" în loc de expresia "începând cu anul", astfel ă dispozițiile CCM sunt clare: suplimentările salariale au fost introduce în salariu numai pentru anul 2003.
Mai arată apărătorul intimatului că din dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, coroborate cu dispozițiile art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 rezultă că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 din CCM și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
Solicită apărătorul intimatului să se observe că instanța de fond s-a pronunțat asupra dobânzii legale iar nu asupra indicelui de inflație
CURTEA;
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 09.07.2008 împotriva sentinței civile nr. 1089/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea,înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de:
- 5.400 lei reprezentând, diferența dintre suma acordată cu titlu de indemnizație de concediere care trebuia acordată conform dispozițiilor contractului colectiv de muncă și Planului Social,
- 4.650 lei reprezentând drepturi salariale (prime de Paști și de C) cuvenite și neacordate;
- 2.083 lei, reprezentând beneficii pe anul 2006.
Totodată, reclamantul a solicitat ca sumele mai sus precizate să fie indexate cu dobânda legală conform disp. art.1088 cod civil și art.2 și urm.din OG 9/2000, de la data introducerii cererii și până la data plăților efective.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost concediat de pârâtă în baza art.65 și 66 din Codul Muncii, urmare a reorganizării activității Sucursalei T, conform planului de reorganizare aprobat prin Hotărârea CA al SC SA.
A precizat reclamantul că, urmare reorganizării societății, la încetarea activității ar fi trebuit să beneficieze, în funcție de vechimea sa în muncă de o indemnizație de concediere de 5, 12 sau 15 salarii medii nete pe, calculate la nivelul salariului mediu net pe din anul anterior concedierii.
De asemenea, s-a menționat că potrivit Planului Social, salariul mediu brut pe ce urma a fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate, trebuia stabilit pe baza celui din anul 2004, majorat în anul următor direct proporțional cu același procentaj cu care s-a majorat salariul.
Reclamantul a învederat instanței că în fapt, a beneficiat de salarii compensatorii calculate la nivelul anului anterior celui în care au încetat raporturile de muncă.
S-a menționat că în CCM al pe anii 2005, 2006, 2007 s-a prevăzut la art.50 al.1 nivelul minim al indemnizației de concediere, iar în alineatele următoare sunt făcute precizări cu privire la modul concret de acordare a acestei indemnizații.
Cu privire la drepturile salariale reprezentând prime de Paști și de C, cuvenite și neacordate, cât și a celor reprezentând beneficii pe anul 2006, în sumă de 4.650 lei și respectiv 2.083 lei, reclamantul a arătat că potrivit art.168 (1) din CCM la nivelul SNP SA se prevedea obligativitatea acordării cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Cau nei suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
La al.2 al respectivului articol se preciza că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A precizat reclamantul că, în CCM pe unitate, pe anii 2004, 2005 și 2007 au fost menținute disp. art.268 al.1, modificându-se al.2 în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat"
S-a învederat că urmare acestor modificări ale al.2 al.art.168 din CCM pe, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 suplimentările salariale prevăzute la art.168 al.1.
În acest sens, reclamantul a arătat că, deși CCM prevedea în mod imperativ această obligație, pentru anii 2004, 2005, 2006 nu a beneficiat de aceste suplimentări salariale.
A precizat reclamantul că, la începutul anului 2007 salariaților le-a fost acordată suma de 2.500 lei cu titlu de suplimentări salariale aferente anului 2006 (beneficii pe anul 2006).
Prin sentința civilă nr.1089/21 mai 2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea introdusă de reclamantul, a obligat pârâta SC "" SA T să plătească reclamantului drepturile salariale constând în 5400 lei reprezentând diferență indemnizație de concediere, 4650 lei reprezentând prime de Paști și de C, 2083 lei cu titlu de beneficii pe anul 2006, precum și dobânda legală de la data de 23 aprilie 2008 și până la plata efectivă a drepturilor salariale și a obligat pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța a reținut că, în fapt concedierea reclamantului a avut loc urmare a reorganizării activității Sucursalei T, conform Planului de reorganizare aprobat prin Hot. CA al SC SA.
În conformitate cu prevederile Planului Social, anexă la CCM, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți a beneficia în funcție de vechimea în unitate de o indemnizație de concediere de 5,12 sau 15 salarii medii net pe, calculate la nivelul salariului mediu net pe din anul anterior concedierii.
Potrivit Planului Social sus menționat, salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea indemnizației de concediere se va stabili pe baza celui din anul 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile.
În CCM pe pe anii 2005, 2006, 2007 s-a prevăzut la art.50 al.1 nivelul minim al indemnizației de concediere iar în al.1 - 4 s-a precizat modul concret de acordare a acestei indemnizații.
Astfel, se reține că, potrivit art.50 al.1 pe anii 2005, 2006, 2007 s-a precizat că indemnizația de concediere trebuie calculată la nivelul salariului mediu net adică la nivelul salariului mediu din anul în care a fost acordată indemnizația și nu din anul anterior, așa cum în mod greșit a procedat pârâta în ceea ce îl privește pe reclamant.
S-a reținut că indemnizația de concediere primită de reclamant a fost în cuantum de 16.800 lei brut; salariul mediu brut pe anul 2005 la nivelul a fost în cuantum de 1.400 lei, pe anul 2006, în cuantum de 1.850 lei.
Având în vedere că potrivit vechimii în unitate înregistrată în carnetul său de muncă și în conformitate cu Planul Social - anexă la CCM al, reclamantul era îndreptățit la o indemnizație de concediere calculată la nivelul a 12 salarii medii nete pe, s-a reținut că în mod greșit reclamantului i-a fost acordată indemnizația de concediere în cuantum de 16.800 lei brut (12 salarii x 1400 lei brut), acesta fiind îndreptățit la suma de 22.200 lei brut (12 salarii x 1850 lei brut).
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâta SC SA T să plătească reclamantului drepturile salariale constând în 5.400 lei reprezentând diferență indemnizație de concediere.
Potrivit art.168 al.1 din CCM la Nivel pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anul 2006.
Potrivit art.969 civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Potrivit art.168 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivelul: "În funcție de profitul obținut, potrivit legii, prin negociere cu, va acorda și alte suplimentări, adaosuri, stimulente".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.4.
Coroborând disp.art.168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispoz.art.168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu le-au fost plătite acestora suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006 și de asemenea nu i-au fost plătite nici suplimentările salariale aferente anului 2006.
Conform art.236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii legale de la data de 23 aprilie 2008, data introducerii acțiunii și până la data plății efective a drepturilor salariale, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată adresele din 14.01.2004, 25.01.2005 și 17.05.2006 emise către toate sucursalele și zonele, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia au calculat primele de C și Paști.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În primul rând, prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între, pe de o parte, și salariați, reprezentați de, pe de altă parte. Prin urmare, este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile CCM.
În al doilea rând, instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Dacă aceste prime de Paști și de C ar fi fost drepturi salariale, ar fi fost incluse în Capitolul V din CCM, intitulat " Salarizarea", care cuprinde norme care definesc noțiunea de " salariu", cu reglementări exprese în cea ce privește suplimentarea salarială. Nefiind cuprinse în capitolul referitor la salarizare, este evident că primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale.
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM enumerate expres, se impune concluzia că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
4. Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002-2007. Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Pe de altă parte, ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază ( la care se aplică celelalte sporuri lunare).
5. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
În ce privește decizia comisiei de paritate din data de 31.08.2007, depusă la dosarul de fond, instanța de fond a apreciat că " aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale".
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
Important de menționat este faptul că decizia comisiei paritare a fost semnată din partea de către d-nii, și, adică exact persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul Muncii adnotat, Doctrină și Jurisprudență, Ed., 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivele ce vizează cuantumul primelor de Paști și de C și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1. Critica referitoare la modalitatea de calcul a cuantumul primelor de Paști și de C este întemeiată și avem în vedere următoarele:
Textul art. 168 alin.1 din CCM este următorul: " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Reclamantul a anexat cererii de chemare anexa cu calculul indemnizației de concediere și copii xerox după următoarele înscrisuri: decizia nr.147/3.11.2006, extras din carnetul de muncă, extras din contractele colective de muncă aferente anilor 2005, 2006, adresele nr.313/25.01.2005, 713/15.05.2007, practică judiciară.
La calcularea acestor drepturi salariale s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut ( cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
Drept urmare, angajatorul va fi obligat la plata primelor raportat la salariul de bază mediu pe actualizat cu indicele de inflație.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - septembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
4. Această critică s-a întemeiat pe disp.art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Dintru început arătăm că norma juridică cuprinsă în art. 257 Codul Muncii nu are acest obiect, el referindu-se la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Este reală însă susținerea că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, angajator care nu și-a îndeplinit obligația de a depune statele de plată pentru fiecare reclamant, cu motivația lipsită de substanță, pe de o parte fiind numărul mare de salariați, pe de altă parte, datorită modificării operațiunii de calcul a salariilor prin adoptarea evidenței computerizată începând cu anul 2005, pentru perioadele anterioare statele de plată nefiind ținute în format electronic, fiind arhivate pe suport de hârtie.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica referitoare la includerea în salariul de bază a primelor de Paști și C, ceea ce lipsea de eficiență depunerea statelor de plată lunare pentru fiecare salariat, întrucât tocmai aceasta este problema dedusă judecății generatoare de conflict și anume, dacă aceste prime de Paști și C au fost incluse în salariul de bază sau nu.
5. Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prev. art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei paritare, care a interpretat alin.2 al art. 168 din CCM în iunie 2007. Concluzia Comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina disp. art. 10 din CCM, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele deciziei Comisiei paritare nu pot fi decât pentru viitor.
6. Această critică este nefondată și avem în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
trebuie să fie totală și să asigure despăgubirea integrală pentru prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor cuvenite cu titlu de prime de vacanță începând cu anul 2003.
Art. 269(1) Codul Muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl, despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Art. 295(1) din Codul Muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul Muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu - zise(în cazul de față dreptul s-a executat benevol) cât și la plata de daune - interese.
Daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079(3) Codul civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Codul civil nu au putut avea în vedere situația daunelor - interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
7. În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
În fine, cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp. art. 4042alin. 1 Cod pr. civilă este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele:" În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Cererea este admisibilă și în fața instanței de recurs atunci când sentința primei instanțe, care este executorie, a și fost pusă în executare, astfel cum a și fost dovedit în litigiul de față.
Pe cale de consecință, se va admite recursul în baza art. 312 Cod pr. civilă și se va modifica sentința atacată conform considerentelor mai sus expuse. Totodată, va admite cererea de întoarcere a executării și va dispune restituirea de către reclamant a sumelor reprezentând diferențe între suma primită și cea cuvenită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. nr.1089 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.15,.C,.19, județul T și cu domiciliul ales la av., în T,-,.1,.D,.4, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând primă de Paște și C, calculate la salariul de bază mediu pe, sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuția la bugete de asigurări sociale.
Admite cererea de întoarcere a executării.
Dispune restituirea de către reclamant a sumelor reprezentând diferențe între suma primită și cea cuvenită.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond ;
Red.dec.jud. -
Dact.gref.-
4 ex./27.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
