Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 745/
Ședința publică din 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, IA, și în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL T, TRIBUNALUL ARAD, CURTEA DE APEL I, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 21/M din 21.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei o notă de ședință din partea intimatului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care solicită comunicarea motivelor de recurs și a se lua act că se solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice
Instanța, având în vedere că prin declarația de recurs, recurenții declară că renunță la judecarea cauzei, respinge cererea formulată de intimată, pentru comunicarea motivelor de recurs, urmând ca toate actele de procedură să-i fie comunicate acestei părți la sediul ales.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, urmează a rămâne în pronunțare asupra declarației de renunțare la acțiune.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 21/M, Curtea de Apel Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 11.04.2005 - 18.11.2005. A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților ), Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice, iar pentru perioada 11.04.2005 - 18.11.2005, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.11din Legea nr.50/1996, forma din 20.05.2002: "(1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi."
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, constatăm că magistrații și personalul auxiliar au avut aceiași valoare de referință sectorială, 1.1480.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
De asemenea, în temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, art.2 a fost modificat urmând să aibă următorul conținut: " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență".
Totodată art.3 din OUG nr.27/2006 prevede: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prin art.50 din OUG nr.177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,precum și orice ale dispoziții contrare.
De asemenea, prin OUG nr.27/2006 a fost abrogată OUG nr.177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul ÎCCJ și Legea nr.56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Legea nr.154/1998, art.56 din Legea nr.317/2004, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002, nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG NR.177/2002, OG nr.23/2005 și OUG nr.27/2006.
Astfel, într-adevăr art.73, actual art.74 alin.2 teza I, din Legea nr.303/2004, prevede că "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.", însă, în teza a II-a se precizează că: "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.". La momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr.177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003 și de Legea nr.50/1996. Prin urmare, dispozițiile art.73, actual art.74 din Legea nr.303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, și prin OG nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Reclamanții solicită să i se aplice atât prevederile legislației speciale de salarizare, cât și prevederi ale unor dispoziții legale care statuează materia salarizării funcționarilor publici respectiv a demnitarilor publici, ori acest lucru este inadmisibil având în vedere că fiecare categorie de personal are lege specială de salarizare.
Pretențiile deduse judecății au fost concepute ca veritabile despăgubiri pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților pentru discriminarea creată acestei categorii de personal, prin neaplicarea unei valori sectoriale de referință identică cu cea a personalului cu funcție de demnitate publică, discriminare ce izvorăște din încălcarea principiului egalității puterilor în stat.
Instanța trebuie să respecte la pronunțarea prezentei sentințe deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acorda prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției". Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanta pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat. Prin urmare, instanța a respins pretențiile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, și.
În motivele de recurs recurenții declară că renunță la judecata cauzei și în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, a se lua act de renunțarea la judecata cauzei.
Examinând recursul curtea reține următoarele:
Conform art. 246 Cod procedură civilă " reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".
Față de cererile scrise depuse la dosar de recurenții reclamanți, instanța urmează ca în baza art. 246 coroborat cu art. 312 alin 1 și 316 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte hotărârea recurată în sensul că va lua act de renunțarea recurenților la judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar, urmând a păstra celelalte dispoziții ale sentinței, având în vedere că nu toți reclamanții au promovat recurs și au solicitat renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și, împotriva sentinței civile nr. 21/M/2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Ia act de declarația reclamanților, -, și, de renunțare la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții inisterul ustitiei și ibertăților etățenești, urtea de pel T, ribunalul A, urtea de pel, ribunalul V, urtea de pel B, ribunalul B și inisterul inanțelor ublice.
p.Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/27.05.2009
Dact. /28.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
