Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.750
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B, dul - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.269 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, toți cu domiciliul în M,-, -.2,.B,.4,.15, județul D - la Cabinet de avocatură Pahon.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2009, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii. Obiectul litigiului îl reprezintă acordarea primelor de aprovizionare toamnă-iarnă care și pentru anul 2007 fost inclus în salariu de bază, astfel încât este neîntemeiată cererea reclamanților. Art.176 din Contractul colectiv de muncă la care se face referire în cuprinsul acțiunii stipulează că angajații vor primi un ajutor material reprezentând cota de gaze de naturale și aprovizionare toamnă-iarnă, iar cuantumul acesteia urma să se stabilească în urma negocierii dintre patronat și sindicate, negociere care nu a avut loc.
Solicită admiterea recursului potrivit motivelor detaliate pe larg în cuprinsul cererii de recurs, modificarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.269 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.5421/120/21.10.2008, reclamanții, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 și 170 alin 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând contravaloarea cotă gaze și aprovizionare de toamnă -iarnă, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
Au mai solicitat obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2008 și obligarea pârâtei la plata beneficiilor conform CCM.
Motivând cererea au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din Contractele Colective de Muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă conform și contravaloare cota gaze naturale.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiat la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art. 168 alin.6 din pentru anii 2004-2008, este imperativ și nu este condiționat de o negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța de judecată având posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
Referitor la participarea la plata beneficiilor invocă faptul că societatea trebuia să facă dovada că nu a avut profit și că în conformitate cu art 139 CCM pârâta negociază cu sindicatul modalitatea de acordare.
În drept au invocat prevederile art. 38, 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 145, 168 alin.1, 176, 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Referitor la contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă a solicitat respingerea acestui capăt de cerere pe cale de excepție invocând prescrierea, iar în subsidiar ca cererea fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive aceasta este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului motivează pârâta că aceasta nu corespunde unei identități între persoana reclamantului și cea titularului dreptului pretins întrucât reclamantul se pretinde creditorul sumei solicitate iar pârâta ar fi debitoarea acestor obligații.
Pe fondul cauzei, se arată că aceste drepturi au fost incluse în salariu de bază așa cum rezultă din după anul 1997.
În ceea ce privește contravaloarea gazelor naturale pârâta a invocat excepția prematurității formulării cererii, prescripția extinctivă și lipsei calității procesuale active invocând aceleași motive ca la celelalte capete.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestui capăt de cerere motivat de faptul că nu s-au inclus în contractul colectiv de muncă pentru anii solicitați contravaloarea unei cote de gaze naturale.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis în parte cererea formulată de reclamanți, și în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamanților contravaloarea drepturilor salariale privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform art 170 alin. 1 și 2. Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta este neîntemeiată întrucât chiar pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de excepția lipsei calității procesuale active instanța a apreciat că este neîntemeiată, întrucât nu se invocă nici un motiv legal, iar motivarea că între reclamanți și titularii dreptului pretins nu există identitate nu poate fi primită fiind vorba de aceeași persoană.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a reținut că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
A tribunalul că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288, tribunalul a reținut că acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru 2005-2006 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze, pentru care nu există prevederi nici în contractul la nivel de ramură și nici în cele la nivel de unitate și a admis pentru anul 2007 drepturile salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Reclamanții au mai solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008.
În art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005, este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA.
Prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol.
În acest protocol sunt stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
Deoarece pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor prin încheierea protocolului din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM, cum rezultă din conținutul art. III din protocol, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu au fost parcurse toate etapele prevăzute de art.168 alin.6 din CCM.
Același lucru la reținut instanța și în ceea ce privește participarea la plata beneficiilor întrucât nu s-au respectat prevederile art 139 CCM întrucât nu au fost parcurse etapele prevăzute de acest articol.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 cod pr.civ. se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă, ca neîntemeiat, acțiunea fiind respinsă în integralitatea ei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B, dul - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.269 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, toți cu domiciliul în M,-, -.2,.B,.4,.15, județul D - la Cabinet de avocatură Pahon.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
3 ex/ 07.05.2009
dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
