Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 750
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul,domiciliat în municipiul B,-, - 3, A,. I,. 5, județul B, de intervenienta Uniunea Sindicală Teritorială - Filiala Confederației Naționale Sindicale "Cartel " a județului B, cu sediul în municipiul B,-, județul B și de pârâta" GRUP", cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 3, județul B, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr.9din5 ianuarie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 28 mai 2009, când,
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 8.02.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " GRUP" B, prin reprezentant legal, solicitând obligarea acesteia la:
- plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit în funcție de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, și cele efectiv încasate, ce au fost calculate pe baza unui spor de numai 5%, despăgubiri calculate începând cu 1.01.2005, indexate și actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței la data plății efective;
- anularea măsurii unilaterale și nemotivate de modificare a contractului individual de muncă, prin diminuarea cu 5% a salariului pe luna decembrie 2007 de la 1050 lei la 998 lei;
- plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 1.12.2007 - 31.12.2007, indexate și actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că locul său de muncă este la stația de epurare a apei și a beneficiat de un spor pentru condiții deosebite de numai 5%, deși în contractele colective de muncă la nivel de ramură acest spor este prevăzut într-un cuantum obligatoriu de cel puțin 15%.
În luna decembrie 2007 i-a fost diminuat fără nici o justificare salariul de încadrare de la 1050 lei la 998 lei, în condițiile în care este salariat în regie și nu în acord.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii gospodărie comunală valabil pe anii 2003 - 2004, 2005 - 2006 și 2007 - 2011, art. 238 și 241 Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Uniunea Sindicală Teritorială-filiala Ba C onfederației Naționale Sindicale "Cartel " a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 49 (3) Cod procedură civilă, cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea din 5.05.2008.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2005 - 2007, susținând că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, care prevăd termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul cererilor ce au ca obiect executarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Totodată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității/prematurității acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de art. 117 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și excepția prescripției dreptului la acțiunea al reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. l și art. 33 alin. l din Legea nr. 130/1996.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, argumentând că toate clauzele înscrise în contractul individual de muncă încheiat între reclamant și angajator au fost respectate, iar "în ceea ce privește conținutul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2005 - 2008 reclamantul a fost reprezentat la negocierea și semnarea acestuia de sindicatul din care a făcut parte până în luna iunie 2007".
Admițând recursul declarat de pârâtă, Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 1548/21.10.2008 a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că drepturile solicitate de reclamant pentru perioada 1.01.2005 - 4.02.2005 sunt prescrise, iar respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii s-a motivat cu argumente ce nu au legătură cu modificarea contractului colectiv de muncă.
Reinvestit astfel, Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 9/5.01.2009 a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție accesorie.
Drept urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului:
- diferența de drepturi salariale calculate prin acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă în raport cu drepturile salariale plătite efectiv pentru perioada 05.02.2005 - 01.07.2008, cu indexările legale;
- actualizarea în raport cu indicii de inflație a acestor diferențe de la data scadenței la data plății efective;
- a fost anulată măsura privind acordarea unui coeficient de 95% din salariul de încadrare al reclamantului pentru luna decembrie 2007;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale pentru perioada 01.12.2007 - 31.12.2007 rezultată din acordarea salariului de încadrare în procent de 100% în raport cu drepturile salariale acordate efectiv, diferență la care se vor aplica indexările legale, cât și actualizarea în raport cu indicii de inflație a acestei diferențe de la data scadenței la data plății efective;
- a fost respinsă, ca fiind prescrisă, cererea privind pretențiile bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 04.02.2005;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că retenția p. reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă, începând cu ianuarie 2005, este întemeiată pe dispozițiile contractelor colective de muncă unice la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, valabile pentru anii 2003 - 2004, 2005 - 2006 și 2007 - 2011.
Așadar, reclamantul nu a solicitat modificarea contractelor colective la nivel de unitate în sensul majorării procentului acordat pentru condiții deosebite de muncă până la nivelul prevăzut de contractele de muncă unice la nivel de ramură.
Iar încetarea acestor ultime contracte la împlinirea termenelor pentru care au fost încheiate nu poate constitui temei al neacordării drepturilor pe care le-au prevăzut, întrucât acestea au constituit legea părților pe durata existenței lor și, dacă nu au fost anulate, drepturile salariale izvorâte din clauzele lor pot fi solicitate în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. l lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, din extrasele de pe statele de plată atașate dosarului rezultă că pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, reclamantul a beneficiat în perioada dată de un spor de 5% din salariul de bază. Conform art.238 Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.
De asemenea, potrivit art. 118 alin. 1 din contractele colective la nivel de ramură aplicabile în speță, prevederile acestora "sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective la nivel de grup de unități, unități și instituții", iar conform alin. 2, "contractele de muncă încheiate mai înainte la nivel de grup de unități și unități se vor pune de acord cu acesta".
Prin urmare, prevederile contractului colectiv superior - la nivel de ramură - sunt obligatorii și minimale, sub nivelul drepturilor instituite de acestea, neputându-se coborî prin contractele colective de ordin inferior, respectiv cele la nivel de unitate.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte " pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel."
Drept urmare, în condițiile în care contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate conțin clauze care încalcă dispozițiile art. 238 din Codul muncii, în baza art. 241 alin. l lit. c din Codul muncii, reclamantul este în drept să solicite obligarea angajatorului la acordarea drepturilor prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Contrar susținerilor pârâtei, pentru obținerea acestor drepturi reclamantul nu era obligat să solicite și constatarea nulității clauzelor nelegale din contractul colectiv la nivel de unitate sau modificarea acestora, întrucât nu există nici o dispoziție legală care să impună aceasta și, în plus, s-ar ajunge în acest fel la crearea unei situații mai grele pentru reclamant, deși nu este culpa acestuia pentru negocierea la încheierea contractelor colective la nivel de unitate a unor clauze ce încalcă dispozițiile art.238 din Codul muncii.
Drept urmare, instanța în temeiul art. 50 alin. l lit. a, respectiv art. 51 alin. l lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, valabile pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2011, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului diferența de drepturi salariale calculate prin acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă în raport cu drepturile salariale plătite efectiv, începând cu data de 05.02.2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, cu indexarea legală.
În temeiul art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și actualizarea diferențelor susmenționate în funcție de indicii de inflație, de la data scadențelor lunare și până la data plății efective.
Referitor la capetele de cerere privind anularea măsurii unilaterale de modificare unilaterală a salariului pentru luna decembrie 2007, și obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu pentru această lună, tribunalul a reținut următoarele:
Din extrasele din statele de plată, contractul individual de muncă la reclamantului și actul adițional la contract rezultă că reclamantul este salariat în regie, pe baza unei norme de timp, respectiv pentru " o normă întreagă" de 40 ore pe săptămână.
Această formă de organizare și de salarizare este prevăzută în mod expres de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2011 și este distinctă de forma de salarizare în acord, astfel cum rezultă din art. 39 alin. l din acest contract.
Întrucât pârâta nu a dovedit existența unei norme legale sau contractuale care să-i permită diminuarea salariului angajatului în funcție "de coeficientul de apreciere a retribuției", în lipsa constatării săvârșirii unei abateri disciplinare, diminuarea de 5% a salariului reclamantului pentru luna decembrie 2007, reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă a acestuia.
Această modificare a contractului este nelegală, fiind efectuată cu încălcarea art.41 alin. l din Codul muncii, instanța a anulat această măsură și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului diferența aferentă de drepturi salariale pentru luna decembrie 2007 ( de la 95% la 100%) cu indexările legale și actualizată cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul, pârâta și intervenienta.
În dezvoltarea motivelor, reclamantul și intervenienta au criticat soluția primei instanțe, de respingere a cererii pentru perioadele 1.01.2005 - 4.01.2005 și 1.07.2008 - 5.01.2009.
Au arătat că la stabilirea datei de la care curge termenul de prescripție instanța nu a avut în vedere faptul că plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2005 s-a făcut la data de 7.02.2005; că, în raport de considerentele sentinței, mențiunea din dispozitiv privind data de 1.07.2008, în loc de 5.01.2009 (data pronunțării), reprezintă, probabil, o eroare ce se impune a fi îndreptată.
Pârâta a formulat critici pe fondul litigiului, reiterând argumentele de la prima instanță privind anularea prevederilor din Contractul colectiv stabilite de comun acord de cele două părți și conținutul contractului individual de muncă al reclamantului. Totodată, a criticat respingerea excepțiilor invocate și a arătat că pretențiile privind cheltuielile de judecată nu au fost dovedite.
Examinând criticile formulate de părți care, în drept, pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor art. 118 alin. 1, 238 și 241 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte între toți salariații de la toți angajatorii din ramura respectivă de activitate, prevederile acestora fiind considerate minime, constituind baza începerii negocierilor la nivel de grup de unități, unități și instituții.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. a și art. 51 alin. 1 lit. a din Contractele colective de muncă la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă și transporturi locale valabile pe anii 2003 - 2004, 2005 - 2006 și 2007 - 2011, din care face parte pârâta, salariaților care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă li se acordă un spor de 15% iar reclamantul a dovedit că face parte din această categorie de salariați.
Contrar susținerilor pârâtei, reclamantul nu era ținut a urma procedura prealabilă a concilierii, omisiune de natură a atrage excepția prematurității demersului în justiție.
Potrivit dispozițiilor legii speciale, art. 249 din Codul muncii, procedura de soluționare a conflictelor de muncă este cea prevăzută de Legea nr.168/1999. Or, acest act normativ prevede procedura concilierii doar pentru conflictele de interese, nu și pentru conflictele de drepturi, cum este cel din speță.
În conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 117 alin. 1 invocat de pârâtă, contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților, însă doar dacă este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale. Câtă vreme prin clauzele acestuia se restrânge/limitează exercițiul anumitor drepturi consacrate prin lege, partea interesată are calea acțiunii în justiție pentru realizarea acestora.
În ce privește calculul termenului de prescripție a dreptului reclamantului la acțiune, Curtea constată întemeiată prima critică formulată de acesta în recurs. Astfel, în speță, fiind vorba de plata unor diferențe salariale, deci a unor prestații cu caracter periodic, succesiv, dreptul la acțiune se naște de la data scadenței fiecăreia dintre acestea. Este cunoscut faptul că salariul lunar încasat de angajat reprezintă contravaloarea muncii prestate la angajator în luna precedentă. Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 1.01.2005 - 4.02.2005 nu este prescris.
Cea de a doua critică formulată de reclamant și intervenientă, privind perioada 1.07.2008 - 5.01.2009 a fost rezolvată de către prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 281 din Codul d e procedură civilă, prin încheierea nr. 89/7.02.2009 dată în cameră de consiliu, încât nu va fi analizată.
Față de cele ce precede, Curtea, văzând și dispozițiile art. 274 și 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul și intervenienta în interesul reclamantului Uniunea Sindicală Teritorială - Filiala Confederației Naționale Sindicale "Cartel " a județului B, împotriva sentinței nr.9din5 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința sus menționată, în sensul că respinge excepția prescripției și obligă pârâta" GRUP", să plătească reclamantului sporul de 15% și pentru luna ianuarie 2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta " GRUP", împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 29.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
