Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 755
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi Juecător Ligia
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1191/2008 pronunțată de, în dosarul civil nr-.La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 27 mai 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1191/2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2001-2004, excepție invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A respins pretențiile aferente perioadei 2001-2004 ca fiind prescrise.
A respins restul pretențiilor din acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiate.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că potrivit art.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul comun in materie de prescripție,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar potrivit art.3 termenul general de prescripție este de 3 ani.
Același termen de prescripție este prevăzut de art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii in materia cererilor având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate.
In speță, fata de obiectul cererii de chemare in judecata,prime de vacanță aferente perioadei 2001-2004 si momentul formulării acțiunii, 20.02.2008, se constata ca dreptul la acțiune pentru pretențiile formulate s-a stins prin prescripție.
Pe fond se constată că reclamantul este angajat în calitate de personal contractual - pe funcția de șofer în cadrul pârâtei Curtea de Conturi a României.
Potrivit art. 33 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Astfel cum s-a reținut de către instanță reclamantul nu are calitatea de funcționar public, astfel încât nu poate beneficia de dispozițiile legale prevăzute de Legea 188/1999.
Situația de discriminare invocată de reclamant în raport de funcționarii publici care sunt beneficiari ai acestor drepturi nu poate fi reținută.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări " Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. De altfel și practica CEDO a fost constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Acordarea primelor de vacanță unora dintre categoriile de salariați din cadrul pârâtei - respectiv funcționarilor publici nu este de natură a produce o discriminare în privința reclamantului, nefiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre funcții diferite.
Prin urmare, ar exista o discriminare dacă doar o parte din personalul contractual al Curții de Conturi - angajat pe aceiași funcție ca și reclamantul ar beneficia de drepturile solicitate iar alții nu, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru greșita reținere a excepției prescripției și pentru respingerea petiției pe fond față de nerespectarea dispozițiilor art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național, raportat la art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
În cauză au formulat întâmpinări Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
În privința excepției prescripției, invocată în temeiul art. 137 Cod pr. civilă, instanța s-a pronunțat prin aplicarea corectă a art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c din Legea nr. 53/2003 coroborate cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la fondul cauzei se reține că art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 dispune că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Reclamantul face parte din personalul contractual din sectorul bugetar și se încadrează în categoria personalului care desfășoară activități de secretariat și administrativ din cadrul Curții de Conturi a României. Această funcție nu se regăsește în anexa la Legea nr. 188/1999.
La art. 6 lit. a din legea amintită se stipulează în mod imperativ că prevederile legii nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, etc.
Actul normativ cadru de salarizare a recurentului este OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 383/2001 și care nu prevede acordarea drepturilor solicitate.
În conformitate cu preved. Art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege.
Principiul prestabilirii drepturilor salariale din autoritățile și instituțiile publice prin lege - excepție de la principiul negocierilor se justifică având în vedere că este vorba de personal angajat la unitățile statului, iar aceste salarii se suportă din fonduri bugetare.
Contractul colectiv de muncă la nivel național cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prev. de legislația în vigoare, precum și cele convenite în procesul de negociere.
În atari condiții, recurentul nu se poate prevala de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, atâta timp cât, prin lege specială sunt prevăzute drepturile salariale cuvenite categoriei de personal analizate.
Dreptul la concediul de odihnă plătit în cazul personalului contractual din cadrul Curții de Conturi a României a fost reglementat, în perioada 1.01.2001 - 1.03.2003 de un act normativ cu caracter special - Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi.
De altfel, prin decizia nr. 818-821 din 3 iulie 2008, publicate în Of. Partea Întâi nr. 537 din 16.07.2008, definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, acțiunea reclamantului are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când perntru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
În interpretarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea a stabilit că, pentru a putea exista o încălcare a art. 14 trebuie să existe o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament ester discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1191/2008 a Tribunalului Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. LV - 5.06.09
Dact. GG - 9.06.09
2 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi Juecător Ligia
