Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 6945/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.762/
Ședința publică din 09.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.1788 din data de 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, G,,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/06.02.2009 pe care o depune la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta prin avocat depune la dosar cerere de comunicare a actelor de procedura la sediul, si Asociatii, din B, sector 1, B-dul - nr. 4-8, House și dovada confirmării de primire la plicului prin care a fost transmis recursul.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta - SA - GRUP, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele expuse pe larg in cerere.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.12.2007 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă sub nr-, reclamantii G, G, au chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând obligarea pârâtei la plata catre fiecare a sumei de 9.330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de Paște si de C pentru anii 2004-2007 si neachitate, precum și a sumei de 533,52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
Prin sentința civilă nr. 1786/02.04.2008, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă - asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea civilă formulată de reclamanti în contradictoriu cu pârâta - SA și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamanti a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2006 în raport de salariul de bază mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rt.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
A mai retinut instanta de fond că, din aceste prevederi rezulta ca drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Se arata in considerentele sentintei ca adresa Comisiei paritare din 18.06.2007, in cuprinsul careia se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu a confirmat susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Tribunalul a considerat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atât timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr. 3793 din data de 18 iunie 2007 emisă de comisia paritară nu poate susține apărarea pârâtei întrucât, din examinarea acesteia, nu rezultă dacă persoanele semnatare ale acesteia au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 al.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta - SA a declarat recurs la data de 29.07.2008, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.08.2008, sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs s-a făcut o prezentare a situației de fapt și a litigiului dedus judecății, recurenta arătând că drepturile salariale suplimentare de C și Paște prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au fost acordate tuturor salariaților - SA începând cu anul 2003, fiind incluse în salariul de bază. În acest sens sunt atât clauzele contractului colectiv de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, cât și interpretarea dată de Comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, norme opozabile tuturor salariaților.
Criticile formulate împotriva hotărârii recurate vizează, în esență, greșita respingere a excepției de prematuritate, greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și greșita soluționare a fondului cauzei pe motiv că pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele pretinse au fost incluse în salariile angajaților.
A arătat astfel recurenta-pârâtă că promovarea acestei actiuni este prematură, deoarece dreptul de a formula cererea de față nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În acest sens, sunt dispozițiile art.168 alin.1 teza finală din contractul colectiv de muncă nemodificat pe perioada 2003-2007.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, deoarece sumele în discuție nu au natură salarială, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, s-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat, deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. În plus, recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
În fine, s-a mai arătat și faptul că instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deși recurenta-pârâtă nu indică formal temeiul de drept al recursului, Curtea constată că se critică în principal modul de interpretare și aplicare a actelor juridice deduse judecății și aplicabile pretenției formulate de intimatii reclamanti. În egală măsură, actele juridice invocate de părți fiind contracte colective de muncă care au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar la primă cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Așa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Susținerile - SA referitoare la prematuritatea acțiunii vor fi înlăturate de C, deoarece din dispozițiile art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 (depuse la dosar) rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub termen suspensiv, urmand a se naste la data împlinirii termenului, si anume cu ocazia sarbatorilor de C si de Paste.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, dacă dreptul pretins este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului. Cum termenul suspensiv al sărbătorilor religioase de Paște și C în anii 2004-2007 s-a împlinit, dreptul la acțiune este astfel actual, născut și personal, intimatii reclamanti având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice anterior evenimentelor de Paște și însă pe care semnatarii contractului colectiv de muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și C nu afectează în niciun fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care se acordau sumele respective, la nivelul unității. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea termenului suspensiv prevăzut în contractul colectiv de muncă dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă, indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit. c Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice, atunci când se pune problema executării sau neexecutării contractului colectiv de muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului prin negocierile dintre partenerii sociali, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c din același text.
Cu privire la fondul cauzei, criticile recurentei pârâte sunt găsite fondate de C în următoarele limite:
Asupra dreptului dedus judecății, părțile litigante au avut poziții divergente. Astfel, reclamantii au susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pe perioada arătată nu au fost plătite de angajator, fiindu-le datorate distinct de salariul de bază în fiecare an, în timp ce angajatorul - SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci fracționat în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al tuturor angajaților în anul 2003.
La instanța de fond, reclamantii au înțeles să dovedească pretențiile lor numai cu copiile actelor de identitate și copiile carnetelor de muncă, deși fac referire în cuprinsul acțiunii la conținutul contractelor colective de muncă la nivelul unității și la cuantumul salariului de bază mediu pe unitate, fără să producă dovezi. În acest fel, reclamantii au nesocotit dispozițiile art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă, salariatii nefiind exonerati de sarcina probei în conflictele de muncă pentru a dovedi pretențiile formulate împotriva angajatorului.
În ceea ce privește pârâta, nu a probat în niciun fel apărările sale, deși îi revenea sarcina probei pe temeiul art. 287 Codul muncii, singurele probe câștigate judecații fiind contractele colective de muncă pe anii 2003-2007, deciziile comisiei paritare constituită la nivelul unității și un raport de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expert. În recurs, probatoriul nu a fost completat de către recurenta-pârâtă.
Cu toate acestea, în baza mijloacelor de probă aflate în dosarul cauzei, Curtea nu poate concluziona asupra pretenției deduse judecății, adică suplimentările salariale cuvenite reclamantilor cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2007. Pentru a se lămuri situația drepturilor bănești în acest interval de timp este necesar a se cunoaște mijloacele juridice prin care angajatorul a executat obligația înscrisă în art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, prin includerea fracționată a primei în salariul de bază al fiecărui salariat. Apoi, nu este cunoscut și nu se poate cunoaște în acest stadiu procesual care era nivelul salariului de bază mediu la nivelul unității în anul 2003, care era deci cuantumul primei cuvenită și modul cum s-a împărțit pe fiecare lună. Apoi, nu se poate verifica dacă pentru anii următori angajatorul a executat obligația în aceeași manieră, dacă salariul de bază a continuat să fie plătit în același fel majorat prin includerea primei sau cuantumul salariului de bază a fost majorat din alte cauze.
Pentru lămurirea acestor aspecte se impune ca părțile să depună la dosar hotărârile luate de conducerea - SA de modificare a salariului de bază prin includerea primelor de Paște și de C, înscrisuri necesare pentru a se verifica salariul de bază înscris în carnetele de muncă al intimatilor-reclamanti.
În plus, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, se impune efectuarea unei expertize contabile (în virtutea rolului activ al instanței statornicit de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, chiar dacă părțile se împotrivesc), expertiză prin care să se verifice care a fost salariul de bază mediu la nivelul - SA pentru anii 2004-2007, dacă drepturile salariale solicitate cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și C au fost incluse în salariul de bază ale reclamantilor pentru perioada solicitată de către acestia și în care s-a dovedit că au prestat muncă efectivă în favoarea angajatorului, iar în caz afirmativ, la ce dată și în ce modalitate, să se stabilească care este cuantumul respectivelor drepturi și să se calculeze actualizarea sumelor în raport de rata inflației. Or, în faza recursului nu poate fi administrată această probă, aspect ce se desprinde din dispozițiile imperative ale art. 305 Cod de procedură civilă.
Nici concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosar de recurenta-pârâtă nu pot fi reținute de instanță, deoarece Codul d e procedură civilă consacră principiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar. În plus, această expertiză extrajudiciară, produsă de recurenta-pârâtă "pro causa", pune pe intimatii-reclamanti în imposibilitatea de a-și dovedi pretențiile, de a arăta elementele de expertizat, de a formula obiective sau de a contesta concluziile expertizei întocmite în afara procesului, cu o evidentă și gravă neglijare a dreptului reclamantilor la apărare, dincolo de faptul că nesocotește principiul administrării nemijlocite a probelor, cum s-a arătat anterior.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.3 Cod de procedură civilă, recursul va fi admis, va fi casată în tot sentința atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță pentru completarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA - Membru GRUP împotriva sentinței civile nr. 1788/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanti G, G,.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a C
GREFIER
Red./tehnored. jud.
2ex./17.02.2009
Jud.fond:,
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
