Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 834/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5901/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.834/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER: - -
******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă -, împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, C, -, G, a, Tănăsoaia, - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă - și intimații-reclamanți:, C, -, G, a, Tănăsoaia,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin cererea de repunere pe rol formulată de către intimații-reclamanți, ca urmare a suspendării judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod proc. civilă, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând dispozițiile art. 104 alin.(13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, nu au răspuns: recurenta-pârâtă - și intimații-reclamanți:, C, -, G, a, Tănăsoaia,.
Curtea, dispune repunerea pe rol a cauzei, după care, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului de către recurenta-pârâtă - și reține cauza în pronunțare pe acest aspect, ca urmare a solicitării intimaților-reclamanți de a se soluționa pricina în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287și art. 288 din Codul muncii art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă.
În considerentele încheierii, s-a reținut că din punct de vedere a naturii juridice prezenta cauză este de dreptul muncii, iar dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiile art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 cuprind reguli speciale de judecare a conflictelor de muncă.
Dispozițiile art. 164 din Codul d e procedură civilă privind conexitatea sunt tratate în titlul III din Codul d e procedură civilă privind procedura de judecată înaintea primei instanțe.
Verificând, conform art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în art. 1, art. 2 și art. 3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției care impune ca, de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, instanța de fond a apreciat că dreptul dedus judecății în prezenta cauză nu este guvernat nici de dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii și nici de dispozițiile art. 74, art.75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999, întrucât acestea vizează procedura de soluționare a litigiilor de muncă pentru care legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Ori, prin instituirea acestor excepții procedurale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu se lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un timp rezonabil în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult, prin reglementarea unor reguli procedurale speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii - în special angajatorii să acționeze cu diligență și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
În acest context, prima instanță a apreciat că societatea pârâtă nu are interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate, așa încât se apreciază că scopul urmărit de aceasta nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală, ci numai efectul stabilit de lege, ca efect al invocării excepției, și anume, suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
De asemenea, prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, dimpotrivă, prin dispozițiile speciale prevăzute de legea pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Prin Decizia nr. 1015/07.07.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul d e procedură civilă, reținând atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 82/05.02.2008.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, și din perspectiva dispozițiilor art. 126 și art. 124 pct.3 din Constituția României, instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, s-au respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art. 282 din Codul muncii, a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și a prevederilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.286, art. 287, art.288 din Codul muncii, art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod procedură civilă.
Împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs SC SA - MEMBRU GRUP, ce a fostînregistrat pe rolul prezentei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În susținerea recursului, recurenta-pârâtă s-a referit doar la excepția de neconstituționalitate a articolelor 222 și 282 din Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în art. 1 alin. 3, art. 9, 1art. 6 alin.1 și alin. 2, art. 20 alin. 1 și art. 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. 1, art. 40, alin. 1, art. 41 alin. 5 și art. 53 alin. 1 și alin. 2, argumentând în esență că toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, invocă dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992.
La termenul din data de 16 februarie 2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului, de către recurenta-pârâtă -
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod proc. civilă, excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 16.02.2009, din oficiu, Curtea, din oficiu, a invocat în ședință publică excepția tardivității declarării prezentului recurs.
Curtea reține că excepția tardivității declarării recursului este întemeiată, astfel că o va admite ca atare și, în consecință, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă - ca fiind tardiv declarat, din următoarele considerente:
Prin încheierea atacată, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287și art. 288 din Codul muncii art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă, cerere formulată de către pârâta - în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Normele de procedură cuprinse în Legea nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt de strictă aplicare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/992:
"(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare-.".
În raport de dispozițiile legale sus-citate (dispoziții ale unei legi speciale), precum și în raport de împrejurarea că recursul a fost primit la Tribunalul Teleorman la data de 02.07.2009, potrivit rezoluției aflată pe prima filă a cererii de recurs (fila 23 din dosarul de recurs), Curtea constată că recursul a fost declarat de către recurenta-pârâtă - cu depășirea termenului de 48 de ore stabilit de lege.
Este adevărat că, în aparență, cererea de recurs ar fi putut fi expediată prin serviciile poștale, întrucât la fila 33 din dosarul de recurs există un plic pe care, însă, nu sunt menționate numărul dosarului de fond și nici alte date sau elemente din care să rezulte cu certitudine că acesta a conținut chiar cererea de recurs dedusă judecății.
Or, dat fiind numărul mare de cauze pe care - îl are pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv pe rolul Tribunalului Teleorman, în lipsa unor dovezi certe în acest sens (borderou de expediere prin serviciile poștale, recipisă scrisoare recomandată și alte documente poștale), Curtea apreciază că nici plicul respectiv și nici ștampila aplicată pe acesta (purtând data de 01.07.2009) nu fac dovada declarării prezentului recurs în termenul legal.
De asemenea, Curtea constată că nici pe plicul aflat la fila 12 din dosarul de recurs nu sunt menționate numărul dosarului de fond și nici date, elemente, mențiuni din care, în lipsa unor dovezi în acest sens, așa cum s-a arătat anterior, ar putea să rezulte că acesta a conținut, într-adevăr, cererea de recurs dedusă judecății.
Față de toate considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii",Curtea urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă -
Totodată, Curtea constată că, n cauza de față, recurenta-pârâtă, prin formularea cu întârziere a recursului, precum și prin formularea, în mod repetat a unor excepții de neconstituționalitate, nu face decât să întârzie, în mod deliberat, soluționarea fondului pricinii, atitudine procesuală ce denotă, practic, exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.
Această atitudine poate fi sancționată de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea, consideră că atitudinea procesuală a recurentei-pârâte, care a formulat tardiv recursul, ocazionând întârzierea judecării, pe fond, a cauzei, precum și perseverența acesteia în invocarea, în mod repetat, a unor excepții de neconstituționalitate, determină aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul de 700 lei (RON), reprezentantului legal al recurentei-intimate -
În consecință, va dispune emiterea unei adrese de dare în debit și comunicarea prezentei decizii către recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului de către recurentă.
Respinge recursul, declarat de către recurenta-pârâtă SC SA, împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, C, -, G, a, Tănăsoaia, ca tardiv formulat.
În temeiul art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod. proc. civilă, dispune amendarea reprezentantului legal al recurentei cu suma de 700 RON.
Dispune emiterea unei adrese de dare în debit.
Dispune comunicarea deciziei către recurentă.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea deciziei în privința măsurii aplicate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 16.03.2010
Jud. fond. (încheiere):;
.
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
