Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 90
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de, -, G, A, I, -, -, -, G, TA, B, G, I, și împotriva sentinței ci vile nr. 1649 din 12 09 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și consilier jr. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurentul depune la dosar declarațiile salariaților prin care își însușesc recursul formulat împotriva sentinței nr.1649 din 12 09 2007 Tribunalului Iași și totodată îl împuternicesc pe domnul să le reprezinte interesele în cadrul dosarului.
Instanța restituie originalul tabelului cu semnăturile persoanelor care au înțeles să declare recurs, original depus la dosar la termenul anterior, copia rămasă la dosar fiind conformă cu originalul.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților.
Recurentul consideră că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea salariaților considerînd că daunele moratorii coincid cu daunele interese care au fost deja acordate. Daunele interese moratorii sunt solicitate ca urmare a neplății la termen a salariilor. Pîrîta nu a fost obligată la plata de dobînzi ci la plata de daune interese în echivalent cu dobînzile bancare.
Prin sentințele civile 630, 1372 și 1282 din anul 2006, emise de Tribunalul Iași, societatea a fost obligată la plata către salariații săi a drepturilor salariale restante precum și daune în echivalent cu dobînzile bancare aferente sumei întîrziată la plată la valoarea dobînzii percepută de BRD de la data scadenței acesteia și pînă la data plății efective. Plata salariilor aferente lunilor ianuarie-mai 2006 fost efectuată la data de 14 septembrie 2006 fără ca societatea să procedeze și la plata dobînzilor bancare.
Întrucît nici pînă azi societatea nu a achitat sumele de bani la care a fost obligată cu titlu de daune la nivelul dobînzilor bancare practicate de BRD, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței Tribunalului Iași iar pe fondul cauzei să se admită acțiunea.
Consilier jr., avînd cuvîntul pentru intimată, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond. Societatea a fost obligată la plata drepturilor salariale restante și la plata de daune interese calculate de la data scadenței și pînă la data plății efective a acestora. Daunele moratorii solicitate de reclamanți coincid cu daunele interese care deja au fost acordate prin sentințele menționate. Solicită respingerea recursului.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1649 din 12.09.2007 Tribunalul Iași respinge
acțiunea formulată de reclamanții:, -, Gacea, Gacea G, -a, I, -, -, -, -, -, - G, --, -, --, -, B, i, G, -, -, -, -, -, I, prin reprezentantul ales,cu domiciliul în I,-, -. IV,. 11 în contradictoriu cu pârâta "" I, cu sediul în I,-.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 630/08.03.2006, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de Sindicatul "", în numele și pentru membrii săi, și de salariații unității reprezentați de, și și a obligat pârâta "" să plătească membrilor sindicatului reclamant și celorlalți reclamanți drepturile salariale restante pe lunile decembrie 2005, ianuarie și februarie 2006, precum și daune în echivalent cu dobânzile bancare aferente sumei întârziate la plată la valoarea dobânzii percepute de BRD, de la data scadenței acestora și până la data plății efective.
La data de 09.06.2006, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1372, dispus completarea sentinței civile nr. 630/08.03.2006, în sensul că pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei decembrie 2005 - februarie 2006, precum și daune în echivalent cu dobânzile bancare aferente sumei întârziate la plată la valoarea dobânzii percepute de BRD, de la data scadenței și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1282/31 mai 2006, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de Sindicatul "", în numele și pentru membrii săi, și de salariații unității reprezentați de, și și a obligat pârâta "" să plătească membrilor sindicatului reclamant și celorlalți reclamanți drepturile salariale restante pe lunile martie, aprilie și mai 2006, cât și daunele în echivalent cu dobânzile bancare aferente sumei întârziate la plată pentru perioadele de întârziere, la valoarea dobânzii percepute de BRD.
Daunele moratorii reprezintă compensarea prejudiciului suferit de creditor datorită executării cu întârziere a obligațiilor sale.
Conform dispozițiilor art. 40 (2) lit. "c" Codul muncii, obligația angajatorului este de a plăti drepturile salariale ale angajaților. Prin sentințele menționate, instanța a obligat unitatea la plata drepturilor salariale restante și la plata de daune interese calculate de la data scadenței și până la data plății efective.
Daunele interese cuprind atât pierderea efectivă cât și beneficiul nerealizat.
Pentru repararea prejudiciului produs salariaților prin întârzierea îndeplinirii obligației de plată a salariilor prevăzută de Codul muncii, pârâta "" Iaf ost obligată la plata de daune interese.
Daunele moratorii solicitate de reclamanți, motivat de faptul că au fost prejudiciați prin devalorizarea leului, coincid cu daunele interese care deja au fost acordate prin sentințele menționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, -, Gacea, Gacea G, -a, I, -, -, -, -, -, - G, --, -, --, -, B, i, G, -, -, -, -, -, I, ,.
Recurenții-reclamanți consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că daunele moratorii solicitate coincid cu daunele-interese care au fost deja acordate.
Recurenții arată că acțiunea de obligare la plata de daune-interese moratorii nu este în baza hotărârilor judecătorești ci este ca urmare a neplății la termen a salariilor și a daunelor-interese la care pârâta a fost ținută prin două hotărâri judecătorești, temeiul de drept fiind Codul muncii. Prin cele două sentințe pârâta nu a fost obligată la plata de dobânzi ci la plata de daune.
Recurenta motivează că instanțele judecătorești s-au pronunțat unitar în sensul admisibilității cumulului dobânzilor cu actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație. Aceasta deoarece în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. În acest sens sunt dispozițiile nr.OG 5/2001.
Recurenții consideră, astfel, că este posibilă nu doar actualizarea creanței inițiale și acordarea dobânzii legale ci și actualizarea dobânzii legale moratorii. De asemenea, alături de dobânda legală, creditorul poate cere în justiție și alte despăgubiri. În acest sens a solicitat obligarea pârâtei la daune-interese moratorii reprezentând neplata la termenul stipulat a dobânzilor bancare aplicate ca urmare a achitării cu întârziere a salariilor aferente anului 2006 pentru perioada decembrie 2005, ianuarie și februarie 2006 și obligarea la plata de daune-interese moratorii în cuantum echivalent cu dobânzile bancare practicate de de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești și până la plata efectivă a acestor dobânzi.
Motivează recurenții că plata salariilor a avut loc în anul 2006. Dat fiind faptul că plata nu a fost efectuată la scadență, în raport de dispozițiile art. 1088 cod civil existența prejudiciului este prezumat, astfel încât conform art. 1084 creditorul este îndreptățit la reparare.
Intimata-pârâtă "", prin reprezentant legal, formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata susține că prin sentințele civile nr. 630/08.03.2006 și nr. 1282/31.05.2006 "" a fost obligată deja la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariaților prin întârzierea îndeplinirii obligației de plată a salariilor.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea reține că prin două hotărâri judecătorești (sentințele civile nr. 630/08.03.2006 și nr. 1282/31.05.2006 pronunțate de Tribunalul Iași ) "" a fost obligată să plătească salariaților-reclamanți drepturile salariale restante pentru intervalul decembrie 2005 - mai 2006 precum și daune în echivalent cu dobânzile bancare percepute de de la data scadenței și până la data plății efective.
După cum susțin ambele părți, hotărârile au fost executate doar parțial de angajatorul-debitor, în sensul că la data de 14 septembrie 2006 salariaților-reclamanți le-au fost plătite drepturile salariale, restante pentru perioada ianuarie - mai 2006.
Societatea nu a procedat însă și la plata dobânzilor bancare la care a fost obligată prin hotărârile irevocabile.
În litigiul pendinte reclamanții solicită sancționarea angajatorului pentru neexecutarea întocmai a hotărârilor judecătorești în sensul că cer ca acesta să fie obligat la plata de daune-interese moratorii constând în aplicarea dobânzii bancare practicate de la dobânzile bancare la care a fost obligat judecătorește, dobânzi ce nu au fost achitate odată cu drepturile salariale în septembrie 2006.
Este adevărat că, daunele moratorii se cumulează cu executarea obligației, art. 1088 Cod civil instituind prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorată de debitor el a suferit un prejudiciu.
Însă, prin raportare la dispozițiile art. 1089 Cod civil daunele-interese moratorii sau dobânda se calculează numai asupra sumei datorate, anatocismul (obligația de a plăti dobândă la dobândă) fiind interzis de acest text legal.
Reclamanții erau îndreptățiți să ceară actualizarea dobânzii în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective conform art. 1(2) din nr.OG 5/2001, așa cum au invocat chiar prin motivele de recurs. Însă instanța nu a fost investită cu această cerere, fiind obligată a se pronunța în limitele cadrului procesual fixat de părți conform art. 129(6) Cod procedură civilă.
Prin consecință, Curtea constată nefondat recursul, cererea de obligare a angajatorului de plată a dobânzii la dobândă neputând fi primită în contextul art. 1089 Cod civil.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții:, -, Gacea, Gacea G, -a, I, -, -, -, -, -, - G, --, -, --, -, B, i, G, -, -, -, -, -, I, împotriva sentinței civile nr. 1649 din 12 septembrie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
27.03.2008/2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
