Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9208/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9208
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță
JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia Judecător
Grefier -
xxx
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr. 4357/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C prin consilier juridic - și intimata reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea de concluzii scrise din partea recurentului.
Avocat depune Ordonanța nr. 23/31.01.2007, ca izvor de drept.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Consilier juridic - pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, conform motivelor invocate în concluziile scrise.
Avocat reprezentantul intimatei reclamante, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 04 iunie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic de Urgență nr.1 C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 05.06.2005 - 15.11.2005, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" în perioada 05.06.2005 - 30.06.2006, obligarea angajatorului la efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească și totodată să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical, având locul de muncă la Policlinica pentru Sportivi
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr.115/2004.
Reclamanta a precizat că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că numai salariații cu locul de munca in secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii in timp ce personalul cu locul de muncă in cabinete medicale din grădinițe, școli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.
Procedând constant în acest mod, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații.
În plus, în spiritul prevederilor art. 38 din Codul muncii, reclamanta nu poate renunța la dreptul recunoscut de lege de a beneficia lunar de tichete de masă. Ori, angajatorul i-a creat, prin culpa sa, un prejudiciu material pe care, în spiritul art. 269 din Codul muncii, trebuie să-l acopere integral prin plata despăgubirilor.
În ce privește pct. 2 din cerere, s-a arătat că, fiind angajat cu contract de muncă la un spital clinic, în sensul art. 8 lit. h din Legea nr. 270/2003, respectiv art. 172, lit. h din Legea nr. 95/2006, reclamanta a susținut că trebuia să beneficieze de salarizarea prevăzută prin lege pentru unitățile clinice. În timp ce personalul cu locul de muncă în secțiile spitalului a beneficiat pe întreg intervalul litigios de încadrarea corectă, reclamanta fost încadrată în limitele prevăzute de anexa I pct. I "unități sanitare, altele decât cele clinice".
Deși legea nu distinge, pârâtul a distins în mod nelegal și abuziv și a hotărât ca reclamanta să nu beneficieze de salarizarea pe grila prevăzută pentru unitățile clinice.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr. 125/2005 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În scop probator, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Protocolul cu nr.1639/23.02.2006 încheiat intre D si Uniunea Sindicatelor SANITAS D, extrase din acte normative și carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul a depus în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamanta nu a putut beneficia de prevederile G 115/2004 întrucât locul său de muncă de la cabinetul școlar cade sub incidența legii 512/2005 și a art. 24 din Legea 379 /2006 privind bugetul de stat unde se prevede foarte clar că, "în bugetele instituțiilor publicenu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", acest personal medical din școli fiind plătit de la bugetul de stat, neputând beneficia de acordarea tichetelor de masă conform legii.
Referitor la al doilea capăt de cerere, spitalul a arătat că, de salarizarea prevăzută în legislația în vigoare pentru unitățile clinice beneficiază numai personalul care își desfășoară activitatea în mod permanent pe lângă asistenta medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical, precum și cercetare medicală, reclamanta fiind salarizată corect, deoarece conform art. 8 lit. h din OG40/2004 "Spitalul clinic este spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare în specialități diferite, care desfășoară asistență medicală, activitate de învățământ și cercetare științifică medicală de educație medicală continuă", reclamanta nedesfășurând o astfel de activitate în cadrul Policlinicii pentru Sportivi.
Prin adresele depuse la dosarul cauzei, spitalul a dovedit care este personalul ce beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, neîndeplinind nici activitate de învățământ, nici de cercetare științifico- medicală și educație continuă.
În susținere, pârâtul a depus, în copie un set de înscrisuri constând în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2005, 2006, 2007, CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, acte normative și carnetul de muncă al reclamantei.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.4357/25 iunie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Clinic de Urgență nr.1
A obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 05.06.2005-30.06.2006, cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze aceasta potrivit numărului de zile lucrate în perioada 05.06.2005-15.11.2005, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de devalorizare a monedei naționale, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalului Clinic de Urgență nr. 1 C, în funcția de asistent medical, cu locul de muncă la Policlinica pentru Sportivi din cadrul spitalului, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 05.06.2005-30.06.2006.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța a constatat întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
In cazul in care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși pârâtul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere in acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării intr-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative in materie sunt unitare in reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin. 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
In raport de aceste considerente, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 05.06.2005-15.11.2005, proporțional cu zilele lucrate,dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critică sentința pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, neținându-se cont de niciuna din adresele depuse de recurent în dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
O altă critică se referă la faptul că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical.
Recurentul critică sentința și pentru faptul că intimata este încadrată ca asistent medical la Policlinica Sportivă C și este plătită de la bugetul de stat și conform legii nu poate beneficia de tichete de masă astfel că spitalul nu are nici o culpă pentru neacordarea acestora.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul este nefondat.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu recurentul- pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Intimata a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Așa cum s-a arătat reclamanta este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical în baza unui contract individual de muncă având locul de muncă la Cabinetul medical din cadrul Policlinicii pentru Sportivi
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr. 4357din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
31.10.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Mihaela CotoraJudecători:Mihaela Cotora, Dorina Stoichin, Sorina Lucia
