Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9309/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9309
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul Local M, Primarul Municipiului M împotriva sentinței civile nr.3476 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții pârâți Consiliul Local M și Primarul Municipiului M au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea inregistrata sub nr- la Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, petitionara a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea intimatilor Consiliul Local M si Primarul Municipiului M, la plata drepturilor banesti indexate si actualizate la data platii efective, pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica pe toata perioada existentei raporturilor de munca, orele suplimentare si sporul prevazut de lege pentru acestea si sporul de 100% pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, petitionara a aratat ca in perioada 01.04.2005-01.12.2006 a fost angajata ca personal contractual, a desfasurat activitate normala in zilele de repaus saptamanal si trebuia sa beneficieze de un spor conform art.132 alin.3 din Codul Muncii si art. 41 din Contractul Colectiv de Munca Unic, spor care insa nu fost acordat.
Intrucat munca suplimentara nu a fost compensata cu ore libere platite, i se cuvine un salariu aferent orelor prestate si sporul la salariu corespunzator duratei acesteia, asa cum este stipulat de art. 120 alin.1 si 2 din Codul Muncii. Acest drept este prevazut si de litera J pct.3 din contractul individual de munca.
A mai aratat ca in zilele de sarbatori legale a desfasurat activitate normala, iar angajatorul trebuia sa asigure compensarea cu timp liber corespunzator si totodata sa acorde un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% conform art.137 alin.2 din Codul Muncii.
Neacordarea acestor drepturi salariale reprezinta o privare de drepturi abuziva, iar Conventia pentru Apararea Drepturilor si Liberatilor Fundamentale face referire la interzicerea abuzului de drept.
Intimatii Consiliul Local M si Primarul Municipiului M au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii petentei, motivand in esenta, ca personalul Serviciului Politie Comunitara M este format din functionari si personal contractual, stabilirea drepturilor salariale, fiind prevazuta de nr.OG6/2007, pentru functionari publici si OG10/2007 pentru personal contractual din sectorul bugetar. Ca angajatilor Serviciului Politie Comunitara M li se respecta durata normala a timpului de lucru, recuperarea si compensarea cu timp liber corespunzator a orelor lucrate in zilele de repaus saptamanal sau de sarbatori legale, acestia beneficiind de plata orelor suplimentare, aspecte rezultand cu certitudine din pontajele anexate.
De asemenea, s-a aratat ca personalul Serviciului Politie Comunitara M beneficiaza de plata orelor suplimentare cu spor de 100% din salariul de baza pentru orele lucrate peste durata normala a timpului de lucru, in zilele de repaus saptamanal sau de sarbatori legale, din luna octombrie 2005.
La solicitarea petentei, la termenul din 10.01.2008, instanta incuviintat efectuarea unei expertize contabile, fiind numit expert, avand ca obiective: sa se verifice daca petenta a prestat ore suplimentare in perioada 01.04.2005-01.12.2006 si daca acestea au fost compensate prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile conform disp.art.119 Codul Munci i; In caz contrar sa se calculeze contravaloarea acestora conform disp.art.120 alin.2 Codul Muncii, reactualizate; sa se verifice daca petenta a prestat activitate in zilele de repaus saptamanal si zilele de sarbatori legale, daca a beneficiat de repaus saptamanal in alte zile in conditiile art.132 alin.2 Codul Muncii si de timp liber pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale in in conditiile prevazute de art.137 alin.1 Codul Munci i; In caz contrar sa se calculeze contravaloarea orelor prestate in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale conform dispoz.art.132 alin.5 Codul Muncii si 137 alin.2 Codul Muncii, reactualizate.
La termenul din 06.- s-a depus raportul de expertiza, la care intimatii au formulat obiectiuni.
Prin sentința nr. 3476 din 15 mai 2008, Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis actiunea formulata de petitionara in contradictoriu cu intimatii Consiliul Local M si Primarul Municipiului
A obligat intimatii la plata catre petenta a drepturilor salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 2.461 lei pe perioada 01.04.2005-01.12.2006 suma ce a fost actualizata cu indicele de inflatie pana la data de 31.01.2008.
A obligat intimatii la plata catre petenta a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat si a retinut că petitionara este salariata intimatei, in functia de referent.
In perioada 01.04.2005-01.12.2006, desi a desfasurat activitate normala in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale, nu a beneficiat de sporurile cuvenite pentru munca suplimentara.
Potrivit art.117 Codul Muncii " munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, este considerata munca suplimentara.
Art.120 din acelasi act normativ prevede ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art.119 alin.1(30 de zile dupa efectuarea acesteia) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia, spor care se negociaza prin contractele colective de munca.
Conform art.137 alin.2, in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Din concluziile raportului de expertiza a reieșit ca petenta, in perioada 01.04.2005-01.12.2006 a prestat ore suplimentare prestate peste programul normal de lucru, dar acestea au fost remunerate corespunzator.In aceeasi perioada petenta a prestat activitate in zilele de repaus saptamanal, asa cum rezulta de altfel si din fisele colective de prezenta, a beneficiat de zile libere pentru munca prestata, dar nu a beneficiat de sporul de 100% pentru orele lucrate in zilele de sambata si duminica, contravaloarea acestora fiind de 2.461 lei.
Intimatii au formulat obiectiuni la raportul de expertiza, la care a raspuns expertul, precizand ca, cuantumul orelor prestate calculate initial este acelasi, concluziile raportului de expertiza fiind neschimbate.
Conform art.274 Cod de procedura civila, instanta a obligat intimatii la plata catre petenta a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de expert.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea pronunțată este dată prin aplicarea greșită a legii întrucât a fost motivată pe un raport de expertită eronat,în sensul că expertul desemnat a calculat sporul de 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica și sărbătorile legale dar nu a scăzut compensarea cu timp liber corespunzător. Expertul desemnat a interpretat greșit definirea orelor suplimentare, respectiv a considerat munca prestată în zilele de repaus săptămânal ca ore suplimentare, deși fac parte din programul normal de lucru.
Recurenții au mai arătat că intimata a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal pentru care a beneficiat de zile libere corespunzătoare,cu respectarea duratei normale a timpului de lucru respectiv 40 de ore/săptămână,
Din anexa la raportul de expertiză se observă câte ore au fost efectuate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale pe fiecare lună în perioada solicitată de intimată.
Aceste ore fac parte din cele 170 ore în medie care reprezintă normatele lunii. Din pontajele pe care le-a depus la dosarul cauzei rezultă liberele legale acordate conform programului de lucru din fiecare lună.
Au mai arătat recurenții că expertul a interpretat greșit orele efectuate în zilele de repaus săptămânal întrucât acestea nu sunt ore suplimentare,ci fac parte din programul normal de lucru, pentru care se acordă recuperări în cursul săptămânii următoare.
In cazul de față nu se putea acorda sporul de 100 % pentru orele lucrate în repaus săptămânal deoarece a beneficiat de recuperări astfel că nu s-a depășit durate normală a timpului de muncă.
Art.117-138 Codul Muncii cât și.nr.9/2005 la art.13,3/2006,art.18,OG.10/2007(art.18) care sunt legile speciale speciale de salarizare ale personalului contractual din sectorul bugetar precizează că se plăteste sporul de 100% numai dacă nu se compensează cu timp liber corespunzător munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
In drept recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Cu privire la orele suplimentare, Curtea constată că prima instanță,în mod corect, a admis și această cerere pentru următoarele considerente:
Art. 117 alin.1 Codul Muncii prevede că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109(8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână )este considerată muncă suplimentară.
Conform art. 119 alin.1 Codul Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 120 alin. 1 Codul Muncii prevede că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform dispozițiilor menționate mai sus, angajatorul are obligația să acorde salariatului, atunci când acesta a prestat activitate peste programul normal de lucru (ore suplimentare) timp liber plătit în următoarele 30 de zile, iar în caz contrar să plătească un spor ce nu va putea fi mai mic de 75 % din salariu.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că intimata a prestat în perioada 01 04 2005- 01 12 2006 un număr de 70 de ore suplimentare pentru care nu s-a acordat nici timp liber plătit și nici spor la salariu.
Expertul a calculat contravaloarea acestor ore suplimentare prin acordarea unui spor de 75 %.
Recurenții sunt în eroare atunci când susțin că au acordat timp liber, în compensare, pentru orele suplimentate efectuate astfel că nu mai pot fi obligați la plata sporului de 100%, deoarece instanța de fond a acordat suma calculată de expert, la nivelul unui procent de spor de 75%. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut, conform concluziilor raportului de expertiză că pentru cele 70 de ore suplimentare efectuate și menționate în foile colective de prezență, nu s-a acordat timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
Curtea constată că și cererea privind plata orelor prestate în zilele de sărbători legale și de repaus săptămânal a fost admisă în mod corect, pentru următoarele considerente:
Conform art. 134 alin.1 Codul Muncii, zilele de legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 și 2 ianuarie;
- prima și a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- 1 decembrie;
- prima și a doua zi de C;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform acestor dispoziții legale,angajatorul,în cazul în care salariatul prestează activitate în cadrul programului normal de lucru în zilele de legală,are obligația să acorde timp liber corespunzător în termen de 30 de zile,în caz contrar trebuind să acorde sporul de 100%.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că intimata a prestat activitate în zilele de legală pentru care nu a primit sporul de 100 % la salariu.
Conform art. 132 alin.1 Codul Muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Interpretând aceste dispoziții legale se ajunge la concluzia că,atunci când nu se acordă repausul sâmbăta și duminica,este obligatoriu ca repausul să se acorde în alte zile din săptămână.
Însă acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează,obligatoriu, cu sporul stabilit de art.132 alin.3 și 5 Codul Muncii.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul programului normal de lucru, nu numai în cazul în care, în timpul repausului săptămânal, a prestat ore suplimentare deoarece dispozițiile legale nu fac nicio distincție în acest sens.
În cazul în care orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică ar fi și ore suplimentare, modalitatea de calcul a acestor ore este alta iar dispozițiile legale aplicabile sunt atât cele care reglementează orele suplimentare cât și cele care reglementează activitatea desfășurată în timpul repausului săptămânal.
În cauza de față,după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimata a prestat activitate în zilele de repaus săptămânal în perioada 01.04.2005-1.12.2006, a beneficiat de repaus în alte zile ale săptămânii, dar nu și de sporul prevăzut de art.132 Codul Muncii.
Recurenții sunt în eroare atunci când susțin că au acordat timp liber, în compensare, pentru orele suplimentare efectuate astfel că nu mai pot fi obligați la plata sporului de 100%,deoarece instanța de fond nu a acordat contravaloarea orelor suplimentare, acest capăt de cerere fiind respins, ci numai sporul de 100% prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru activitatea prestată în zilele de sâmbătă și duminică.
Cu privire la susținerea recurenților că se aplică dispozițiile nr.OG10/ 31 01 2007, Curtea constată că este nefondată deoarece acest act normativ este adoptat ulterior perioadei în litigiu.
În cauza de față, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimata a prestat activitate în zilele de repaus săptămânal în perioada 01.04.2005-1 12 2006, a beneficiat de repaus în alte zile ale săptămânii dar nu și de sporul prevăzut de art.132 Codul Muncii.
Cu privire la susținerea recurenților că se aplică dispozițiile nr.OG10/ 31 01 2007,Curtea constată că este nefondată deoarece acest act normativ este adoptat ulterior perioadei în litigiu.
Față de aceste aspecte,Curtea consideră că sentința pronunțată este temeinică și legală și urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local M și Primarul Municipiului M, împotriva sentinței civile nr. 3476 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Președinte Judecător Judecător
- --- - - -
Grefier
Red.jud.
2 ex/20.11.2008
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
