Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6061/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 96R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1350 din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații: C-, TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50% și spor de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 05.01.2010, de către intimata C-, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.1350 din data de 29.06.2009 pronunțata de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si, in consecinta, a fost respinsa acțiunea fată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisa acțiunea formulată de reclamanta C- în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI si MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, acestia fiind obligati la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate în cuantum de 50% și respectiv de 15% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.07.2008 până la data pronunțării - 29.06.2009 și în continuare, cu actualizare la data plății.
Prima instanta a retinut ca reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Teleorman din data de 1.07.2008 fiind salarizată în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 și OUG 27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG 83/2000 însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2 ).
Abrogarea art.47 din legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție: "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale, de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta" iar prin art.1 pct Q 1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996 așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 este nelegală și mai mult, subzistă noțiunile acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.III din legea nr.304/2004, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile, incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari iar în conformitate cu art.55, aceștia fac parte din completele de judecată constituite pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurărilor sociale.
Pe de altă parte, salarizarea asistenților judiciari, așa cum a fost reglementată de la început este asimilată cu salarizarea judecătorului stagiar anul I-II (Legea 92/1992 și legea 50/1996) context în care aceștia sunt îndreptățiți a primi și sporurile de care beneficiază judecătorul stagiar.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casația și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, aceștia au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.80/2000 astfel încât se va da eficiență dispozițiilor art.329(3) teza finală din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituția, republicată, ale Ordonanțelor Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicate și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la sporul de fidelitate, a constatat tribunalul ca reclamanta a fost numită în funcția de asistent judiciar în condițiile art.110 și următoarele din legea nr.304/2004 republicată. OUG nr.24/2006 reglementează prin art.16 alin.1 și 2 salarizarea asistenților judiciari stabilind că beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți după caz la lit.A din anexa nr.crt.28-31, în raport de vechimea în funcții juridice.
Conform art.86 din Legea nr.303/2004 astfel cum a fost modificată prin OUG 100/2007, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzuți la art.87 alin.1 sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, procuror financiar, consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1 precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliul Legislativ.
Potrivit art.4 din OUG nr.27/2006 toate categoriile de personal judiciar de specialitate din instanțele judecătorești, judecători, procurori, magistrați asistenți, beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția juridică sau de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
De sporul de fidelitate beneficiază și personalul auxiliar de specialitate în conformitate cu prevederile OG nr.8/2007.
Asistenții judiciari, deși desfășoară activitate de specialitate juridică în cadrul instanțelor judecătorești, legea declarând expres că perioada desfășurată în funcția de asistent judiciar constituie vechime în magistratură, această categorie socio-profesională este exclusă de la beneficiul sporului prevăzut la art.4 din OUG nr.27/2006. Asistenții judiciari au aceleași obligații și interdicții profesionale, nu pot fi tratați diferit, aceștia aflându-se în situație comparabilă cu celelalte categorii socio-profesionale din categoria personalului judiciar din instanțele judecătorești.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Reclamanta a solicitat obligarea și a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate.
Între reclamantă și acest pârât reține tribunalul că nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale, ordonator principal de credite fiind Ministerul Justiției și Libertăților al cărui buget este aprobat prin legea bugetului de stat.
Ca atare, neexistând identitate între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu de instanță este întemeiată și urmează a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca persoană fără calitate procesuală pasivă.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 28.09.2009 sub nr- (Număr în format vechi 6061/2009), prin care solicita modificarea sentintei si respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, recurentul arata ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, aspecte retinute de Curtea Constitutionala in deciziile nr. 818/2008 si nr. 1325/2008 prin care a constatat ca dispozitiile OG nr. 137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instatele judecatoresti au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara ori cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Mai arata recurentul ca pronuntarea unei hotarari prin care sa se acorde alte drepturi salariale peste cele prevazute de lege in mod expres a fost considerata de Curtea Constitutionala ca depasire a puterii judecatoresti. In sedinta din 27 mai 2009, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta C de Casatie si Justitie, si Parlamentul Romaniei, constatand existenta unui astfel de conflict.
Precizeaza recuretul ca hotararea recurenta este data cu aplicarea gresita a legii. Astfel, modalitatea de stabilire a indemnizatiei magistratilor consultanti precum si drepturile acestora au fost stabilite prin OUG nr. 177/2002, care trimite la anumite articole din Legea nr. 50/1996, printre care nu se regaseste art. 47 care reglementeaza sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Cat priveste sporul de confidentialitate, arata recurentul ca nu exista temei legal pentru a proceda la acordarea acestuia catre intimata reclamanta, deoarece legea aplicabila salarizarii categoriei din care aceasta face parte nu prevede un astfel de spor, astfel incat nu se poate adauga la lege.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct 4 si 9 Cpc.
Intimata, legal citata, depune intampinare prin care solicita respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de temeiul de drept invocat de recurent, Curtea retine urmatoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Teleorman incepand cu data de 1.07.2008.
Cat priveste sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, constatam ca art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea ca "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text a fost supus interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea asigurarii unei practici unitare. Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casația și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, aceștia au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.80/2000.
Textul de lege citat mai sus nu prevede ca acest spor este aplicabil si asistentilor judiciari.
Legea nr. 92/1992, in prezent abrogata, in art. 691si urm. si Legea nr. 304/2004, in art. 111 si urm. prevad in mod expres, care sunt drepturile si obligatiile stabilite pentru magistrati de care beneficiaza si asistentii judiciari.
OUG nr. 177/2002, abrogata prin OUG nr. 27/2006, prevedea in art. 15 ca "Magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30".
Nici o trimitere nu se face la prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
De asemenea, art. 16 din OUG nr. 27/2006 prevedea ca "Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28 - 31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4^1, 5, 7, 18, 24 și 25.
(3) de încadrare brute lunare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se acordă prin ordin al ministrului justiției".
de prevederile legale mai sus citate, nu se poate concluziona ca asistentii judiciari beneficiaza de drepturile salariale ale magistratilor in mod general, nediferentiat. Dimpotriva, acestia beneficiaza numai de anumite drepturi expres prevazute, printre care nu afla si sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica.
Faptul ca anumite drepturi si obligatii prevazute de lege sunt aplicabile si asistentilor judiciari nu este de natura sa conduca la concluzia ca acestia sunt beneficiari si tuturor celorlalte drepturi prevazute pentru magistrati, cu atat mai mult cu cat nu sunt nici tinuti de toate celelalte obligatii ale magistratilor.
Legiuitorul, stabilind regimul juridic al acestei categorii profesionale, a prevazut ca anumite drepturi si obligatii ale magistratilor sa fie aplicabile si acestei categorii, dar existenta unor asemanari nu presupune identitatea si uniformizarea regimurilor juridice.
Nu se pune problema existentei unei discriminari atat timp cat asistentii judiciari nu afla intr-o situatie comparabila cu a magistratilor.
Cat priveste sporul de confidentialitate, Curtea retine ca prin Deizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in cadrul unui recurs in interesul legii, s-a constatat ca "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Prin urmare, acest spor se aplica numai persoanelor prevazute expres de lege, neputand fi extins si la alte categorii profesionale.
Pentru acest considerente, Curtea apreciaza ca recursul este intemeiat, prima instanta facand o aplicarea eronata a dispozitiilor legale incidente, fiind indeplinite cerintele motivului de recurs prev. de art. 304 pct 9 Cpc.
Nu apreciem fondata critica referitoare la incidenta motivului de recurs prev. de art. 309 pct 4 Cpc, deoarece decizia din 27 mai 2009 pronuntata de Curtea Constitutionala nu poate anula efectele deciziilo pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in interesul legii, deopotriva obligatorii pentru instantele de judecata. In speta, insa, se pune problema interpretarii si aplicarii gresite a dispozitiilor legale de catre prima instanta.
Avand in vedere cele mai sus expuse, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va respinge actiunea formulata impotriva paratilor Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei si Libertatilor, ca neintemeiata. Va mentine restul dispozitiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1350 din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații: C-, TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifica, in parte, sentinta recurata in parte sentinta recurata, in sensul ca va respinge actiunea formulata impotriva paratilor TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI si MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ca neintemeiata.
Mentine celelalte dispozitii.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2ex./20.01.2010
Jud. fond:,.
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
