Pretentii civile. Speta. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6213/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 97R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 22.12.2009, de către recurenta, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a atașat motivarea recursului. La data de 06.01.2010, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, în dublu exemplar.
Având în vedere faptul că prin cererea recurentei depusă la dosar la data de 22.12.2009, precum și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a art.28 alin. 2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, art.286, art. 287și art.288 din Codul Muncii art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă, întrucât excepțiile invocate sunt inadmisibile.
În considerente a reținut că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la rezolvarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, nerespectarea fie și a uneia dintre acestea conducând la respingerea cererii de sesizare.
Printre aceste condiții se află și cea care impune ca textul legal cu privire la care s-a invocat excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, cerință care decurge din conținutul art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
O normă legală are legătură cu soluționarea unei cauze atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea judecătorească ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.
Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 222 și 282 din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr. 168/1999, art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, acestea nu vizează obiectul cauzei, referindu-se, pe de o parte, la norme dispozitive privind reprezentarea părților, iar pe de altă parte, la norme procedurale privind desfășurarea procesului și soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Dreptul dedus judecății nu este guvernat de dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 Codul Muncii, art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 68/1999, întrucât acestea vizează procedura de soluționare a litigiilor de muncă, pentru care legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Ori, prin instituirea acestor excepții procedurale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu se lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un timp rezonabil în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult, prin reglementarea unor reguli procedurale speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii - în special angajatorii să acționeze cu diligență și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
În acest context, pârâta nu are interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate, așa încât se apreciază că scopul urmărit de aceasta nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală, ci numai efectul stabilit de lege, ca efect al invocării excepției, și anume, suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Prin Decizia nr. 82/05.02.2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul Muncii sunt constituționale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptate raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta.
Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă pe considerentul că acestea stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a lua măsura conexării cauzelor, se constată că prin posibilitatea conferită instanței de a aprecia asupra oportunității acestei măsuri, care se dispune doar în interesul unei mai bune judecăți a cauzelor, se evită de fapt prelungirea artificială și nejustificată a procesului și se asigură părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
De asemenea, prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, dimpotrivă, prin dispozițiile speciale prevăzute de legea pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
Prin Decizia nr. 1015/07.07.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul d e procedură civilă, reținând atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 82/05.02.2008.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, și din perspectiva dispozițiilor art. 126 și art. 124 pct.3 din Constituția României, instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, s-au respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art. 282 din Codul Muncii, a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și a prevederilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.286, art. 287, art.288 din Codul Muncii, art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod procedură civilă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA - GRUP înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului s-a referit doar la excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul Muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în art.1 alin. 3, 9, 16 alin.1 și 2, 20 alin. 1 și 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. 1, 40, alin. 1, 41 alin.5 și 53 alin. 1 și 2 argumentând în esență că toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
Cercetând recursul formulat prin prisma criticilor formulate și a cerințelor de admisibilitate statuate de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 rep. Curtea constată că excepție a fost ridicată de una dintre părțile procesului în faza recursului și privește dispoziții legale în vigoare, nedeclarate anterior neconstituționale.
Cât privește însă cerința ca dispozițiile care fac obiectul excepției să aibă legătură cu cauza, se constată că, într-adevăr, aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, textele în discuție, criticate prin prisma posibilității sindicatelor de a sta în proces, nu au nicio relevanță în soluționarea prezentei cauze,ce pune în discuție existența unui drept salarial, izvorât din convențiile colective de muncă, pretins de salariați a căror calitate procesuală activă nu este negată. Condiția pertinenței excepției în proces a fost constant explicată în jurisprudența Curții Constituționale ca rezidând în cerința caracterului efectiv, realmente util al dispozițiilor criticate pentru soluția procesului. Or, în speță, considerațiile recurentei, bazate pe o interpretare proprie cu privire la posibilitatea participării sindicatelor în proces, nu interferează deloc cu soluționarea acestuia,reprezentând simple speculații teoretice,ocazionate de acest gen de litigii, dar inutile practic în prezenta cauză, de vreme ce sindicatul nu este parte și nici reprezentant al părții, după cum pârâta-recurentă nici nu a formulat vreo cerere de introducere în cauză a organizației sindicale, uzând de vreuna din modalitățile procedural-civile prin care se pot introduce terți în proces și care să-i fi fost respinsă.
Mai mult, nu a justificat în nici un fel interesul și utilitatea chemării în judecată a sindicatului, în condițiile în care titularul dreptului salarial pretins este salariatul, calitatea de pârât neputând reveni decât unității angajatoare, iar procesul se judecă prin prisma obiectului acțiunii introductive, temeiurilor de fapt și de drept ale acesteia și motivelor de recurs, nici unele nici altele neantamând chestiunea participării procesuale a sindicatelor.
Din această perspectivă, necesitatea ca sindicatul să stea în proces, învederată de recurentă, reprezintă o simplă eventualitate, care nu justifică intervenția Curții Constituționale, ținute să efectueze un control pe cale de excepție,ca modalitate defensivă prin care partea se apără împotriva unei norme care i se aplică, criticând-o pentru neconformitate cu legea fundamentală,în sistemul dreptului românesc nefiind recunoscută contestarea constituționalității legii pe cale de acțiune, într-un soi de "actio popularis", la îndemâna oricărei persoane interesate să-și confrunte părerile despre neconstituționalitatea legilor cu opinia oficială a instanței de contencios constituțional.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că excepția invocată care formează obiectul recursului este nepertinentă, fără nicio relevanță pentru soluționarea cauzei, astfel că, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul, constatând legală încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în Calea, nr.239, sector 1 B împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I, cu domiciliul în V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./26.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
