Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9769/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9769
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
***********
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr.1275 din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S-INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR 4 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind recurent reclamant și intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurent reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 1275 de la 15 septembrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului O și a constatat lipsa calității procesuale pasive.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, cu sediul în S, Ec., nr. 64B, județul O, în numele membrilor de sindicat, HG, - -, a împotriva pârâților Grădinița cu program prelungit nr. 4 S, Consiliul local al orașului S, Primarul orașului S - Instituția Primarului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în baza art. 137 Cod procedură civilă, procedând la analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului O, s-a constatat că aceasta este întemeiată întrucât, potrivit art. 167 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că ordonator de credite este consiliul local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, precum și Instituția Primarului care, potrivit art. 77 din legea administrației publice locale, duce la îndeplinire hotărârile consiliului local.
În această situație, s-a admis excepția și s-a constatat lipsa calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului
Pe fondul cauzei, instanța a constatat cererea formulată ca neîntemeiată.
S-a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță reprezentații au calitatea de salariați în cadrul unei instituții de învățământ, instituție ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Potrivit susținerilor pârâților, nu există fonduri necesare acordării contravalorii tichetelor de masă, prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2005- 2008.
Față de această susținere și având în vedere că acordarea acestor drepturi este condiționată de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul local și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii conform prevederii art. 1 din Legea 142 /1998, instanța a apreciat că reprezentaților nu li se cuvin sumele solicitate.
Aceste dispoziții instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi tichete de masă, acordate în anumite limite și nu o obligație legală a angajatorilor.
De altfel prin Decizia nr.297/11.03.2008 Curtea Constituțională a constatat că prin dispozițiile art.1 din Legea 142 /1998 nu sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la protecția socială a muncii,deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție în sensul celor prevăzute de textul constituțional.
De asemenea, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici prevederile art.14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării, nefiind vorba de drepturi și libertăți recunoscute de Convenție.
Nu se poate astfel reține susținerea reprezentaților că drepturile solicitate li se cuvin conform contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005- 2006, 2007-2010, având în vedere că acestea sunt prevăzute la categoria alte venituri ce se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților, iar aceste prevederi sunt în sensul menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul precizând că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
In ce privește lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al județului O, susține că greșit a fost admisă, deoarece acesta are calitatea de angajator al cadrelor didactice, este cel care încheie contractul individual de muncă al fiecărui cadru didactic și portă sigiliul acestuia, fiind semnat de directorul unității de învățământ în baza delegației din partea inspectorului școlar general.
Intr-un litigiu de muncă este obligatoriu ca și angajatorul să fire parte în proces, iar inspectoratul școlar are această calitate, în plus are obligații de control privind modul de calcul și plata salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile
Pe fond, susține că în mod greșit a fost respinsă acțiunea întrucât dreptul la tichete reprezintă măsuri de protecție socială a salariaților ce face parte din dreptul fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
O astfel de interpretare a fost reținută de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr.14/2008.
Reprezentații având calitatea de salariați în cadrul unei instituții de învățământ, instituție ce face parte din sectorul bugetar, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd dispozițiile. alin.2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Sunt considerentele pentru care instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr.1275 din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S-INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR 4 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN O,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
24.11.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
