Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 980/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 980
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.5798/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează excepția tardivității recursului, după care, instanța pune în discuția părții prezente excepția tardivității recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, pe excepție, solicită respingerea excepției tardivității recursului, iar pe fond, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.5798/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în pretenții formulată de petentul, împotriva intimatei B (fosta
A fost obligată intimata să plătească petentului drepturile salariale reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 mc gaze naturale anual, pentru perioada 22.07.2005 - 01.02.2008, sume reactualizate la data plății, sume reactualizate la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că a fost introdus în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentul nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu a beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA, întemeiat pe dispoz.art.299, 3021, art.303 alin.1 și art.3041pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, din oficiu, a învederat excepția tardivității recursului, având în vederea că potrivit art.80 din Legea nr.168/1999, termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond.
Constatând că recurenta pârâtă, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, a primit sentința instanței de fond la data de 20.11.2008, dată precizată de agentul procedural, recursul fiind înregistrat la Tribunalul Gorj în data de 03.12.2008, deci peste termenul legal de 10 zile, termen prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, instanța apreciază că recursul este tardiv, făcând de prisos enunțarea și verificarea motivelor invocate, urmând să respingă recursul pe cale de excepție, ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC SA- administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.5798/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.CT / 16.02.2010
Tehn.IB / 2 ex /
/ S și E
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
