Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 988/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.988/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și domiciliați în com.G Caliței, jud.V împotriva sentinței civile nr.250/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI G CALIȚEI și PRIMARUL COMUNEI G CALIȚEI, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți și și intimații-pârâți PRIMĂRIA COMUNEI G CALIȚEI și PRIMARUL COMUNEI G CALIȚEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 250/6.04.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulata de reclamanții și împotriva pârâților PRIMĂRIA COM.G CALIȚEI cu sediul in comuna G Caliței județul V și PRIMARUL COM.G CALIȚEI, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții și, au chemat în judecată civilă pe pârâții Primăria comunei G Caliței și Primarul comunei G Caliței pentru a fi obligați la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă.
Au solicitat să le fie înscrise în carnetele de muncă aceste drepturi.
Au arătat în motivarea acțiunii că fac parte din aparatul de specialitate al primarului fiind angajați cu contract de muncă și că în această calitate beneficiază de indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9 din Ordinul MAI nr.496/2003.
Reclamanții au arătat că beneficiază și de indemnizația de dispozitiv prevăzută de Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 care a modificat Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275/2002 emis pentru aplicarea legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și securitate națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcții,soldă de grad, soldă de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv, din salariile de bază.
Pentru a se asigura egalitatea de tratament, prin art. II pct.1 și 3 din Ordinul MAI nr. 496/2003 s-a acordat indemnizația de dispozitiv și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, art. II pct.3 din Ordinul MAI 496/2003 a dat un nou conținut art. 47 din Legea nr. 138/1999, stabilindu-se că "prin personal civil.se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
In dovedirea cererii reclamanții au depus acte din care rezultă că sunt angajați cu contract de muncă la primăria G Caliței.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei, și în baza acestei calități au pretins că le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003, respectiv că li se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Acest spor este prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit pct.9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 privind modificarea Ordinului MAI nr.275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 din Ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare Ordinul nr.496/2003, reglementează doar situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MIRA).
Ori, administrația publică locală nu face parte din acest minister situație care rezultă din art.4, OUG nr. 30/2007 conform căruia MIRA colaborează cu autoritățile publice.
Un ministru poate să reglementeze prin ordin cu privire la ministerul pe care-l conduce și cu privire la personalul acelui minister, dar nu în afara lui, ori reclamanții nu fac parte din acest minister și nici nu au relații de muncă și subordonare cu MIRA.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și considerând- nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță face o interpretare restrictivă a Ordinului nr.496/2003 interpretând greșit actul administrativ ca adresându-se doar administrației publice centrale și nu celei locale.
Potrivit disp. pct.9 din Ordinul nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ca și în cazul lor.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp.Legii 138/1999, OUG nr.63/2003,OUG nr.24/2000, nr.OUG123/2003 și nr.OUG30/2007.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s- prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne,Serviciului Român de Informații,Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate,clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamantei este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare,se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999,în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului,reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi,astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanta este angajată în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Municipiul B,iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
În ceea ce privește susținerea recurenților că există hotărâri judecătorești dând exemplu o sentință civilă a Tribunalului Vrancea pronunțată într-o altă cauză,arătăm următoarele:
Practica judiciară invocată de recurent nu este obligatorie pentru instanță întrucât potrivit Constituției judecătorii se supun doar legii.
Hotărârile judecătorești pronunțate în acele cauze sunt opozabile doar acelor părți litigante din cauza respectivă și nuerga omnes.
În consecință, instanța trebuie să se bazeze în pronunțarea soluției adoptate pe temeiuri de drept aplicabile speței dedusă judecății și pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la probele administrate în cauză.
Mai mult, prin hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revin instanței supreme.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că - în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și domiciliați în com.G Caliței, jud.V împotriva sentinței civile nr.250/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./05.11.2009
Tehnored./6 ex./ 10 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.4 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
