Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9984/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9984
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr.4906/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COLEGIUL NAȚIONAL " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C -INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 12.06.2008, Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții COLEGIUL NAȚIONAL " " C, CONSILIUL LOCAL C, Consiliul Local C și Primăria C - Instituția Primarului, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, s-a arătat că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04.11.1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b și art. 41 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b, art. 42 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1997, art. 1 alin 5, art. 41 alin 2 și 5 din Constituție, art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04.11.1950.
În dovedire, reclamantul a depus extrase din legislația invocată, practică judiciară tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului C, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât între aceștia și reclamanți nu există nici un fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului C și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 4906 din 18.09.2008, a respins cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL NAȚIONAL " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții, membrii ai D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În perioada de referință a cererii de chemare în judecată (2005 - 2008) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile, publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
De altfel, reclamantul avea posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
În același sens, prin Decizia nr. 14/18.02.2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp. art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D susținând că este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, se critică soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C și Primarului Mun. C, ca neîntemeiată în condițiile în care cele două autorități administrative au calitatea de ordonatori în ceea ce privesc drepturile salariale cuvenite reclamanților.
Astfel, în conformitate cu prev. OUG 32/2001, aprobată prin Lg. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 36 din Lg. 215/2001, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, primarul îndeplinind funcția de ordonator de credite în conformitate cu prev. art. 63 din Lg. 215/2001 și art. 20 din Lg. 500/2002.
În ceea ce privește fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile Lg. 142/1998, dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007 - 2010, dispozițiile Constituției României și a Cartei Sociale Europene Revizuite, dispoziții ce reglementează principiul nediscriminării și la măsurile de protecție socială.
Astfel, atâta timp cât CCM la nivel național prevede dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă, acestea se cuvin necondiționat tuturor categoriilor de salariați din diferitele ramuri ale sectorului bugetar, clauzele contractelor colective producând efecte față de toți salariații în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s- încheiat, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea sa atrăgând răspunderea părților vinovate.
Acordarea tichetele de masă a fost negociată prin contractele colective de muncă și ca urmare, de ele trebuie să beneficieze salariații, dreptul lor fiind garantat de Constituția României, reprezentând o măsură de protecție, în sensul art. 41 alin.2 din Constituție.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1 alin.1 din Lg. 42/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Reclamanții având calitatea de personal din cadrul unei instituții bugetare, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd disp. alin.2 al art. 1 din Lg. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Recurentul este în eroare cu privire la soluționarea acțiunii față de pârâții Consiliul Local C și Primăria C prin prisma excepției lipsei calității procesuale,întrucât din considerentele hotărârii nu rezultă că instanța de fond ar respins acțiunea față de aceștia în baza excepției arătate.
Sunt considerentele pentru care instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. și pe cale de consecință, în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr.4906/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COLEGIUL NAȚIONAL " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C -INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./10.12.2008
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Mariana Pascu, Carmen Tomescu
