Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5733/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1012/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 616 LM din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA ( fostă SC SA) B, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți, prin avocat, cu împuterniciri avocațiale atașate la filele 11 și 13 dosar, intimata pârâtă SC SA ( fostă SC SA) prin avocat, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 20 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurenților reclamanți, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată; depune la dosar practică judiciară.
Avocatul intimatei pârâte SC SA (SC SA) B, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.616 LM/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții - și -, împotriva pârâtei SC SA fostă SC SA; s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inițial prin încheierea de ședință din 05.03.2008 a Tribunalului Teleormans -a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanții - și, declinându-se competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr.3999/87 din 28.03.2008 constatându-se că reclamanții - și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA fostă SA B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și suma de 533,52 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate, pentru fiecare reclamant în parte.
În fapt, reclamanții au arătat că, în afara drepturilor prevăzute prin contractul individual de muncă, mai beneficiază și de toate drepturile acordate în baza contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate.
S-a precizat că potrivit prevederilor art. 168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații din cadrul SC beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu stabilit de SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Deși Contractul Colectiv de Muncă prevedea această obligație, pentru anii 2004-2007 nu au beneficiat de aceste drepturi al căror cuantum se ridică la suma de 9330 lei pentru fiecare reclamant.
De asemenea, pentru neachitarea la termen a acestor drepturi, angajatorul le datorează suma de 533,52 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate, în funcție de indicele de inflație, pentru fiecare reclamant.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin.1 din Contract Colectiv de Muncă.La dosarul cauzei au fost anexate următoarele înscrisuri: copii carnete de muncă reclamanți; copie acte identitate reclamanți; protocol încheiat la 01.03.2002 contract colectiv de muncă; regulament de organizare și funcționare a Comisiei Paritare; act adițional nr.3 la contractul colectiv de muncă; act adițional nr.4 la contractul colectiv de muncă contract colectiv de muncă; adresa Comisiei paritare a pârâtei; hotărârea nr.14 a Consiliului de Administrație al pârâtei; nota privind reașezarea salariilor personalului din cadrul pârâtei adresa; hotărârea nr.15 a Consiliului de Administrație al pârâtei; adresele nr.1202/2007, nr.3209/2007, nr.2676/2007, nr.3860/2003, nr. 562/2004, nr.405/2005, nr.6152/2005,nr. 1990/2006, nr.797/2007 ale pârâtei; extras de stat de plată luna a patra a anului 2007 - copii decizii de jurisprudență; copie raport de expertiză tehnică contabilă; copie notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 alin.1 din Contract Colectiv de Muncă; copii extrase din CCM pe anii 2003-3004
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC SA (actuală ) a solicitat respingerea acțiunii reclamanților înțelegând să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și apărări pe fondul cauzei.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererea trebuie formulată:" în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Or, având în vedere că reclamanții au invocat încălcarea prevederilor anumitor clauze ale contractului colectiv de muncă, respectiv cele cuprinse în articolul 168 alin.1, rezultă că devin aplicabile dispozițiile sus menționate. Plata drepturilor, pretinse prin prezentele cereri de chemare în judecată, nu putea fi făcută în varianta solicitată de reclamanți, ci numai astfel cum părțile s-au înțeles, și așa cum aceasta s-a și realizat, de altfel.
Astfel, părțile au convenit, în cursul anului 2003 ca acordarea, respectiv încasarea primelor de Paști și C, acum solicitate, să se realizeze prin includerea acestora în salariu. Realizarea acestui fapt este pe deplin dovedită chiar prin înscrisurile depuse de reclamanți, respectiv prin "reașezarea salariilor" prin majorarea acestora cu exact echivalentul acestora.
Includerea lor în salariu și majorarea acestora concomitent fiecărei majorări salariale intervenite ulterior este o modalitate prevăzută chiar de aceleași părți, în Contractul Colectiv la nivel de ramură specificându-se că respectivele prime sunt datorate numai dacă nu au fost incluse în salariu, iar CCM stabilește în mod indubitabil includerea lor în salariu în anul 2003. Odată introduse, este evident că nu mai pot fi acordate, iar solicitarea lor pentru perioadele de timp ulterioare este neîntemeiată.
În manifestarea rolului său activ (art.129 Cod procedură civilă) tribunalul a pus în discuția părților utilitatea și concludenta administrării probei cu expertiză tehnică contabilă, părțile arătând că nu solicită administrarea acestei probe.
În temeiul art.167, 201 și următoarele din Codul d e procedură civilă tribunalul a constatat că nu este utilă administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă pentru motivul că: dezlegarea pricinii și aflarea adevărului în cauză se poate realiza chiar și fără administrarea expertizei; pentru lămurirea situației de fapt din speță, prima instanță apreciind că nu are nevoie de părerea unor specialiști; în condițiile în care s-a declarat lămurită asupra speței în raport de celelalte probe administrate ( înscrisuri), administrarea probei cu expertiză nu ar fi făcut altceva decât să producă tergiversarea nejustificată a judecării pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că cererea formulată de reclamanții și - este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele motive:
Reclamanții - și - sunt salariații pârâtei SC SA (fostă SA) în calitate de personal contractual, așa cum rezultă din carnetele lor de muncă.
Ori, potrivit Contractului Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003, art. 168 alin. 1 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salarale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În anul 2003 pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariate acordate de C și Paști.
Pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salarale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Formularea conținută, în acte adiționale din anii 2004 - 2007 la Contractele Colective de Muncă, în speță art. 168 alin. 2 "în anul 2003 suplimentările salarale de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", din cauza impreciziei termenilor folosiți a produs confuzie, generând litigii de muncă.
Tribunalul nu a reținut teza reclamanților în sensul că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și ale adiționalelor din anii 2004 - 2007 a fost în sensul includerii suplimentărilor salarale în salariul de bază numai pentru anul 2003, nu și pentru anii ulteriori.
În scopul clarificării clauzei confuze conținută în actele adiționale la contractul colectiv de muncă ulterioare anului 2003, respectiv art. 168 alin. 2, a fost convocată Comisia Paritară în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamanților, în realitate, chiar semnatarii contractului colectiv de muncă și al actelor adiționale ce conțineau clauza confuză.
Concluzia unanimă a participanților la Comisia Paritară a fost aceea că: "părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Dincolo de faptul că părțile semnatare și-au interpretat voința comună de la momentul asumării clauzei neclare, concluzia comisiei paritară este susținută și de alte argumente de ordin logic și juridic, și anume: includerea în reglementarea aplicabilă anilor 2004-2006 a unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care s-ar intenționa ca aceeași măsură să producă efecte și în continuare.
Modalitatea de modificare anuală a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării măsurii de includere a suplimentărilor salarale și în anii 2004-2006.
Un alt argument adus în sprijinul includerii suplimentările salarale în salariul de bază al fiecărui angajat, fundamentat pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, este acela că în anii 2004,2005, 2006, salariul de bază reclamanților nu a scăzut, așa cum ar fi trebuit să se întâmple, în măsura în care suplimentările salarale nu ar mai fi fost introduse în salariul de bază al acestora ci, dimpotrivă, a crescut, așa cum rezultă din dispozițiile de reașezare a salariilor la nivelul depuse la dosar.
Pârâta fostă SA este o societate comercială reprezentată prin sucursale și puncte de lucru pe întinderea întregului teritoriu național, iar prevederile contractelor colective de muncă și actelor adiționale modificatoare priveau situația tuturor angajaților indiferent de județul sau localitatea unde își desfășoară în concret activitatea.
În litigii promovate de alți salariați ai pârâtei privind aceleași drepturi salarale rolul altor instanțe competente s-a administrat proba cu expertiză tehnică contabilă tocmai pentru a se verifica dacă suplimentările salarale de Paști și C au fost sau nu incluse în salariul de bază al angajaților și pentru anii 2004-2007, concluzia expertului contabil a fost aceea că suplimentările salariale în cauză sunt incluse în salariile de bază din perioada 2004-2007.
Deși are caracter extrajudiciar, tribunalul a apreciat relevanța și concludenta acesteia în raport de următoarele: salariații pârâtei aveau aceeași situație juridică față de prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de societate; atribuirea forței probante se face în considerarea coroborării cu celelalte probe administrate în proces
Astfel, tribunalul a respins ca nefondat capătul principal de cerere având drept obiect pretențiile solicitate și pentru aceleași rațiuni a fost declarat ca nefondat și capătul de cerere subsidiar având ca obiect plata de daune pentru neplata la termenul cuvenit a suplimentărilor salariale. De asemenea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenții susțin în esență, că nelegal prima instanță a preluat susținerile pârâtei din întâmpinare, respectiv că prin acte adiționale s-ar fi modificat conținutul art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, în sensul că potrivit unei înțelegeri în anul 2003, drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariul de bază.
Deși în cauză s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiză contabilă, instanța de fond lipsită de rol activ nu a administrat aceste probe și nu s-a pronunțat asupra lor.
Singura contribuție a Tribunalului, pretind recurenții, o constituie referirea la jurisprudența în materie, dar fără a indica dosarele în care s-ar fi efectuat expertiză contabilă și s-a concluzionat că primele acordate prin dispozițiile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă au fost incluse în salariul de bază.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Este de principiu că admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanței, care este obligată să motiveze măsura luată.
Ori, în speța dedusă judecății, instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea preparatorie din data de 16.05.2008 asupra probatoriilor solicitate respectiv proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, încuviințând pentru ambele părți proba cu înscrisuri și respingând pe cea cu expertiză contabilă, apreciind că nu este concludentă și utilă cauzei.
O astfel de probă este concludentă și pertinentă cauzei, sens în care instanța de fond trebuia să ordone efectuarea ei potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă chiar dacă părțile se împotriveau, având în vedere totodată că potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei incumbă angajatorului, în speță recurentei, căreia îi revine și obligația achitării onorariului de expert.
O astfel de expertiză trebuia să răspundă la două obiective, primul corespunzător variantei în care art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă ar fi aplicabil și pentru perioada 2004-2007, iar cel de-al doilea corelativ tezei contrare, aceea decurgând din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare, potrivit cu care art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă nu a produs efecte după anul 2003.
Neprocedând astfel și bazându-se pe concluziile unei expertize cu caracter extrajudiciar efectuate în alte dosare, Tribunalul a încălcat principiile fundamentale ale respectării dreptului la apărare și disponibilității, neînțelegând să intre în cercetarea fondului pricinii sub aspectul evidențiat anterior.
Cum, potrivit art.305 Cod procedură civilă, o asemenea probă este inadmisibilă în calea de atac a recursului, se impune în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Apărările recurenților referitoare la invocarea jurisprudenței în spețe similare prin hotărârea atacată, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
.//.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr.616LM/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA (fostă SC SA).
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
16.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
