Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1045/ Dosar nr-
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, (), și, împotriva sentinței civile nr. 564 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 septembrie 2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 564/2009 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, (), și, în contradictoriu cu pârâții, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL al comunei, având ca obiect alocarea, calcularea și plata indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 1.04.2006- 01.09.2008 în funcție de perioada lucrată la instituția pârâtă și obligarea pârâților la actualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant în parte cu indicele de inflație de la data de 01.08.2005 și până la data de 31.08.2008.
A fost respinsă, de asemenea și pretenția de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din lege, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 de completare a Ordinului MI. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9. 2, având următorul cuprins:,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."
Pct. 31.1 din Ordinul susmenționat definește categoria de " personal civil "avut în vedere de legiuitor, în sensul că, din acesta fac parte funcționarii publici și personalul contractual din MAI (în prezent MIRA).
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25% din salariul de bază care se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe baza de contract și salariaților civili.
Prevederile art. 49 din acest act normativ înlătură unele lacune ale textului de lege care instituie acest drept (art. 13) în sensul că, personalul civil din ministere și instituții centrale nominalizate în art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin Ordinul 496/2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa 1 la Ordinul. nr.275/2002, care se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Ca atare, personalul civil din cadrul beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Această categorie de salariați, este distinctă de personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale.
Cum reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unei primării, deci în administrația publică locală,nu pot beneficia de dreptul solicitat, chiar dacă acordarea acesteia a fost prevăzut în CCM încheiat la nivelul Primăriei, deoarece conform art.236 alin.4 din Codul muncii, precum și ale art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, numai contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a aplicat în mod corespunzător pentru personalul contractual din cadrul comunei, prevederile Ordinului nr. 496/28.07.2003 emis de MIRA care arată în mod indubitabil faptul că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil, ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. La punctul 31.1 se arată că prin personalul civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, și reclamaților le sunt aplicabile aceste dispoziții.
Recurenții mai susțin că dispozițiile normative privind acordarea indemnizației de dispozitiv trebuie privite și interpretate în deplină concordanță cu cele ale Constituției respectiv cele ale OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, asigurându-se astfel egalitate de tratament pentru toate categoriile de salariați care compun administrația publică aflată în mod indiscutabil sub autoritatea și colaborarea
Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că primarul comunei și Consiliul local sunt de acord în principiu cu admiterea acțiunii promovate de reclamanți, și acest aspect ar trebui să fie avut în vedere cu ocazia soluționării recursului.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, și a procedat la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Astfel, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională admițând excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, (), și, împotriva sentinței civile nr.564/2009 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./09.10.2009
Tehnoredact./09.10.2009/ 24 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
