Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1094/
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 563/9.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, constatându-se lipsa recurenților pârâți Ministerul Finanțelor Publice Prin C, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a intimatului reclamant și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Procedura este îndeplinită.
Instanța constată că - în mod eronat - în încheierea de la termenul din 17 septembrie 2009, s-a reținut că au declarat recurs în cauză numai Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. . sens, dispune rectificarea încheierii anterioare, recurenți pârâți în cauză fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și nu numai Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cum în mod greșit s-a reținut.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă, și acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov solicită admiterea recursului declarat de acesta astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 563/ 9 iunie 2009, Tribunalul Covasnaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și în consecință, a obligat pârâții la plata către reclamant a celor trei tranșe a creșterilor salariale prevăzute de art. 1 alin. 1 din nr.OG 10/2007, după cum urmează:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați tranșele din 1.01.2007 de 5%, față de nivelul din luna decembrie 2006, și tranșa din martie 2007 de 2%, începând cu luna martie 2007, față de nivelul din luna februarie 2007, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, tranșa din 1.10.2007 de 11%, față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație de la data când sumele trebuiau acordate și până la data plății efective.
A admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și obligă chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, aceasta a fost respinsă, întrucât normele de competență materială nu au fost încălcate. Chiar dacă temeiul acțiunii este OG137/2000, instanța trebuie să aplice normele de competență nu doar după temeiul de drept al acțiunii civile, ci și după natura juridică a litigiului, acest litigiu având caracterul unui veritabil litigiu de muncă, drepturile pretinse de reclamant izvorând din constatarea unei situații discriminatorie în legătură cu munca prestată. Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art. 285.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 3 din 27/2006 "judecătorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare".
Art. 39 din același act normativ prevede că valoarea de referință sectorială cuprinsă în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 din L 50/1996 privitor la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se majorează cu 4 % începând cu data de 1.04.2006 față de nivelul din luna martie 2006 și cu 5 % începând cu data de 1.09.2006 față de nivelul din luna august 2006.
Tribunalul a mai reținut că abia prin Ordonanța 13/ 30.01.2008 legiuitorul a reglementat o nouă creștere salarială pentru judecători, procurori și alte categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008. Prin urmare valoarea de referință sectorială a înghețat pe tot parcursul anului 2007, nefiind prevăzută nici-o creștere salarială, care era menită să asigure acoperirea ratei inflației raportat la scumpirea produselor, serviciilor, etc.
Potrivit art. 1 din O 13 /2008 prima creștere salarială pe 2008 va începe cu 1.04.2008.
În conformitate art. 16 din Constituția României,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări". Iar prin decizia 447/15.09.2005, Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție că de sporurile și adaosurile respective să beneficieze toți salariații care se află în situații similare.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți lucrători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale. Temeiul acestor majorări pentru personalul sus menționat subzistă în art. 1 din OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, care face trimitere la anexele II și III din Legea 154/1998.
Prin Legea 232 din 6 iulie 2007 publicată în Of. nr. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG6 din 2007, modificând art.39, în alin.2 al acestuia s-au prevăzut majorări salariale în cota de 7% aplicată salariului din 2006 și de 11 % cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, cu excepția și de această dată a magistraților - judecători și procurori. precum și asistenților judiciari și a restului personalului asimilat din cadrul puterii judecătorești.
Față de cele reținute mai sus tribunalul a constatat că există o discriminare vădită în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale, care au beneficiat de aceste creșteri salariale, sens în care a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a dispus potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C instanța constată că nu este întemeiat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința pentru faptul că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Temeiul unei astfel de cereri îl constituie obligația ce revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire care nu se regăsesc în cauză.
Între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public nu există nici o obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu avut în vedere plata acestor sume nu conferă acestuia nici o garanție din partea Ministerului Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească din culpa sa.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C va fi respins.
Cu privire la recursurile - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, instanța constată că nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește legalitatea sentinței față de criticile formulate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu privire la soluționarea în fond a cauzei, instanța, cu opinie majoritară constată că nu sunt întemeiate.
Nu poate fi acceptată critica prin care recurentul - arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. A considera că problema de drept cu care recurenții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza G împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie a situației de fapt invocată de recurenți, constând în eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, - deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, - echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare" (art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamant. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând reactualizarea sumelor, curtea reține că această actualizare nu constituie daune interese în sensul art.1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art.1073 Cod civil, întrucât actualizară unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă, Dobânda legală prevăzută de art.1088 cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a reactualizării, însă prin acțiune nu s-au solicitat daune interese.
Critica recurentului că plata sumei reactualizată cu indicele de inflație reprezintă o obligație imposibilă întrucât nu există prevedere legală care să reglementeze materia actualizării sumelor și nu are la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, nu poate fi acceptată, atâta timp cât această obligație are reglementare în Codul civil, conform celor de mai sus.
Pentru toate aceste considerente recursurile vor fi respinse în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Finanțelor Publice prin C împotriva sentinței civile nr. 563/9 iunie 2009 Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Cu opinie separată,
În sensul admiterii recursurilor formulate de pârâți și respingerii acțiunii reclamantului,
JUDECĂTOR,
- -
Opinie Separată,
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamantului, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile din actiune au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora aceasta li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor categorii sociale.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.818/3 iulie 2008. Astfel, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsa.
JUDECĂTOR,
- -
Red. CJ - 16.10.09
Red. op.separată - CȘ - 16.10.09
Dact. GG - 26.10.09
9 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță
