Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1139/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 613//105/2008
DECIZIA NR. 1139
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1034 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-: și, -, C, -, toți prin reprezentant legal, domiciliată în P,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoareloe:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, i:, -, -, C, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând prime de C și de Paște,pe perioadele indicate pentru fiecare reclamant, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii,i au arătat că potrivit contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul lunar, erau îndreptățiți la suplimentare salarială in cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consființit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 2006 și 2007, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de muncă.
Pe fond, pârâta SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și in Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentarii salariale prevăzute la alin.1 al art.168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
Precizând acțiunea, au arătat că solicită obligarea intimatei la plata sumelor indicate expres, pentru fiecare.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1034 din 31 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată a lor obligând pârâta să plătească lor drepturile salariale cuvenite și neacordate constand în prima de Paște și prima de C pe anii 2005-2007 astfel: pentru reclamanta suma brută de 3084,20 lei, pentru reclamantul - suma brută de 6843,40 lei, pentru reclamantul - suma brută de 8843 lei, pentru fiecare dintre, (), - suma brută de 4993,40 lei, pentru fiecare dintre, -, -, - suma brută de 10843 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta să plătească lor suma de 3200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că i au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin 1 lit. e Codul Muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al lor este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din CCM, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor lor este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, i necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea lor, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea către a sumelor de bani comunicate de societatea pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimații- nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentați fiind în instanță, la termenul din 10.06.2008, prin apărător,au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs formulat de pârâta SC SA, prin care se susține că dreptul la acțiune al lor este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3
ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate,
ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea lor trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște pe anii în discuție pentru fiecare au fost incluse în salariul de bază al lor pe acești ani.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii în discuție, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă, ar fi fost acordate lor prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea lor a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimații-, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2008 la această direcție, depusă în copie la dosar în recurs, de către recurentă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007 și 1387 lei pentru luna noiembrie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/05.02.2008 tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă, de asemenea, în copie la dosar, în recurs de către recurentă.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința, în sensul că va reduce sumele la care a fost obligată pârâta către astfel:
- pentru la 1777 lei brut, reprezentând prime Paște 2005 și C 2005;
- pentru la 5244 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006;
- pentru la 3984 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006 și C 2005, 2006;
- pentru, (), la câte 2824 lei brut,fiecare, reprezentând prime Paște 2005, 2006 și C 2005;
- pentru, -, C, -, la câte 6631 lei brut fiecare, reprezentând prime de Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007 urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1034 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-:, -, C, -, toți prin reprezentant legal, domiciliată în P,-, jud.P și, în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către astfel:
- pentru la 1777 lei brut, reprezentând prime Paște 2005 și C 2005;
- pentru la 5244 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006;
- pentru la 3984 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006 și C 2005, 2006;
- pentru, (), la câte 2824 lei brut,fiecare, reprezentând prime Paște 2005, 2006 și C 2005;
- pentru, -, C, -, la câte 6631 lei brut fiecare, reprezentând prime de Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./20.06.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
