Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1140/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 6096//105/2007
DECIZIA NR.1140
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în P,-,.65Bis,.A,.2,.9, jud.P și de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.525 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, domiciliat în com., sat nr.522, jud.P, domiciliat în,-, jud.P, -scu, domiciliată în Câmpina,-, jud.P, G, domiciliat în Scăeni,-, jud.P, domiciliată în P,-,.3..A,.4,.10, jud.P, domiciliată în comuna, sat nr.41, jud.P, domiciliată în Scăeni,-, jud.P, domiciliată în P,-,.1,.2,.7, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în P,-,.95,.C,.4,.57, jud.P, domiciliată în P,-,.2..A,.15, jud.P, domiciliată în P,-,.111,.D,.63, jud.P, domiciliată în P,-,.118,.B,.4,.62, jud.P, domiciliată în P, str.-.- nr.28, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc înședința publică din data de 10 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate intimatului-reclamant G să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova și prin acțiunile conexe înregistrate sub nr-, -, -, -, - pe rolul aceluiași tribunal, reclamanții, G, -scu,
, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, pe perioadele indicate de fiecare reclamant, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație
În motivarea acțiunilor, s-a arătat că pe lângă salariul de bază, reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art.168 alin.1, o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu brut de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare, pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.525 din 15 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunile conexe formulate de reclamanți, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumelor rerpezentând suplimentari salariale de Paște și de C, după cum urmează: suma brută de 2380 lei reprezentând prima de C și de Paște pe anii 2004, 2005; 2380 lei brut reprezentând prima de C și de Paște pe anii 2004, 2005; -scu 9863,52 lei brut reprezentând primele de Paște și de C pe anii 2004-2007; G suma brută de
2380 lei reprezentând prima de Paște și de C pe anii 2004-2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de Paște pe anii 2004, 2005 și prima de C pe anul 2004; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005; suma brută de 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005 și 3780 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflatie de la data scadentei fiecarei sume și până la plata efectivă.
Totodată, a fost obligată pârâta, către reclamanți, la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată după cum urmează: 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, 200 lei, -scu 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 alin 1 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat în termen legal recurs atât reclamanta, cât și pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul său, reclamanta a criticat soluția instanței de fond pe motiv că în mod eronat nu s-a menționat în dispozitivul sentinței suma de bani pe care reclamanta trebuie să o primească de la pârâtă cu titlu de drepturi bănești, respectiv suma de 3780 lei, care a fost menționată în cuprinsul hotărârii, însă în dispozitiv, din eroare, s-a omis precizarea sumei.
În raport de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul menționării în mod expres a sumei acordate recurentei, de 3780 lei.
În recursul său, pârâta susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din CCM, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamanților, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea către reclamanți a sumelor de bani comunicate de societatea pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimații-reclamanți, precum și recurenta-reclamantă au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, iar recursul pârâtei este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamantei, se reține că prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 05.05.2008 pronunțată în același dosar, s-a admis cererea acestei reclamante, dispunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.525/15.02.2008 în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3780 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2005, sumă ce a fost omisă din cuprinsul dispozitivului sentinței cu toate că acțiunea a fost admisă în totalitate, cu privire la toți reclamanții, reținându-se că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art.281 Cod.pr.civ.
În acest context, câtă vreme prin încheierea sus menționată s-a admis cererea acestei reclamante în sensul arătat, critica acesteia din recurs, ce viza același aspect, nu mai poate fi primită, motiv pentru care Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod.pr.civ. să-l respingă ca atare.
Referitor la recursul pârâtei, este neîntemeiat primul motiv de recurs al acesteia, prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate,
ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
În privința criticilor vizând fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște pe anii în discuție pentru fiecare au fost incluse în salariul de bază al reclamanților pe acești ani.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii în discuție ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimații-reclamanți, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut pe societatei începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2008 la această direcție, depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa nr.47/05.02.2008 înregistrată tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă, de asemenea, în copie la dosar, în recurs.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamanți a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința, în sensul că va reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți astfel:
- pentru -scu la 6043 lei, brut;
- pentru, și G câte 1649 lei fiecare, brut;
- pentru, și câte 2576 lei fiecare, brut, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-,.65Bis,.A,.2,.9, jud.P, împotriva sentinței civile nr.525 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, domiciliat în com., sat nr.522, jud.P, domiciliat în,-, jud.P, -scu, domiciliată în Câmpina,-, jud.P, G, domiciliat în Scăeni,-, jud.P, domiciliată în P,-,.3..A,.4,.10, jud.P, domiciliată în comuna, sat nr.41, jud.P, domiciliată în Scăeni,-, jud.P, domiciliată în P,-,.1,.2,.7, jud.P, domiciliată în,-, jud.P, domiciliată în P,-,.95,.C,.4,.57, jud.P, domiciliată în P,-,.2..A,.15, jud.P, domiciliată în P,-,.111,.D,.63, jud.P, domiciliată în P,-,.118,.B,.4,.62, jud.P, domiciliată în P, str.-.- nr.28, jud.P și recurenta pârâtă SC SA.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți astfel:
- pentru -scu la 6043 lei, brut;
- pentru, și G câte 1649 lei fiecare, brut;
- pentru, și câte 2576 lei fiecare, brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./20.06.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
15 septembrie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.1140 din data de 17 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 11 septembrie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
