Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1139/R-CM
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.925/CM din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Municipiul Curtea de A prin primar, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A în numele membrilor de sindicat - reclamanții, intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII nr. 5 Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiul Național și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 30.05.2008, SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR CURTEA DE A în numele și pentru reclamanții-membrii de sindicat, G, a chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 5, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL, MUNICIPIUL CURTEA DE A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare; să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin OUG 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna oct.2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin OUG 18/2005, OG 4/2006, OG 11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG 11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de disp.art.50 alin.1.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.925/CM/1.10.2008, completată prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu din 27.02.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pe pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 5 și CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 și până la data de 01.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată și a fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF că este întemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art.28 din Legea nr.500/2002 și HG nr.208/2005, Ministerul are atribuții privind elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu de alocare a sumelor necesare plății salariilor.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcție de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea 128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din HG 467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 li alin.2 din Legea 128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din HG 467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii 29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea 154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev.de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin OUG 8/2000, au fost introduse în Legea 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin OUG 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG 11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, instanța a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997 ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, in coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învîțîmântul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse ți creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea in vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includereadoarcreșteriide o pătrime in coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanța.
Pe cale de consecință, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a OG nr. 15/2008, în considerarea art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, Municipiul Curtea de A - prin Primar.
Se arată în motivarea recursului motivat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât, în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât, care a fost obligat să vireze celorlalți fondurile necesare pentru efectuarea plăților solicitate de către reclamanți.
Nu s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Instanța de fond își întemeiază soluția pe OUG nr.17/2006, cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic don învățământul de stat, însă, nu a avut în vedere că și în acest act normativ se arată că "diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. se stabilesc din sumele defalcate, din taxa pe valoare adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat".
Față de aceste prevederi legale rezultă că reparația prejudiciilor salariale nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii și de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin obligarea acestuia la plata către Municipiul Curtea de Aaf ondurilor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți.
Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.3041Cod pr.civil, instanța constată că, din motivul invocat, rezultă că se critică încălcarea legii de instanța de fond, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul Curtea de A este nefondat și urmează a fi respins.
Curtea constată că, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Și potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din bugetele primăriilor de care acestea aparțin.
Admisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de recurent față de Ministerul Finanțelor Publice ar fi presupus ca între aceste două instituții să existe o obligație de garanție în baza căreia cel din urmă să poată fi obligat să aloce din bugetul propriu Primăriei Curtea de A fondurile necesare finanțării învățământului preuniversitar.
Alocarea din sumele defalcate de la bugetul de stat de care face vorbire art.167 din Legea nr.84/1995 nu se poate realiza decât prin legea bugetară anuală și din acte normative de rectificare bugetară.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu are niciun rol în adoptarea acestor acte normative, legea bugetară fiind adoptată de Parlamentul României, iar ordonanțele fiind emise de Guvernul României, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât nu are în atribuțiile sale obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci numai atribuții în derularea unui proces legislativ prin întocmirea proiectului de buget.
Așa fiind, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în alocarea sumelor de la bugetul de stat, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia.
Recursul declarat de recurentul Municipiul Curtea de A împotriva sentinței instanței de fond este astfel nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.925/CM din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.PG/19.06.2009
EM 2 ex.
Jud.fond.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția legală era de admitere ca fondat a recursului declarat de pârâtul Municipiul Curtea de A - prin Primar împotriva sentinței civile nr.925/CM din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și de modificare în parte a sentinței atacate, în sensul de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și de menținere în rest a sentinței.
În speță sunt îndeplinite condițiile art.60-63 din Codul d e procedură civilă privind cererea de chemare în garanție, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, această instituție elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, reprezentând diferențe salariale, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă și consider că soluția legală este cea menționată mai sus în opinia separată.
Judecător,
,
președinte secție
Red.
Tehnored.
23.06.2009.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Daniel Radu, Nicoleta Simona
