Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1161/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1161
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.675 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.118, județul P, domiciliat în P,-,.2,.C,.29, județul P, domiciliat în,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare pentru C 2007, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații societății pârâte, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
Prin sentința civilă nr.675 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta prin întâmpinare, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești datorate și neachitate reprezentând prima de C pe anul 2007 în sumă de 1387 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2005-200, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
A mai reținut instanța de fond, că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
S-a apreciat de instanța de fond, că deși ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă, s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de foști salariați.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Susține recurenta că prin hotărârea atacată instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate prin întâmpinare privind prescripția dreptului material la acțiune.
Din acest punct de vedere, consideră că dreptul la acțiune al intimaților este prescris față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Față de acest motiv de recurs, se solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamanților.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a reținut apărarea sa în sensul că aceste sume de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, situație ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003, 2004, 2005, 2006,2007.
Susține recurenta că din lecturarea art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat. Părțile contractului colectiv de muncă conveniseră în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art.168.
Precizează recurenta că reclamanta nu contestă că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază, însă, de rea credință fiind, și bazându-se pe această aparentă neconcordanță în textul art.168, afirmă că numai în anul 2003 primit acești bani, iar în următorii ani nu i-a primit.
În acest context, susține că trebuie remarcată pasivitatea reclamantului care, în toată această perioada 2004 - 2007 tăcut și nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în CCM și tocmai această pasivitate arată de fapt că reclamantul știa că și-a primit banii în salariul de bază.
Arată recurenta că punctul său de vedere, care exprimă realitatea, este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care funcționează în temeiul art.9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventuale conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă. Această Comisie, formată din reprezentanți ai SC SA și ai a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, la data de 18.06.2007, în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi, în data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA, notă în care se expune același punct de vedere cu motivareain extensoa acesteia.
Susține recurenta că este evident că orice precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare, pentru că este dreptul părților să reglementeze sau să precizeze modalitatea de derulare a acelui contract.
În speță, cele două note emise de Comisia Paritară sunt, în mod evident consecința necesității de a clarifica lucrurile în contextul litigiilor promovate de foști sau actuali angajați ai.
La momentul în care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit ca unul sau mai mulți angajați dintre cei care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în 2003, ci și în anii care au urmat.
În altă ordine de idei, deși instanța a observat în mod corect că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP Pe4trom SA, a admis acțiunea în care se solicita sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Există, fără putință de tăgadă, o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
Susține că societatea recurentă a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare în an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Diferența dintre salariul brut și salariul de bază constă în faptul că în timp ce primul salariu cuprinde salariul de bază la care se adaugă toate sporurile de care beneficiază salariații unității, salariul de bază reprezintă salariul fără aceste sporuri, recurenta indicând și modalitatea de calcul a acestui salariu de bază mediu.
Pe de altă parte, susține recurenta, aceste sporuri salariale în cuantumul comunicat au caracterul unor sume brute, din ele urmând a se deduce taxele și impozitele cuvenite bugetului consolidat al statului, fapt ce rezultă și din expertizele efectuate în unele din aceste cauze, dar și din interpretarea normelor de drept aplicabile în speță, respectiv Legea nr.19/2000, nr.340/2001, Legea nr.95/2006, Legea nr.76/2002 și Codul fiscal, aceste sume de bani au caracter salarial, iar nu caracterul unor despăgubiri, așa cum în mod greșit se susține.
Precizează recurenta că dacă suplimentările salariale ar fi fost acordate la timp, aceste sume s-ar fi impozitat, astfel că foștii salariați nu pot primi acum mai mult decât ar fi primit dacă erau salariați.
Modalitatea aleasă de instanța de fond de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale pe perioada 2005 - 2008, conform art.168 Codul Muncii este total eronată, este necesar să se menționeze cuantumul sumei datorate și sărbătorile pentru care se datorează acest cuantum fiind indicat prin adresa depusă la dosarul cauzei,
Pe de altă parte, urmează a se constata că pentru 2008 nu datorează
nicio sumă de bani întrucât CCM pe anul 2008 fost modificat prin act adițional, statuându-se în mod clar faptul că primele respective au fost incluse în salariile angajaților.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304-312 Cod proced. civ. curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului la
acțiune, în mod corect tribunalul a respins această excepție, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, nefiind aplicabil termenul de 6 luni invocat de pârâtă.
Pe fondul cauzei, art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă din
anul 2004, reluat în aceeași formă și în contractele ulterioare, menționează că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alin.2 al aceluiași articol, se înscrie că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Rezultă că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse
în salariul de bază, urmând pentru anii următori salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că "vor beneficia ".
Potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de
muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, conflictul părților nefiind legat de altfel de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivității plății lor.
Tribunalul a constatat astfel în mod corect că susținerile pârâtei în
întâmpinare, în sensul că nu numai la nivelul anului 2003, ci și ulterior, bonusurile de C și de Paște, au fost incluse în salariul de bază al salariaților, sunt nefondate, iar invocarea Deciziei Comisiei Paritare nu este de natură a înlătura prevederile CCM negociate, cu atât mai mult cu cât vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 al.1 și 2 din CCM, după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
În ceea ce privește cuantumul sumei, susținerile recurentei sunt, de
asemenea, neîntemeiate, întrucât tribunalul a avut în vedere adresa emisă de pârâtă, din care rezultă salariul de bază mediu pe societate, în anul 2007.
Prin sentința recurată pârâta a fost obligată la plata drepturilor bănești datorate și neachitate reprezentând prima de C numai pentru anul 2007 în sumă de 1387 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.675 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat nr.118, județul P, domiciliat în P,-,.2,.C,.29, județul P, domiciliat în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.AȚ
2 ex./25 iunie 2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
- -
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
