Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 117
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 2264 din 5.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, TRIBUNALUL IAȘI, CURTEA DE APEL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe acestea.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 2264/05.12.2007 TRIBUNALUL IAȘI respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite acțiunea formulată de reclamanta -, cu domiciliul ales la Judecătoria Răducăneni, județul I, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I, str. -, nr. 25, jud. I, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I, str. -, nr. 25, jud. I, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1 - 3, sector 1.
Obligă pârâții TRIBUNALUL IAȘI, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Justiției să achite reclamantei o despăgubire bănească egală cu suma primită de colegii magistrați, în cuantum de 1.700 lei net, cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1291/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției, actualizată la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta - are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Răducăneni, iar prin acțiunea introductivă aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egală cu suma primită de colegii magistrați cu titlu de stimulente, în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției, actualizată la data plății efective.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din justiție, distribuit numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcție de 0-3 ani, în alin. 2 al acestui ordin precizându-se că aceste stimulente se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Se mai reține de către instanță că acest criteriu al vechimii în funcție nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea stimulentelor în nici unul dintre actele normative ce stau la baza acordării de stimulente salariale magistraților (Ordinul nr. 2404/C/2004 al Ministrului Justiției prin care au fost aprobate Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 al. 2 din Legea nr. 146/1996).
Din cuprinsul adresei nr. 2595/A/15.12.2005 comunicată curților de apel rezultă că pentru personalul instanțelor judecătorești, la nivelul Ministerului Justiției, s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, astfel: judecători din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, 1700 RON; consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON; funcționari publici - 900 RON; personal contractual - 500 RON.
Având în vedere dispozițiile art. 2 din OG137/2000, precum și faptul că pentru judecătorii de la judecătorii cu o vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani s-a hotărât acordarea de stimulente în sumă de 1700 RON, conform adresei nr. 2595/A/2005, instanța constată că, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament între judecătorii cu vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani ce își desfășoară activitatea la judecătorii și judecătorii cu vechime mai mare de 3 ani și de la instanțe superioare constituie o evidentă discriminare. De asemenea, se mai reține de către instanță că prin acordarea stimulentelor financiare în funcție de vechimea în funcția de judecător și gradul instanței, Ministerul Justiției a încălcat principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art. 1 al. 2 din nr.OG 137/2000 cu modificările ulterioare.
De altfel, și prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000. Se mai reține prin hotărârea menționată că acest criteriu al vechimii (0-3 ani) reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
1. În motivarea recursuluiMinisterul Justițieiarată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit conform art. 25(2) din Legea nr. 146/1997, rezultă că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale a Ministerului Justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
Motivează recurentul că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut și inevitabil nu se confundă cu salariul, el depinzând de o mulțime de factori. Dacă prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat și este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator.
2. Ministerul Economiei și Finanțelormotivează că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii.
Recurentul arată că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea anuală bugetară, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Mai arată recurentul că raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturile salariale.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat deMinisterul Justiției,prin reprezentant legal:
Este netăgăduit că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, printre care și pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcție de judecător cuprinsă între 0-3 ani. Suma distribuită a fost de 673.030 RON.
În aplicarea acestui ordin, Ministerul Justiției a emis și comunicat Curții de APEL IAȘI adresa înregistrată sub nr. 2595/A/2005 din 15.12.2005 care conține propunerea ministerului dea se stabili și acorda o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători fiind de 1.700 RON.
Ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor urma să stabilească valoarea reală individuală a stimulentului în funcție de criteriile indicate în adresă și preluate din art. 25 din Legea nr. 146/1997 și Normele de aplicare a acestei legi,însăaceastă operațiune privea numai categoria judecătorilor cu o vechime între 0-3 ani. Au fost astfel excluși de la aplicarea ordinului judecătorii cu o vechime de peste 3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 25(2), (3) din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare și dispozițiilor art. 43(2) din Normele de aplicare a legii din 22.04.1994, repartizarea veniturilor din fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Ministerul Justiției susține că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004.
Pentru a se situa în domeniul de aplicare al art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, invocat de reclamanți, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de acest articol și trebuie să se refere la persoane comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2007.
Curtea reține că în speță sunt întrunite condițiile de analogie și comparabilitate între situația reclamantei - judecător cu o vechime de peste 3 ani (căreia nu i s-au acordat venituri din fondul pentru stimulare) și situația judecătorilor cu o vechime în specialitate între 0-3 ani și care au fost beneficiarii art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Sub aspectul acordării stimulentelor doar judecătorilor cu o vechime între 0-3 ani și al excluderii judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani, se constată întrunirea și a condiției unui tratament diferențiat.
În acest context, Curtea va analiza în cele ce urmează în ce măsură distincția de tratament are o justificare obiectivă și rezonabilă, de natură să o explice.
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate prin art. 41 din Constituție și art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 în exercitarea dreptului la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, "precum și în alte situații specifice stabilite prin lege" (art. 41 din Constituție).
Pentru munca prestată de către judecător, angajatorul este obligat să plătească acestuia indemnizația calculată conform legii de salarizare.
Din sumele obținute pentru recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru procesele penale și din amenzile judiciare se constituie potrivit Legii nr. 146/1997 (art. 25) un fond pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Astfel, judecătorul, pe lângă indemnizația lunară, poate primi din aceste fonduri sume suplimentare cu titlu de premii.
Aceste premii sau stimulente sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate judecătorilor în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Dacă este de acceptat argumentarea recurentului, în sensul că Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 enumără exemplificativ iar nu limitativ criteriile de repartizare a stimulentelor este în aceeași măsură justă concluzia că aceste criterii trebuie să se aplice nediferențiat întregii categorii profesionale a judecătorilor.
Ceea ce Ministerul Justiției a dorit a fi o măsură afirmativă pentru judecătorii cu vechimea între 0-3 ani (stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sisteme și îmbunătățirii performanțelor profesionale), este practic o faptă de discriminare.
Aceasta deoarece, chiar dacă scopul este legitim (intenția e stimulare a celor cu venituri mici), Curtea consideră că metoda de atingere a acestui scop nu este adevărată. Procedând în acest mod, prin aplicarea unui criteriu neutru de preferință față de judecătorii cu o vechime sub 3 ani, Ministerul plasează într-o situație net dezavantajată judecătorii ce au depășit această vechime.
Această practică nu legitimează "promovarea obiectivelor generale ale ministerului justiției" în sensul art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința ca legală și temeinică.
2. În ceea ce privește recursul declarat deMinisterul Economiei și Finanțelorse reține:
Potrivit art. 49 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantul nu a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii,pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art. 60 din Codul d e procedură civilă și art. 49 din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din nr.OUG 22/2002.
Pentru aceste considerente se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2264 din 5.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
TRIBUNALUL IAȘI: -
03.04.2008
2 ex.-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
