Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1176/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1176/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.996/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata pârâtă H ( H), lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul intimatei pârâte solicită respingerea recursului invocând tardivitatea depunerii lui.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția tardivității depunerii recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul, reprezentat de Sindicatul #. H, a chemat în judecată pe pârâta H (fostă H), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la:
- plata diferenței de 75%, în sumă de 2254 lei, reprezentând spor pentru munca prestată în zilele de duminică pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006;
- plata diferenței de 75%, în sumă de 2254 lei, reprezentând spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006;
- plata diferenței de spor de la 100% la 200% în sumă de 990 lei, reprezentând lucrul în zilele în care i s-a suspendat repausul săptămânal pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006.
- acordarea tichetelor de masă în număr de 50 bucăți sau contravaloarea acestora în sumă de 372 lei, pentru fiecare zi efectiv lucrată în perioada 01.09.2004 - 31.12.2006
- acordarea diferenței de câte 7 zile de concediu de odihnă (de la 21 la 28 zile), adică în total 6 zile concediu odihnă sau compensarea acestora în bani, în sumă de 51 lei, pentru anii 2004 - 2006;
- acordarea tuturor drepturilor conferite de statutul de angajat ce-și desfășoară activitatea în loc de muncă cu condiții deosebite/speciale pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006, respectiv 10% din salariul net lunar reprezentând spor de periculozitate; și 18 zile la concediul de odihnă acordate pentru munca în condiții deosebite/speciale în perioada 01.09.2004 - 31.12.2006, sau contravaloarea lor.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că este angajatul societății din anul 1984, lucrând în cadrul secției OE + TC, atelierul în meseria de macaragiu.
Din luna septembrie 2004, pârâta în mod unilateral, a redus sporul de 100% acordat pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminica la un procent de 25%, acest spor a fost preluat din contractul colectiv de muncă pe ramură, unde
este precizat ca spor de week-end și are un caracter minimal, însă a fost impus la nivelul unității în mod samavolnic fără nici o negociere, în contradicție cu clauzele contractului colectiv de muncă ce precizează că "drepturile mai favorabile salariaților vor fi minime".
Pretențiile constând în diferența dintre sporul de 100% acordat și până la sporul de 200% au fost justificate prin referire la art. 132 (5) Codul muncii, întrucât, se susține că pârâta a suspendat lunar până la 4 libere din repausul săptămânal.
A apreciat reclamantul că nu este nici echitabil și nici legal ca, atunci când nu se acordă repaus să se acorde un spor de doar 100% ca și pentru orele suplimentare, neacordarea repausului săptămânal constituind contravenție.
S-a susținut că pârâta nu respectă propriul contract colectiv de muncă și nu acordă tichete de masă pentru fiecare zi lucrată, nefiind respectate în această privință nici disp.art.11 din HG nr.5/1999 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.142/1998.
În ceea ce privește cererea de a se acorda diferențe de câte 7 zile de concediu de odihnă (de la 21 la 28 zile) pentru anii 2004 - 2006 sau contravaloarea acestora, s-a motivat prin încălcarea în mod flagrant a dreptului prevăzut de Constituția Europeană și Carta Socială Europeană revizuită care prevede acordarea unui concediu anual plătit de minim 4 săptămâni, ceea ce înseamnă 28 de zile.
Cu referire la drepturile conferite de statutul de angajat într-un loc de muncă cu condiții deosebite, speciale, s-a motivat prin faptul că a beneficiat de aceste drepturi până în 2004, după care, fără nici un temei legal și fără nici o negociere individuală, a fost lipsit de drepturile respective. În acest sens s-a mai susținut că solicitarea este pe deplin justificată și față de art.8 din Legea nr.226/2006 care prevede aceste drepturi în mod retroactiv, precum și în raport cu art. 83, art.85 Anexa 1 din CCM al unității, reprezentând drepturi câștigate care nu se pot lua decât cu acordul celeilalte părți.
În drept au fost invocate prevederile contractului colectiv pe unitate, ale contractului colectiv de muncă pe ramură, contractul colectiv de muncă unic, Legea nr.142/1998, HG nr.5/1999, Tratatul CEE, Constituția Europei, Carta Socială Europeană, Constituția României și Legea nr.226/2006.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.285 Codul muncii.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate.
În privința primelor două capete de cerere, referitoare la sporul pentru munca prestată în zilele de duminică și sâmbătă, s-a precizat că reclamantul lucrează 5 zile pe săptămână, însă lucrează în program de ture care înglobează și zilele de sâmbătă și duminică, având repaus însă două zile în cursul unei săptămâni de lucru, repausul săptămânal fiind acordat în condițiile art.132 alin.2 Codul muncii reclamantul având beneficiul unui spor de 25% negociat la nivelul unității. S-a arătat că, prin raportarea situației de fapt în care se află reclamantul, la prevederile textelor invocate, se observă cu ușurință că acesta se află într-o vădită confuzie, textele enumerate reglementând alte situații respectiv sporul pentru munca suplimentară (adică munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, în măsura în care nu poate fi compensată cu timp liber corespunzător plătit), ceea ce nu este cazul.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect munca prestată în zilele în care a fost suspendat repausul săptămânal, a precizat că în mod cu totul nejustificat solicită reclamantul acordarea unui spor dublu față de cel ce se acordă pentru munca suplimentară, întrucât confundă cele două sporuri, care au reglementare distinctă. Ceea ce încearcă reclamantul să justifice ca fiind o situație de suspendare a repausului săptămânal, este în fapt munca prestată peste programul normal de lucru de personalul care lucrează pe bază de grafic de tură continuă. de lucru sunt astfel concepute încât să se respecte timpul normal de lucru și doar ceea ce depășește norma de timp a lunii reprezintă muncă suplimentară.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, pârâta a invocat excepția prescripției parțiale a acțiunii motivat de faptul că în acest caz sunt incidente disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, text care face referire la un termen de prescripție de 6 luni și care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv la momentul încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv 1 septembrie 2004. În susținerea excepției s-a învederat că dreptul la tichetele de masă invocat de contestator rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă, astfel că acțiunea contestatorului este de fapt o acțiune în neexecutarea contractului colectiv de muncă, iar tichetele de masă nu reprezintă un drept salarial și ca urmare nu se poate aplica termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Pe fond, s-a apreciat că pretențiile formulate sunt nefondate întrucât din evidența orelor lucrate nu reiese un calcul apropiat de cel făcut de reclamant în anexa la cererea de chemare în judecată și că în fapt au fost respectate condițiile de acordare a tichetelor de masă reglementate prin Legea nr.142/1998 și în normele de aplicare ale legii.
În ceea ce privește al cincilea capăt de cerere, referitor la concediul de odihnă de 28 de zile pe an, pârâta a subliniat că diferența dintre reglementarea internațională și cea din Codul muncii este doar de formă, iar nu și de substanță, deoarece durata minimă efectivă a concediului de odihnă este aceeași, indiferent că este vorba de 4 săptămâni calendaristice (conform prevederile Cartei) sau de 20 de zile lucrătoare (potrivit Codului muncii ).
Raportat la ultimul capăt de cerere, referitor la drepturile conferite de statutul de angajat în condiții de muncă deosebite/speciale s-a arătat că toți salariații au beneficiat de un spor de condiții deosebite, diferențiat în funcție de condițiile și locul de muncă, respectiv 18% sau 16%, un procent din acest spor fiind inclus în salariul tarifar de încadrare, menționându-se sporul de 4% și 6% (acordat conform CCM aplicabil). Beneficiarii acestui spor sunt în principal angajați din uzinele de oțelării și laminoare, iar contestatorul este beneficiarul unui spor de 6% pe lângă cel din 12% inclus în salariul de bază, spor superior celui acordat prin CCM pe ramură care prevede un spor de 10%; zilele de concediu de odihnă suplimentare au fost recunoscute și respectate, astfel cum rezultă din evidența zilelor de concediu anexate la dosar, și ca urmare nici această pretenție nu este fondată - arată intimatul.
Prin sentința civilă nr. 996/LM/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins excepția prescripției acțiunii în ceea ce privește tichetele de masă și a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă neacordate, raportat la numărul de zile efectiv lucrate care rezultă din pontajul fiecărei luni pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 septembrie 2005, calculate la valoarea nominală de 7,41 lei/tichet. A fost respinsă în rest acțiunea. Pârâta a fost obligată la 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar sub aspectul capătului de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada 01.09.2004 - 01.09.2005, perioadă în care era în vigoare art.6 alin.2 din Anexa nr.1 la.M încheiat la nivel de unitate, care prevedea acordarea acestor tichete "pe fiecare zi efectiv lucrată". Începând cu 1.09.2005, această prevedere contractuală a fost modificată prin actul adițional nr.1 la.M, în sensul acordării tichetelor de masă potrivit prevederilor legale în vigoare la data distribuirii lor.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune cu referire la acest capăt de cerere a fost respinsă cu motivarea că beneficiul acordării tichetelor de masă rezultă din lege și nu din M, caz în care termenul de prescripție este de 3 ani conform art.283 alin.1lit.c Codul muncii și nu de 6 luni.
Restul pretențiilor formulate în cauză au fost respinse ca neîntemeiate reținându-se următoarele:
- în sistemul de tură continuă în care lucrează reclamantul, munca desfășurată de acesta în zilele de sâmbătă și duminică nu reprezintă muncă suplimentară, ci muncă prestată în cadrul programului normal de lucru; iar pentru aceste zile s-a acordat un spor de 25%, conform;
- în cauză nu sunt incidente prevederile art. 133 și art.47 alin.3 lit.i Codul muncii în ce privește sporul de 200%, pentru orele suplimentare;
- reclamantul beneficiază conform contractului individual de muncă de un număr superior de zile de concediu de odihnă decât cele reglementate în Carta Socială Europeană;
- sporurile pentru condiții deosebite de muncă prevăzute în Capitolul II-art.7 din Anexa nr.1 la.M se acordă în funcție de locul de muncă, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea, de factorii de risc existenți la fiecare loc de muncă; în raport cu aceste criterii reclamantul a beneficiat și beneficiază de sporul de condiții grele de muncă de 6 % și de un spor în sumă fixă, stabilit prin Anexa nr. 2 la. În raport cu locul de muncă și activitatea desfășurată de reclamant nu există temei legal pentru acordarea sporului de periculozitate și a alimentației de protecție și antidot pretinse;
- reclamantul beneficiază de un concediu de odihnă potrivit art.61 alin.4 și 5 Codul muncii în raport cu vechimea în muncă și în plus de un concediu de odihnă suplimentar de 5 zile lucrătoare pe an, stipulat în M, diferența de 7 zile suplimentare la concediu de odihnă nefiind justificată și dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1996, reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii tuturor celor 6 capete de cerere din acțiunea introductivă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că instanța de fond a interpretat greșit și tendențios temeiurile juridice invocate, precum și probațiunea juridică depusă; i-a lezat interesele și drepturile constituționale, pe considerațiile expuse, în care sunt reluate argumentele în fapt și drept din acțiunea introductivă față de cele 6 capete de cerere.
În drept se invocă art.304 alin.1 Cod procedură civilă, art.81 și urm. din Legea nr.168/1991.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata H A se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, reiterându-se apărările formulate la fond (8-17).
Pârâta intimată a invocat tardivitatea introducerii căii de atac.
Prealabil analizării temeiniciei și legalității sentinței atacate, CURTEA se va pronunța asupra excepției tardivității introducerii căii de atac, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 Cod procedură civilă și cu privire la care reține următoarele:
Sub acest aspect, este de reținut faptul că ne aflăm în cadrul unui conflict de muncă, iar potrivit prevederilor speciale în materie " termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond - art.80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit art. 103 alin.1 Cod procedură civilă" neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."
Excepția tardivității este o excepție de procedură, fiind în strânsă legătură cu modul de desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că o dată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului - recurent de față la data de 05.08.2008 (în acest sens dovada de primire depusă la dosar 383), iar recursul a fost depus la instanță la data de 20.08.2008, neexistând dovada că ar fi fost expediat prin poștă la o altă dată-f3, deci peste cele 10 zile legale, calculate conform cerințelor art. 101 Cod procedură civilă pe zile libere.
Față de această împrejurare, constatând, de asemenea că recurentul nu a făcut dovada existenței unei situații prevăzute de teza a 2 art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea, urmează a respinge ca tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.
Admiterea acestei excepții face inutilă examinarea criticilor vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.996/LM/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Thred. 2ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
