Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.123
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, sector 2,--30, împotriva sentinței nr. 1375 din13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Școala cu clasele I - VIII nr.1 D, Consiliul local D și Inspectoratul Școlar Județean B, reclamanții intimați G, -, precum și reprezentantul legal Liga Sindicatelor din Învățământ
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția civilă sub nr. 944/40/20.02.2009, reclamanții G, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației,Cercetării și B,Inspectoratul Școlar Județean B,Școala nr. 1 D, jud. B Consiliul Local D, jud. B, solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cele efectiv încasate, la plata actualizării acestor diferențe salariale în funcție de indicii de inflație precum și la plata dobânzii legale începând de la data scadenței sumelor pretinse și până la plata lor efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că fac parte din categoria personalului didactic auxiliar și, deși prin acte normative în vigoare s-au dispus creșteri salariale, cu toate acestea, majorările respective nu le-ar fi fost acordate efectiv.
Astfel, prin OG nr. 15/2008 au fost stabilite creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, respectiv o creștere de 9% în perioada octombrie - decembrie 2008.
Această ordonanță a fost aprobată însă cu modificări prin Legea nr. 221/2008, care a prevăzut în articolul unic pct. 3 că:
"La art. 1 alin. 1 lit. se modifică și va avea următorul cuprins:
c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului 1,000:259,593 lei;
- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului 1,000:275,168 lei;
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului 1,000:400,00 lei care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior promulgării și publicării Legii nr. 221/2008, sub pretextul că efortul financiar necesar pentru asigurarea creșterilor salariale sus - menționate nu putea fi susținut, Guvernul a emis nr.OG 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea din învățământ în anul 2008, prin care a amânat aplicarea Legii 221/2008 pentru luna aprilie a anului 2009.
Acest act normativ - nr.OG 136/2008 - a fost atacat ca fiind neconstituțional, iar Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată în data de 3.12.2008, l-a declarat neconstituțional.
În consecință, a rămas ca Legea nr. 221/2008 să se aplice începând cu data de 1.10.2008, prin luarea în considerare a coeficientului 1,000 ca fiind 400,000 lei, ceea ce determina o creștere salarială semnificativă pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Însă în fapt, Legea nr. 221/2008 nu s- pus în aplicare, iar creșterea salarială nu a avut loc, astfel încât în afara prejudiciului creat prin neachitarea drepturilor salariale majorate, în patrimoniul persoanelor îndreptățite s-a creat și un alt prejudiciu determinat de acțiunea inflației și lipsirea de folosință a sumelor de bani cuvenite în vederea producerii de fructe civile. Iar aceste daune - interese ar fi datorate începând cu data scadenței diferenței de drepturi salariale, cu precizarea că, în privința drepturilor salariale, angajatorul este de drept în întârziere la data când salariul trebuia achitat, în temeiul disp. art.1079 alin.2 pct. 3 din Codul civil coroborat cu art. 161 (1 și 4) din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 221/2008 prevede expres perioada acordării creșterilor salariale ca fiind 01.10.2008 - 31.12.2008 și-n continuare.
Reclamanții au susținut și că toți pârâții au calitate procesuală pasivă prin prisma nr.HG 538/200, privind Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat. În plus, pentru EC. calitatea procesuală pasivă ar rezulta și din poziția sa de parte contractantă prin semnarea CCM la nivel de ramură învățământ, cât și din art. 2 din CCM care-i conferă calitatea de angajator (la fel și inspectoratele școlare), precum și din art. 1 și art. 3(3) din CCM prin care J se obligă să respecte și garantează aplicarea clauzelor acestui contract pentru persoanele îndreptățite.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 28 (2) din Legea sindicatelor, 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului și didactic și didactic auxiliar din învățământ aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, art. 161(4) din Codul muncii raportat la art. 998 și 999 din Codul civil și art. 3 in Legea 365/2002 pentru aprobarea OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, nr.HG 538/2001, privind Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depunând în copie adeverința emisă de unitatea școlară pentru a face dovada calității de salariați și a funcțiilor îndeplinite.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în considerarea faptului că nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici pe cea de ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul susținut că reclamanții ignoră în mod vădit cadrul legislativ în vigoare, respectiv nr.OUG 151/10.11.2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, a fost din nou modificată și completată.
Astfel, conform art. I pct. 2, din nr.OUG 151/2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2,2 și 3 devenit:
-1 ianuarie - 31 martie 2008, de 259,593 lei;
-1 aprilie - 30 septembrie 2008, de 275,168 lei;
-1 octombrie - 31 decembrie 2008, de 299,933 lei.
Ulterior, prin G nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul personalului din sectorul bugetar, a fost modificată încă o dată nr.OG 15/2008 în sensul că:
"a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1. la 2a, și 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare nr. 1. 1b, 1.2b, și 3b".
În concluzie, pârâtul a susținut că reclamanții ar solicita ca majorarea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar să se facă pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea 221/2008, fără a ține cont însă că acest coeficient a fost modificat printr-un act normativ ulterior, ignorând astfel principiul efectului imediat al legii noi și cadrul legislativ în vigoare, respectiv G nr. 151/2008 și G nr. 1/2009.
Prin sentința civilă nr. 1375/13.10.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: G, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala nr. 1 D și Consiliul Local D, jud.
Pârâții Școala nr.1 D și Consiliul Local D au fost obligați să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 de 400 lei prevăzută de Legea nr. 221/2008 și cele efectiv încasate în perioada lucrată în intervalul1.10.2008-13.10.2009, diferențe ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective precum și dobânda legală de la 19.02.2009 până la data plății efective.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta prin Liga Sindicatelor din Învățământ B în contradictoriu cu pârâții:Ministerul Educației,Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B,Școala nr. 1 D, jud. B, Consiliul Local D, jud.
Pârâții Școala nr.1 D, jud. B și Consiliul Local D, jud. B au fost obligați să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului 1,000 de 400 lei prevăzută de Legea nr. 221/2008 și cele efectiv încasate în perioada lucrată în intervalul1.10.2008-12.06.2009, diferențe ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective precum și dobânda legală de la 19.02.2009 până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții - G, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B au solicitat obligarea pârâților Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala nr. 1 D, jud. B Consiliul Local D, jud. la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cele efectiv încasate, la plata valorii actualizării în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, precum și la plata dobânzii legale începând de la data scadenței sumelor pretinse și până la plata lor efectivă.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță s- pronunțat cu prioritate asupra excepției invocată în cauză în sensul respingerii acesteia pentru considerentele din practicaua sentinței.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit articolului unic pct. 3 - din Legea 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea OG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a modificat art.1 alin.1 lit. c din nr.OG 15/2008 după cum urmează:
"c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:259,593 lei;
- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie - 31.12.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,000 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare".
Prin OUG136 din 28 octombrie 2008, această valoare coeficientului de multiplicare 1,000 salariilor personalului didactic din învățământ pentru perioada octombrie - decembrie 2008, a fost diminuată de la 400 lei, la 299,933 lei, iar pentru perioada ianuarie - martie 2009 inclusiv, valoarea urma a se stabili, "prin actele normative ce vor reglementa creșterile salariale ce se acordă în anul 2009 personalului din sectorul bugetar."
Însă, prin decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constatat că dispozițiile nr.OUG 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale.
Ulterior, prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009 au fost declarate neconstituționale atât dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008, pentru modificarea și completarea nr.OG 15/2008 cât și cele ale art. 2 și art. 3 din G nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
În motivarea acestor decizii, Curtea Constituțională a statuat cu privire la nr.OUG 136/2008 și nr.OUG 151/2008, că "adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin.4, art. 61 alin.1 și art. 115 alin.4 din Legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Constituție. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin.5, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
În ceea ce privește nr.OUG 1/2009, instanța constituțională a reținut că art. 2 și art. 3 din acest act normativ "continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile nr.OUG 151/2008, prevederi prin care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a nr.OG 15/2008".
Drept urmare, considerentele cu privire la neconstituționalitatea art. I pct. 2, și 3 de G nr. 151/2008 - "sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009".
Față de cele ce preced, tribunalul a înlăturat apărările formulate de pârâtul referitoare la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009, întrucât instanța reține că au fost declarate neconstituționale. Prin urmare, cadrul legislativ îl constituie dispozițiile Legii 221/2008, astfel încât sunt întemeiate pretențiile reclamanților de acordare a salariilor în perioada 1.10.2008 - 31.12.2008 pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, prevăzut de această lege.
Conform preambulului său, OUG nr. 1/29 ianuarie 2009 fost promovată în scopul de a prelungi "termenul de aplicabilitate prevăzut de actele normative care reglementează salarizarea categoriilor de personal din sectorul bugetar, pentru a putea realiza mecanismul de salarizare și încadrare a personalului din sectorul bugetar în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009".
În consecință, întrucât disp. art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 (ce reglementau coeficientului de multiplicare 1,000 pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare, în sensul diminuării celor din urmă în raport cu cele prevăzute de Legea nr. 221/2008) au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 989/30 iunie 2009, rezultă că și pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 martie 2009 salariile reclamanților trebuiau calculate tot pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,000 lei, prevăzut de Legea nr. 221/2008.
Ulterior, OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009 au fost adoptate în scopul asigurării unui cadru legislativ pentru reglementarea salarizării și încadrării categoriilor de personal din sectorul bugetar în cursul lunii aprilie 2009 și respectiv, în perioada 1 mai - 31 decembrie 2009.
În acest context, din nou, atât art. 2 și 3din OUG nr. 31/2009 cât și art. 2 din OUG nr. 41/2009 au reglementat salarizarea personalului din învățământ prin raportare la coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți de OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, "cu modificările și completările ulterioare".
Însă, întrucât OUG nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009 - ce modificaseră dispozițiile OUG nr. 15/2008 - au fost declarate neconstituționale în ceea ce privește reglementările referitoare la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru funcțiile didactice și didactice auxiliare, tribunalul a constatat că și în continuare, atât pentru luna aprilie 2009 cât și începând cu 1 mai 2009 - la zi, salariile reclamanților trebuiau plătite tot conform Legii nr. 221/2008 în forma inițială, nemodificată prin ordonanțele ulterioare de urgență.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă, întrucât nu are atribuții de a plăti și nici de a asigura plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice. De asemenea, între Ministerul Educației, Cercetării și și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Pe fondul cauzei, pârâtul recurent a arătat că sunt incidente prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond, în mod nelegal, încălcând un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii.
Astfel, pârâtul recurent a arătat că, dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de reclamanți, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor art. 11 din Legea nr.47/1992; deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, astfel încât la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise și în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
De asemenea, pârâtul recurent a arătat că instanța de fond ignoră cadrul legal aplicabil referitor la salarizarea personalului didactic pentru perioada 1.05.2009 - 23.09.2009, respectiv OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se legiuitorului și creând un alt cadru legislativ pentru plata salariilor, fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct. 4 Cod procedură civilă. Astfel, recurentul a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de o prevedere legală aflată în vigoare, constatând în mod implicit (după cum rezultă din considerentele sentinței) neconstituționalitatea unor ordonanțe de guvern, fără a avea acest drept.
În consecință, pârâtul recurent a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, HG nr.51/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009.
Intimații au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu disp. art. 10 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, procedura este următoarea:
Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative, în funcție de niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
După aprobarea costurilor medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Prin urmare, Curtea constată că pârâtul recurent Ministerul Educației, Cercetării și B justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Art.1 alin.1 lit. c din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, dispunea că, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;
- 1 aprilie 2008 - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei;
- 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.
Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ, dispune în articol unic, pct.3 că, la art.1 alin.1 din OG nr.15/2008, litera c se modifică și va avea următorul cuprins:
- pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;
- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Dispozițiile actelor normative adoptate ulterior, respectiv OUG nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, art. I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și art.2 și 3 din OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr.1221 din 12.11.2008, nr.842 din 2.06.2009 și nr.989 din 30.06.2009 ale Curții Constituționale.
Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Or, fără îndoială că, atunci când Curtea Constituțională va declara neconstituțională o lege înaintea promulgării ei, efectul acestei decizii se va produce doar pentru viitor, deoarece trimiterea în acest caz a legii spre reexaminare parlamentului va fi ulterioară momentului acestei decizii.
Însă nu același este cazul deciziilor Curții Constituționale prin care se soluționează excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor.
Aceasta, întrucât în principiu, hotărârile judecătorești produc efecte declarative, ceea ce înseamnă că ele recunosc cu efect retroactiv drepturi preexistente lor, pe care doar le constată.
Astfel, în ceea ce privește deciziile Curții Constituționale pronunțate asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, ele nu vor putea avea decât un caracter declarativ, fiind chemate să retroactiveze până în momentul când dreptul garantat de însăși Constituție s-a născut.
În același sens sunt și dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispoziții care prevăd în mod clar și neechivoc că decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Astfel, în legătură cu aceste acte ale Curții Constituționale, este de reținut faptul că dispoziția legală mai sus arătată nu mai prevede și că deciziile au putere numai pentru viitor, astfel că ele vor produce efecte retroactive, din momentul în care actul neconstituțional a fost emis.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu este dat motivul de modificare a hotărârii prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de către pârâtul recurent.
Potrivit dispozițiilor art.304 pct. 4 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.312 alin. 3 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cu alte cuvinte și întrebuințând o sintagmă consacrată, instanța săvârșește un "exces de putere".
Or, trebuie avute în vedere următoarele considerente:
OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, dispune la art.2 că alineatul 1 al art.11din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
După litera a se introduce o nouă literă1, cu următorul cuprins:
- pentru perioada 1- 30 aprilie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele 1.1.a, 1.2.a, 2 și 3.
OUG nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009 dispune la art.2 că OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
La articolul 11alin.1, lit.1va avea următorul cuprins: pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a.
Or, în condițiile în care, așa cum mai sus s-a arătat, toate modificările și completările ulterioare ale OG nr.15/2008 au fost declarate neconstituționale, în mod corect prima instanță, pentru perioada solicitată de reclamanți, a aplicat dispozițiile OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Întrucât s-a decis că respectivele prevederi sunt neconstituționale, prin deciziile Curții Constituționale mai sus expuse, ele nu mai pot fi aplicate, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice, respectiv coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți de OG nr.15/2008 cu anexe, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Chiar și OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 fac trimitere la OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, Curtea expunând pe larg mai sus de ce nu pot fi avute în vedere modificările și completările ulterioare.
Astfel, Curtea nu poate reține apărarea pârâtului recurent în sensul că, în mod implicit, prima instanță a constatat neconstituționalitatea unor ordonanțe de guvern, fără a avea acest drept, în condițiile în care, în mod corect, instanța de fond a luat în considerare noua realitate juridică creată prin pronunțarea deciziilor Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, sector 2,--30, împotriva sentinței nr.1375din13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Ex. 2 / 24.02.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Sas Laura, Bratu
