Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1259/2009
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și CONSILIUL LOCLA împotriva sentinței civile nr. 677/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată ivirea unui incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul s-a abținut de la soluționarea cauzei pe motiv că a soluționat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs incidentul procedura a fost soluționat de judecătorul de permanență -. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare prin care a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta Organizația sindicală "" a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al orașului și Primarul orașului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la calcularea, alocarea și plata către membrii de sindicat, - -, - A, A, G, G, ȘI, începând cu data de 17.04.2008 a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariu de bază;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei orașului și că potrivit art.9 pct.2 și 31.1 din Ordinul I nr. 496/2003 sunt îndreptățiți la indemnizația pretinsă prin acțiune, indemnizație de care de altfel, beneficiază toți angajații prefecturilor precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei.
În drept, se invocă Ordinul I nr. 496/2003, Legea nr. 138/1991, Legea nr. 137/2000, Legea nr. 554/2004, Legea nr.188/1999 și Legea nr.53/2003.
S-au atașat copii după carnetele de muncă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Consiliul Locla al orașului a solicitat respingerea acțiunii reclamanților față de împrejurarea că sporul la care aceștia fac referire este un spor prevăzut printr-un ordin al care o putere inferioară legii.
Prin sentința civilă nr. 677/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată în cauză de reclamanta Organizația sindicală "", pentru membrii de sindicat reclamanți, - -, - A, A, G, G, ȘI în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al orașului și Primarul orașului și pe cale de consecință:
- pârâtul Consiliul Local a fost obligat să includă în bugetul local sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază precum și să plătească indemnizația de dispozitiv începând cu data de 17.04.2008 pentru reclamanții, - -, - A, A, G, G, începând cu data de 2.06.2008 pentru reclamantul și pe perioada 17.04.2008-11.01.2009, pentru reclamantul .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reținut în esență, că din cuprinsul art.11 lit.b, rezultă dreptul reclamanților la acest spor, drept care nu este condiționat de îndeplinirea vreunei condiții, că potrivit prevederilor art.236 alin.4 Codul muncii și art.30 din Legea nr.130/1990, clauzele din au caracter obligatoriu, ele constituind legea părților și că dreptul la acest spor nu derivă doar din Ordinul nr.496/2003, ci și din, astfel că acordarea lui este obligatorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, pentru motivul prevăzut de art. 304 punct 9.pr.civilă, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs au arătat că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a prevederilor legale deoarece acest spor de dispozitiv nefiind un drept expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau ordonanța de guvern aprobată prin lege, nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite, în speță primarul decide dacă o încuviințează.
S-a mai reținut, de asemenea, că nu se pune problema unei discriminări, întrucât acordarea acestei indemnizații funcționarilor publici din cadrul prefecturilor și a celor din domeniul evidenței informatizate a persoanei nu s-a făcut exclusiv în temeiul acelui ordin emis de MAI, ci este consecința aprobării acestui drept de către propriul lor ordonator de credite, iar pentru a fi îndeplinite condițiile discriminării este necesar ca persoanele care o invocă să se afle în situații absolut identice, ceea ce nu este cazul în speță.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.civilă, în limitele art.306 alin.2 pr.civ. constată următoarele:
Recursul este fondat.
Astfel, reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Primăriei orașului, conform mențiunilor din carnetele de muncă depuse în copie la dosarul cauzei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranța națională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții" cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de bază."
Din titulatura și conținutul acestei legi, rezultă clar categoriile profesionale beneficiare ale acestui spor, personalul din cadrul primăriilor, cum este cazul recurenților în speță, neintrând sub incidența acestei legi.
Cu referire la Ordinul MAI nr. 496/2003 este de menționat că potrivit ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă; așa încât, în speță prin ordinul emis nu se putea completa legea.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către reclamanți a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile acestora. Este de menționat că instanța nu poate acorda ceva ce nu își are izvorul în norma legală deoarece instanța aplică legea, nu o creează, acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
În acest sens, jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"(Decizia nr. 819/03.07.2008, publicată în Of. nr. 537/16.07.2008).
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Prin urmare, nu orice diferență de tratament semnifică discriminare iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale din instituții diferite. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007 - Colegiul Director a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității.
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecție normelor constituționale, precum a convențiilor și tratatelor invocate de recurentă. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și,in terminis,ea să creeze o nouă lege -lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Față de cele ce preced, Curtea constată că aspectele critice invocate de pârâți sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. și art.81 din Legea nr.168/1999, va dispune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii prezentei acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat recursul declarat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 677/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul "", pentru membrii de sindicat, - -, A, A, G, G, ȘI în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M/ /4 ex.
Jud. fond../
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Victor Crețoiu
